Material jurisdiction fixed at filing: jurisdictional value excludes post-filing evaluations and incidental claims on the same property

Decizia nr. 2588/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeş la data de 18 noiembrie 2008, reclamantul A. domiciliat în municipiul Piteşti a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local al Comunei Limanu, judeţul Constanţa şi pe preşedintele acestuia, solicitând instanţei să dispună constatarea nulităţii absolute parţiale a Hotărârii nr. 28/2008 privind aprobarea vânzării prin negociere directă a unor terenuri ce aparţin domeniului privat al comunei Limanu.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că este proprietarul terenului în suprafaţă de 1020 mp., situat în comuna Limanu, teren pe care a construit un hotel şi care se învecinează pe una dintre laturi cu terenurile vândute de pârâţi. La data de 18 iulie 2008 a luat cunoştinţă de HCL nr. 28/2008, act de care este prejudiciat deoarece prin art. 3 şi 4 s-a stabilit vânzarea unor terenuri situate în vecinătatea proprietăţii sale în contextul în care reclamantul este în litigiu cu pârâţii pentru terenurile care se învecinează sau se suprapun cu proprietatea lui. În plus, reclamantul a comunicat pârâţilor intenţia de cumpărare a terenurilor din vecinătatea proprietăţii sale. Reclamantul a mai arătat că unele dintre terenurile ce fac obiectul HCL nr. 28/2008, fac parte din domeniul public de interes naţional (plajă).

Prin Sentinţa civilă nr. 1498 din 18 iunie 2014 Judecătoria Feteşti a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei invocată de pârâtele Comuna Limanu prin Primar şi SC B. SRL Bucureşti şi în baza art. 158 C. proc. civ. raportat la art. 2 pct. 1 lit. a) şi b) C. proc. civ. a declinat competenţa soluţionării cererii formulată de reclamanţii A. şi SC C. SRL Piteşti împotriva pârâţilor Comuna Limanu prin Primar, Primarul comunei Limanu, Consiliul Local al comunei Limanu, PFA D. şi SC B. SRL Bucureşti, în favoarea Tribunalului Ialomiţa.

Primind dosarul spre soluţionare, Tribunalul Ialomiţa a pronunţat la rândul său, Sentinţa civilă nr. 1798 din 16 octombrie 2014 prin care a admis excepţia de necompetenţă materială a tribunalului şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Judecătoria Feteşti.

Având în vedere hotărârea de declinare a competenţei către Tribunalul Ialomiţa, pronunţată de Judecătoria Feteşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, a suspendat din oficiu judecata şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionarea conflictului.

Prin Sentinţa nr. 12 din 6 ianuarie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi SC C. SRL şi pârâţii Comuna Limanu prin Primar, SC B. SRL, Primarul Comunei Limanu, Consiliul Local al Comunei Limanu şi PFA D. în favoarea Judecătoriei Feteşti.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut că Judecătoria Feteşti a fost învestită prin încheierea nr. 2014/05 04 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a dispus strămutarea cauzei de la Judecătoria Mangalia la Judecătoria Feteşti, cu păstrarea actelor de procedură.

Anterior, prin Decizia civilă nr. 228/R/26 01 2011 a Curţii de Apel Piteşti s-a casat Sentinţa civilă nr. 394/CAF/08 04 2010 a Tribunalului Argeş în sensul că s-a respins acţiunea privind anularea HCL nr. 28/2008 şi s-a trimis cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Mangalia, judeţul Constanţa, pentru celelalte capete de cerere.

În considerentele deciziei amintite, s-a reţinut că acţiunea reclamantei este de competenţa instanţei civile de drept comun şi în raport de valoarea obiectului capătului de cerere principal, care este sub 500.000 RON, a stabilit că judecătoria este competentă din punct de vedere material să soluţioneze prezenta cauză. A mai stabilit instanţa de recurs că judecătoria este deopotrivă competentă să judece şi capetele de cerere privind demolarea construcţiilor şi plata daunelor cominatorii, cererile fiind de natură civilă şi nu de drept administrativ.

Se observă că Judecătoria Feteşti şi-a bazat soluţia de declinare a competenţei pe prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) şi b) C. proc. civ. conform cărora tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 RON, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani, iar în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON.

Totodată, s-a dat eficienţă raportului de evaluare extrajudiciară depus la dosar de pârâţi la data de 13 noiembrie 2013 - fila 29 din care rezultă că terenul în suprafaţă de 745 mp situat în comuna Limanu, cu următoarele vecinătăţi: la Nord - teren proprietate privată al comunei Limanu, la Sud - teren proprietate privată al comunei Limanu, la Est - teren proprietate privată al comunei Limanu şi la Vest - strada Falezei, are o valoare de 527.305 RON (echivalentul sumei de 120.447 euro din data de 20 februarie 2013). Din acelaşi raport de evaluare extrajudiciară ataşat la dosar de pârâţi rezultă că cele cinci construcţii a căror demolare se solicită, respectiv C1 - C5 cu o suprafaţă totală de 327,51 mp, ridicate pe terenul în suprafaţă de 745 mp (748,16 mp rezultaţi din măsurători) situat în intravilanul localităţii Vama Veche, comuna Limanu, judeţul Constanţa, cu următoarele vecinătăţi: la Nord - Consiliul local Limanu, la Est - plajă, la Sud - strada Ion Creangă şi la Vest - strada Falezei, au o valoare de 94.802 euro, respectiv echivalentul a 415.034 RON.

Judecătoria a concluzionat că dacă s-au formulat mai multe capete de cerere, fără ca unele să constituie principalul, iar celelalte accesoriul, toate sumele trebuie adunate pentru a se stabili valoarea litigiului şi, în funcţie de aceasta, instanţa competentă, iar din însumarea valorilor de mai sus, a rezultat suma de 942.339 RON, în raport de care s-a apreciat că revine tribunalului competenţa materială de soluţionare a prezentului litigiu.

Sub acest aspect, Curtea a stabilit că în legătură cu criteriul valoric de determinare a competenţei materiale, este de principiu că valoarea obiectului litigiului este consemnată de reclamant prin cererea de chemare în judecată, potrivit art. 112 pct. 3 C. proc. civ. Totuşi, instanţa sau pârâtul pot contesta evaluarea făcută de reclamant, situaţie în care se vor administra probe pentru determinarea valorii obiectului acţiunii, însă aceste operaţiuni pot avea lor până la prima zi de înfăţişare, aceasta fiind data limită până la care părţile, sau instanţa din oficiu pot invoca excepţia de necompetenţă materială de ordine publică, în conformitate cu prevederile art. 1591 C. proc. civ.

Mai mult, momentul care interesează în stabilirea valorii obiectului litigiului, pentru determinarea competenţei materiale, este acela al înregistrării cererii de chemare în judecată. Astfel, potrivit art. 181 C. proc. civ., instanţa învestită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţă după valoarea obiectului cererii, rămâne competentă să judece, chiar dacă, ulterior intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect.

Pe de altă parte, este adevărat că dacă s-au formulat mai multe capete de cerere principale, pentru a se stabili valoarea litigiului se cumulează sumele invocate prin fiecare cerere. Însă, toate cererile principale trebuie formulate prin petitul iniţial al acţiunii, în condiţiile şi termenele prev. de art. 132 C. proc. civ.

Modificarea ulterioară a obiectului acţiunii sau completarea acestuia, nu poate avea efect asupra competenţei materiale, deoarece în condiţiile art. 17 C. proc. civ. cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală, operând aşadar o prorogare legală de competenţă.

Cum cererea incidentală este aceea ce poate avea o existenţă de sine stătătoare, ce poate fi formulată ca acţiune principală, dar care este formulată în cadrul unui proces deja început, este evident că modificarea şi completarea petitului acţiunii pe parcursul procesului, nu poate influenţa competenţa instanţei în mod legal sesizate.

Aşadar, în condiţiile în care, prin Decizia civilă nr. 228/R/26 01 2011 a Curţii de Apel Piteşti s-a stabilit competenţa materială a judecătoriei, în raport de valoarea obiectului litigiului, evaluările ulterioare, efectuate după aproximativ 2 ani de la momentul sesizării în urma casării cu trimitere spre rejudecare, nu poate conduce la admiterea excepţiei necompetenţei materiale.

Dintr-o altă perspectivă, este de observat că Judecătoria Feteşti a validat în acest scop un raport de expertiză extrajudiciară, depus la dosar de pârâţi la data de 13 noiembrie 2013, raport ce nu poate constitui în mod legal o probă, în accepţiunea art. 167 şi urm C. proc. civ. şi nu poate influenţa aşadar valoarea obiectului acţiunii, aşa cum a fost stabilită de instanţa de control judiciar.

În raport de toate aceste considerente, Curtea de apel, în urma analizării conflictului negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 31 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a prezentului litigiu în favoarea Judecătoriei Feteşti.

Împotriva a Sentinţei nr. 12 din 6 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a de Contencios Administrativ şi Fiscal pârâţii Comuna Limanu prin Primar, SC B. SRL Bucureşti, Primarul comunei Limanu, Consiliul Local al Comunei Limanu, PFA D. au declarat recurs.

În motivarea recursului, au fost arătate, în esenţă, următoarele:

- hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti - necompetentă funcţional să soluţioneze conflictul de competenţă dintre Judecătoria Feteşti şi Tribunalul Ialomiţa, având în vedere natura eminamente civilă a cauzei, conflictul impunându-se a fi dezlegat de secţia civilă a Curţii de Apel Bucureşti;

- hotărârea pronunţată este nelegală deoarece a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Feteşti, deşi Tribunalul Ialomiţa ar fi trebuit să soluţioneze litigiul pe fond, astfel, instanţa nu a observat că cererea privitoare la nulitatea Contractului de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. 122 din 1 septembrie 2008 nu se află în raport de accesorialitate cu primul capăt de cerere din acţiunea principală, fiind o veritabilă cerere nouă, iar valoarea litigiului trebuia stabilită prin adiţionarea sumelor, ceea ce ar fi condus la stabilirea competenţei în favoarea Tribunalului Ialomiţa.

- nefiind vorba de cereri incidentale, instanţa a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 17 şi 181 C. proc. civ., cel din urmă text legal referindu-se la ipoteza în care modificările intervenite cu privire la valoarea obiectului acţiunii vizează acelaşi obiect al acţiunii, iar în cereri noi, cu un alt obiect decât cel iniţial.

Recursul este nefondat

În primul rând, un aspect inconturnabil în prezenta cauză este că prin Decizia nr. 228 din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, în raport de valoarea litigiului, s-a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei. Sub acest aspect, Curtea de Apel Bucureşti a observat corect că evaluările efectuate mult timp după ce s-a produs casarea cu trimitere spre rejudecare nu pot avea ca efect admiterea excepţiei necompetenţei materiale a judecătoriei, instanţa ce fusese învestită să rejudece fondul cauzei.

În acelaşi context, Curtea de Apel Bucureşti a făcut o corectă aplicarea prevederilor art. 167 C. proc. civ., reţinând că Judecătoria Feteşti a valorizat un raport de expertiză judiciară pentru stabilirea valorii obiectului litigiului, în condiţiile în care înscrisul respectiv nu satisface exigenţele legale ale textului normativ precitat, pentru a fi considerat o probă legală în sensul de mijloc de probaţiune judiciară.

În ceea ce priveşte critica din recurs că nu secţia de contencios administrativ şi fiscal era competentă funcţional să soluţioneze conflictul de competenţă, nu poate fi primită. Conform art. 22 alin. (2) C. proc. civ., instanţa chemată să judece conflictul de competenţă dintre o judecătorie şi un tribunal este curtea de apel.

Or, în deplină consonanţă cu prevederea legală menţionată, judecarea conflictului s-a făcut de Curtea de Apel Bucureşti în calitatea sa de instanţă superioară comună instanţelor aflate în conflict. Chiar dacă, principial, dată fiind natura civilă a litigiului, secţiei civile îi revenea să rezolve conflictul, soluţionarea acestuia de secţia de contencios administrativ şi fiscal nu atrage nulitatea sentinţei recurate, în condiţiile în care este fără dubiu că, din perspectiva competenţei materiale, Curţii de Apel Bucureşti îi revenea să tranşeze conflictul dintre cele două instanţe în discuţie, Judecătoria Feteşti şi Tribunalul Ialomiţa, potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Apoi, contrar celor reţinute în recurs, între cererile cu care a fost învestită instanţa de judecată există un raport de accesorialitate, astfel cum a reţinut Curtea de Apel Bucureşti în sentinţa recurată în prezenta cauză. Mai exact, observă Înalta Curte, între capătul de cerere vizând nulitatea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2538 din 9 mai 2008 şi cel privitor la nulitatea contractului nr. 122 din 1 septembrie 2008 există un raport de consecuţie, fiind vorba în primul caz de un teren, iar în cel de-al doilea de construcţiile edificate pe terenul respectiv. Or, astfel fiind situaţia, cererea ce vizează anularea Contractului de vânzare-cumpărare nr. 122 din 1 septembrie 2008, al cărui obiect îl formează construcţiile situate pe terenul ce formează obiectul Contractului autentificat sub nr. 2538 din 9 mai 2008, apare ca având un caracter incidental, şi nu este o cerere principală cum se susţine în recurs, conexitatea dintre cele două capete de cerere rezultând cu puterea evidenţei. La fel cererea privind demolarea construcţiilor amintite nu poate fi calificată altfel decât o cerere cu caracter accesoriu.

Aşa fiind, concluzia care se degajă este că bine a stabilit Curtea de Apel Bucureşti, că instanţa competentă este Judecătoria Feteşti, făcând o corectă aplicare în speţă a prevederilor art. 17 C. proc. civ., vizavi de caracterul incidental al cererilor formulate după casarea cu trimitere spre rejudecare, astfel că în mod corect instanţa amintită a reţinut că momentul determinant pentru stabilirea competenţei materiale îl reprezintă data înregistrării cererii de chemare în judecată. De aici, şi corecta interpretare a prevederilor art. 181 C. proc. civ., în sensul că instanţa învestită iniţial, conform criteriului după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece cauza, indiferent de modificările ulterioare ce au survenit în privinţa cuantumului valorii aceluiaşi obiect.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Comuna Limanu prin Primar, SC B. SRL Bucureşti, Primarul comunei Limanu, Consiliul Local al comunei Limanu, PFA D. împotriva Sentinţei nr. 12 din 6 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM