Asset control of public official: remand due to failure to phase income and expenses relative to asset acquisitions and ignore minimum living costs

Decizia nr. 2570/2015

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond;

Prin cererea adresată Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, A. din cadrul B. Bacău a trimis Ordinul nr. 1 din 12 iulie 2011 prin care a fost admisă sesizarea C. în ceea ce priveşte pe D.

Ca urmare a strămutării cauzei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, aceasta a fost înregistrată sub nr. x/32/2011* la B. Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond;

Prin sentinţa nr. 113/F din 28 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus închiderea dosarului având ca obiect controlul averii persoanei cercetate D. şi a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de acesta de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că persoana cercetată, D. a fost numit în funcţia publică la data de 27 iulie 1996, raportul de serviciu încetând la data de 11 ianuarie 2011.

Perioada de timp supusă evaluării s-a stabilit cu respectarea dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 176/2010, potrivit cu care:

„(1) Activitatea de evaluare a declaraţiei de avere, a datelor şi a informaţiilor privind averea existentă, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, precum şi cea de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor se efectuează atât pe durata exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

(2) Activitatea ce se efectuează pe durata prevăzută la alin. (1) constă în evaluarea declaraţiei de avere, a datelor şi a informaţiilor privind averea existentă, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a conflictelor de interese sau a incompatibilităţilor, exclusiv pentru perioada exercitării funcţiilor sau demnităţilor publice.”

Însă, obligaţia persoanei cercetate de a-şi declara averea a fost instituită prin Legea nr 115/1996, publicată în M. Of. din 28 octombrie 1996.

La dosarul C. nu există declaraţia de avere dată de persoana cercetată urmare a intrării în vigoare a legii menţionate, prima declaraţie de avere existentă fiind dată în anul 2006.

De asemenea, analiza concretă a veniturilor şi cheltuielilor familiei D. s-a realizat pentru anii 2002-2010 şi nu pentru întreaga perioada 1996-2010.

Modificările patrimoniale intervenite în familia persoanei cercetate, atât având ca obiect bunuri mobile cât şi imobile şi exprimate în contractele de vânzare-cumpărare ale căror copii se află la dosar, nu au fost contestate, ba din contră, au fost confirmate de martorii audiaţi, astfel cum s-a arătat mai sus.

Astfel, perioada de analiză a averii este 1996-2010 conform dispoziţiilor legale anterior expuse care prevăd că evaluarea se realizează exclusiv pentru perioada exercitării funcţiei publice.

La obiectivul 1 al expertizei, s-au examinat de către expert adeverinţele emise de plătitorii de venituri, fişele fiscale, adresa Casa Județeană de Pensii Iaşi, declaraţia privind cedarea folosinţei bunurilor, declaraţia privind veniturile realizate din profesii liberale, adeverinţa privind diurna, contractele privind achiziţia/ vânzarea de bunuri, contracte de credite şi s-a concluzionat în sensul că veniturile identificate în baza analizării tuturor documentelor, tranzacţiilor şi operaţiunilor efectuate în perioada 27 iulie 1996-2010 sunt în cuantum de 3.747.714,08 lei.

Răspunsul la obiectivul al doilea s-a conturat de către expert pe baza examinării extraselor de cont în care s-au identificat plăţile aferente prestatorilor se servicii, rambursările de credite, achiziţiile de imobile, achiziţiile de autoturisme, achitarea chiriilor, plata excursiilor, plăţile privind construirea imobilului din str...., stabilindu-se că în perioada mai sus menţionată cuantumul cheltuielilor este în sumă de 2.517.586,66 lei.

Diferenţa dintre total venituri şi total cheltuieli în perioada 27 iulie 1996-2010, reprezintă răspunsul la obiectivul nr 3 şi constă în suma de 1.230.127,42 lei.

La obiectivul 4 al raportului, s-a realizat de către expert o comparaţie a diferenţelor dintre raportul C. şi calculele expertului, după cum urmează:

- anul 2002;

- diferenţa venituri: - 36.107.916, 00 lei (3.610,7 lei);

- diferenţă cheltuieli: - 588.000 lei (58 lei);

- anul 2003;

- diferenţă venituri: - 606.186.394, 12 lei (60.618,3 lei);

- diferenţă cheltuieli: 611.117.093, 16 lei (61.111,7 lei);

- anul 2004;

- diferenţă venituri: - 85.873.101,00 lei (8.587,3 lei);

- diferenţă cheltuieli: - 5.405.615,00 lei (540,56 lei)

- anul 2005;

- diferenţă venituri: - 1.723,70 lei;

- diferenţă cheltuieli: - 119,71 lei;

- anul 2006;

- diferenţă venituri: - 23.477,44 lei;

- diferenţă cheltuieli: - 32.099,48 lei;

- anul 2007;

- diferenţă venituri: - 520.505,29 lei;

- diferenţă cheltuieli: - 314.386,35 lei;

- anul 2008;

- diferenţă venituri: - 711.152,35 lei;

- diferenţă cheltuieli: - 67.588,30 lei;

- anul 2009;

- diferenţă venituri: - 84.337,88 lei;

- diferenţă cheltuieli: - 340.663,61 lei;

- anul 2010;

- diferenţă venituri: - 75.822,45 lei;

- diferenţă cheltuieli: - 40.716,56 lei;

Expertul judiciar a explicat în mod amănunţit modalitatea în care a stabilit aceste diferenţe.

Pentru a răspunde la obiectivul nr 5, s-au examinat extrasele de cont anexate la dosarul cauzei tranzacţiile derulate prin E., F., G. şi H., precum şi Raportul C., identificându-se cuantumul sumelor ridicate în numerar în perioada 2006-2010, precizându-se că aceste sume nu au fost considerate în raportul de expertiză, cheltuieli sau avere întrucât aceste sume, în cadrul fiecărui an au fost transferate din conturile bancare astfel încât aceste tranzacţii per total sunt zero. Din analiza informaţiilor transpuse în raportul C., expertul a constatat că în anii 2007, respectiv 2008, sunt cuprinse în coloana avere/bănci sumele de 11.537,68 lei şi 40.305,20 lei, în mod eronat întrucât acestea nu reprezintă cheltuieli care să ducă la diminuarea venitului anual.

La obiectivul nr 6 s-au identificat şi sumele avute la dispoziţie în numerar în perioada 2006-2010. Astfel, pe baza înscrisurilor existente la dosar privind achitarea/ încasarea sumelor cu numerar aferente imobilelor, autoturismelor, facturilor de servicii, excursiilor, declaraţie notarială, fişa fiscală, defalcându-se pe fiecare an în parte, s-a stabilit o sumă totală de 1.999.927,56 lei, iar corespunzător acesteia s-a identificat o sumă de 915.158,01 lei care reprezintă direcţii de cost ale acestui numerar, iar din această ultimă sumă, 394.245,12 lei reprezintă plăţi către constructorul imobilului din Piatra Neamţ, şi către alţi furnizori de materiale de construcţii.

Pentru anul 2006, expertul a identificat o majorare a cheltuielilor în raportul C. la poziţiile înscrise sub denumirea „cheltuieli conform extras E. 17 ianuarie 2006-31 decembrie 2006” în sumă de 9.012,94 lei, sumă ce nu reprezintă cheltuială conform algoritmului expus la fila 63 din raport şi „cheltuieli diverse C.F. extras F. în sumă de 26.064, 99 lei, sumă ce nu reprezintă cheltuială conform algoritmului expus la fila 64 din raportul de expertiză.

Pentru anul 2007, s-a identificat o majorare a cheltuielilor la poziţiile „cheltuieli diverse extrase F. (05 decembrie 2007)” în sumă de 55.014, 20 lei şi „cheltuieli diverse conform extras F., 01 martie-12 mai 2007, în sumă de 43.785,00 lei, sume ce nu reprezintă cheltuială astfel cum se prezintă la filele 64-65 din raportul de expertiză.

Pentru anul 2008, expertul a identificat o majorare a cheltuielilor în raportul C. la poziţia „cheltuieli diverse conform extras F.” în sumă de 176.339, 44 lei, sumă ce nu reprezintă cheltuială conform algoritmului de la fila 66 din raportul de expertiză.

Pentru anul 2009 s-a identificat o majorare a cheltuielilor în raportul C. la poziţia „Cheltuieli diverse C.F. extrase ale F. în sumă de 30.268,52 lei, astfel cum s-a explicat la fila 67 din raportul de expertiză.

La obiectivul nr 8, s-a concluzionat în sensul că, în baza contractului cu F. din 27 februarie 2009, s-a aprobat un plafon de creditare în limită de 21.000 lei cu data primei rambursări în 25 martie 2009 pe un interval de 300 de rate. În perioada supusă analizei, 25 martie 2009-31 decembrie 2010, cheltuielile datorate şi achitate de titularul creditului sunt: cheltuiala cu dobânda bancară aferentă utilizării plafonului, în sumă de 588, 63 lei, cheltuiala conform graficului de rambursare ataşat la contractul de aprobare a descoperirii de cont pentru aceeaşi perioadă, în sumă de 5.724,62 lei (2.602,10 lei + 3.122,52 lei).

S-a menţionat că prima cheltuială cu dobânda este înregistrată în baza extrasului de cont, iar ce-a de a doua, privind rambursarea ratelor, în raportul C., este cuprinsă la valoarea de 5.204,20 lei (2.602,10 lei + 2.602,10), iar în raportul de expertiză aceasta nu se regăseşte datorită faptului că la dosarul cauzei nu a avut documente care să ateste achitarea acestor sume (factură/chitanţă), omiţând să le solicite.

La data de 29 iulie 2010, soldul contului arată o utilizare a plafonului de creditare, sumă care nu reprezintă o cheltuială pentru titularul contului întrucât acesta este determinat în urma operaţiunilor de încasări şi plăţi şi au primit destinaţia în momentul efectuării acestora. În raportul C., în mod eronat este cuprinsă suma de 12.735, 35 lei încă o dată sub denumirea „cheltuieli din limita a 21.000 lei la data de 29 iulie 2010”.

În obiecţiunile la raportul de expertiză, C. reia modalitatea de calcul a veniturilor şi cheltuielilor expusă în raport.

De asemenea, se menţionează faptul că în perioada 2003-2006 evaluarea C. şi calculul efectuat de expert nu evidenţiază diferenţe de natură să influenţeze balanţa finală. Obiecţiunile aduse privesc perioada 2007-2010.

Urmare a lămuririlor date de expert în şedinţa publică din 12 martie 2013, s-a depus la dosar o completare a raportului de expertiză.

Excluzând fluxurile de numerar şi aporturile făcute de către fratele soţiei persoanei cercetate, expertul a stabilit un cuantum total al veniturilor în sumă de 2.397.218,74 lei.

De asemenea, s-a procedat la identificarea şi cuantificarea cheltuielilor realizare de familia D. fără a ţine cont de fluxurile de numerar ce au fost încadrate iniţial în categoria cheltuieli, rezultând un total de 1.411.774,98 lei.

Diferenţa dintre venituri şi cheltuieli astfel stabilite, a fost calculată la 985.443,76 lei.

S-au prezentat din nou veniturile defalcate obţinute de persoana cercetată pe anii analizaţi.

Din analiza întregului raport de expertiză rezultă faptul că sumele reprezentând venituri salariale sunt justificate de înscrisurile existente la dosar, obiecţiunile C. nefiind întemeiate.

Obiecţiunea privind sumele provenind de la I., fratele soţiei persoanei cercetate, este întemeiată, completarea la raportul de expertiză având în vedere înlăturarea acesteia. De altfel, raportul de expertiză a suferit modificări în privinţa sumelor evidenţiate drept venituri provenind de la această persoană, pentru întreaga perioadă analizată, sumele indicate de expert nefiind avute în vedere în analiza averii persoanei cercetate D.

Cu privire la anul 2007, deşi se critică reţinerea de către expert a unor sume cu titlu de încasare dobândă şi venit, nu se menţionează motivele pentru care se aduc obiecţiuni acestora.

Constituirea depozitului la termen la G. ce face obiectul criticii în obiecţiunile C. fila 6 vol. III, şi cu privire la care s-a arătat că „nu rezultă din patrimoniul administrat”, este dovedită cu înscrisul de la filele 148 şi 149 din primul vol. C., reprezentând extras de cont în cuprinsul căruia, se menţionează, la data de 01 iunie 2007, deschiderea a două depozite la termen a câte 61.000 euro curs F. 3.2724 lei, pe două conturi diferite.

Suma de 34.780 lei menţionată de expert la poziţia 24 din tabel fila 313, este identificată în raportul C. la fila la fila 11 verso cu titlu „rambursare anticipată credit F.” Suma de 33.500 lei este corect reţinută cu acelaşi titlu de expert întrucât este vorba în mod evident de „rambursare anticipată”, pe contul menţionat în raportul de expertiză. Dovada în acest sens o face extrasul de cont aflat la fila 211 din vol. C. în care se află informaţiile furnizate de F. De altfel, înainte de data acestei operaţiuni, 16 mai 2007, soţii D. au contractat un singur credit în lei la F., neputând fi vorba despre rambursarea unul alt contract.

Modalitatea de stabilire a cursului de schimb pentru suma de 10.150 euro reprezentând contravaloarea autoturismului, nu este explicată de expert, astfel că nu va fi avută în vedere valoarea de 1.743,77 lei cu care expertul a majorat cheltuiala reprezentând achiziţia autoturismului. (diminuare cheltuieli cu suma de 1.743,77 lei).

Contractele de închiriere au fost prezentate de persoana cercetată, acestea aflându-se la dosarul cauzei, fiind de notorietate că plata chiriei de către instituţia publică nu se face decât sub forma decontării, adică după prezentarea dovezii de plată şi, bineînţeles, cu condiţia înregistrării contractului de J.

Evaluarea averii unei persoane se realizează în condiţiile art. 11 din Legea nr. 176/2010, evidenţiindu-se într-o balanţă, veniturile şi cheltuielile. C. nu oferă nicio justificare a afirmaţiei potrivit cu care suma de „394.122,11 lei” depozit la termen G. reprezentând lichidări de depozite în timpul anului 2006 constituite din 61.000 euro, ar trebui corelată, ea însăşi, distinct de celelalte cheltuieli, cu veniturile anterioare. Conturile de la G. de pe care au avut loc lichidările de depozite, nu au înregistrat operaţiuni anterioare depunerilor de câte 61.000 euro.

La poziţia 9 din anexa 201 la raportul de expertiză, s-a trecut suma de 36.770 lei ca preţ al achiziţiei imobilului din Piatra Neamţ.

Preţul vânzării, în contract, este de 46.700 lei, iar explicaţia expertului dată în şedinţă publică nu este în măsură să lămurească stabilirea unei astfel de diferenţe, obiecţiunea C. fiind justificată. (majorare cheltuieli anul 2007 cu suma de 10.000 lei).

Obiecţiunea referitoare la exemplificarea sumei de 994,08 lei ca una dintre motivele diferenţei dintre raportul de expertiză şi raportul C. pe anul 2007, nu este întemeiată întrucât expertul a inclus-o în mod eronat la exemple. În tabelul din anexa 12 la raportul de expertiză, sumele de la fila 187 vol. 1 C., extras al contului creditului de 5.000 euro, suma de 5.193 euro achitată de persoana cercetată în vederea rambursării anticipate a creditului, este defalcată în două sume după destinaţia acestora, respectiv rambursare anticipată şi comision pentru această operaţiune. În raportul C. suma este trecută global, respectiv 5.190 lei. O diferenţă există într-adevăr, însă este determinată de cursul valutar reţinut de C., dar şi de faptul că la capitolul venituri, C. nu a avut în vedere că suma de 5.000 euro nu a fost acordată în întregime, ci s-a reţinut cu titlu de comision de acordare, suma de 97,50 euro.

Aceeaşi este situaţia şi pentru creditele în lei acordate de F. în anul 2007 soţilor D. şi rambursate anticipat de aceştia, operaţiunile existente în extrasele de cont emise de bancă fiind corect evidenţiate de expert, astfel cum rezultă din Anexele 12 şi 18 la raportul de expertiză.

În ceea ce priveşte suma de 173.057,50 lei, evidenţiată în raportul C. în subcoloana Bănci a coloanei avere şi inexistentă cu un astfel de titlu în raportul de expertiză, se constată că nu există niciun temei al contestării nereţinerii acestei sume globale drept cheltuială întrucât aşa cum rezultă din extrasul contului de pe care s-au făcut retragerile de numerar de la G. (filele 206 şi urm vol. II C.), contul a fost deschis cu ocazia vânzării imobilului din Iaşi, preţul obţinut fiind evidenţiat în raportul C., la rubrica Venituri. Nu poate fi primită ipoteza C. potrivit cu care orice retragere de numerar reprezintă o cheltuială, în lipsa oricărei dovezi de utilizare în vreun scop a sumei respective, în sensul ieşirii acesteia din patrimoniul persoanei. Retragerea de numerar nu poate fi considerată o ieşire din patrimoniu, suma aflându-se tot în posesia persoanei, cu acelaşi titlu de venit cu care a intrat când a fost virată în cont, până la momentul probării efectuării de cheltuieli sau alte forme de ieşire din patrimoniu. Nu există vreo prezumţie legală din punct de vedere contabil potrivit cu care retragerea de numerar dintr-un cont echivalează cu ieşirea sumei din patrimoniu. În mod corect a stabilit expertul că nu este vorba despre o cheltuială în privinţa acestei sume.

Aceleaşi considerente justifică şi lipsa unei reţineri cu titlu de cheltuială a sumelor globale de „11.537,68 lei” reţinută în raportul C. cu titlu de „eliberări numerar pe cont de credit F. şi de „56.228,78 lei” reţinută sub denumirea „cheltuieli diverse cf extras F. (05 decembrie 2007).

De altfel, mergând pe raţionamentul C., şi retragerile de numerar ale sumelor acordate de bănci cu titlu de credit, ar fi trebuit considerate cheltuieli, după care rambursarea anticipată reprezenta o nouă cheltuială, astfel că de fapt, cheltuielile sunt dublate. Această concluzie rezidă şi din neindicarea de către C. a sursei cheltuielilor justificate prin înscrisuri.

Pentru aceleaşi motive, instanţa constată că nici suma de 43.965,60 lei „cheltuieli diverse conform Băncii Comerciale a României din 01 martie - 12 mai 2007” nu reprezintă o cheltuială.

Analiza „modificărilor patrimoniale intervenite” despre care face vorbire art. 11 din Legea nr 176/2010, nu înseamnă aplicarea unor reguli aleatorii, fără justificare din punct de vedere contabil şi fără o egalitate de tratament al acestora. Astfel, instanţa nu identifică nicio raţiune pentru care diferenţa dintre suma obţinută ca preţ al apartamentului din Iaşi, şi suma depusă la G., este considerată de către C. drept cheltuială, iar salariile soţilor D. nu. Suma de 19.612 lei a intrat în patrimoniul familiei D. intrând în suma globală a veniturilor din care se scad cheltuielile astfel cum au fost dovedite. Ca urmare, această sumă nu poate fi reţinută drept cheltuială.

Şi explicaţia dată de expert în legătură cu suma de 32.988,45 lei este justificată în extrasele de cont emise de F. evidenţiindu-se întocmai operaţiunile descrise în raportul de expertiză.

Pornind de la dispoziţiile art. 11 din Legea nr 176/2010, analiza averii unei persoane se impune a fi realizată în raport de modificările patrimoniale intervenite care se materializează în intrări şi ieşiri dovedite cu probe prevăzute de lege, iar nu cu prezumţii.

În mod corect expertul judiciar a avut în vedere, în analiza solicitată de instanţă, cheltuielile efectuate de familia D. în construcţia imobilelor, iar nu valoarea exprimată în procesele-verbale de recepţie care nu au vreun rol prevăzut de lege de a statua relativ la contravaloarea totală a cheltuielilor efectuate până la momentul întocmirii acestuia.

Cu privire la anul 2008, respectiv obiecţiunile aduse raportului de expertiză întocmit de un expert contabil, C. nu a indicat în vreun fel de ce contestă stabilirea sumei de „4.625,56 lei” cu titlu de „dobânzi încasate aferente conturilor de depozit pe anul 2008”.

Doar din analiza extrasului contului de la G., se evidenţiază multiple sume intrate în cont cu titlul de dobândă depozit, fiind sume intrate în patrimoniul familiei D. cu titlu de venituri.

Diferenţele de curs valutar sunt nesemnificative cu privire la anul 2008, neputând constitui un motiv de cenzurare a raportului de expertiză.

Cu privire la suma de 30.456, 69 lei (venit) intitulată ”depozit la termen”, reţinută cu titlu de venit de către expert şi cu privire la care s-au formulat obiecţiuni, instanţa constată că în extrasul aferent acestui cont nu se identifică o astfel de sumă.

Explicaţia dată de expert în legătură cu reflectarea constituirilor şi lichidărilor de depozite în cont în perioada 27 august 2008-29 decembrie 2008 este pertinentă întrucât evidenţiază toate mişcările cu acest titlu, astfel cum rezultă şi din analiza extrasului de cont de la filele 156-159, fără a influenţa balanţa totală dintre venituri şi cheltuieli pentru anul 2008.

Cu privire la cheltuielile aferente anului 2008, expertul a depus lista tranzacţiilor comercianţi, verificarea acesteia prin raportare la extrasele de cont F. reliefând acurateţea identificării lor.

Prin raportul de expertiză se reţin cheltuieli mai mici decât cele reţinute de C. pentru edificarea imobilelor, însă se vor avea în vedere sumele stabilite de expert pe baza înscrisurilor atestând ieşiri din patrimoniul familiei persoanei cercetate, astfel cum s-a arătat şi mai sus.

Referitor la sumele de 30.305,20 lei, 220.544,53 lei şi 10.000 lei evidenţiate drept ridicări de numerar în cursul anului 2008, în extrasele de cont, F. şi H., instanţa aplică acelaşi raţionament anterior prezentat potrivit cu care nu se prezumă că retragerea de numerar reprezintă, din punct de vedere contabil, o cheltuială, fiind doar o mişcare a sumei dar în patrimoniul aceleiaşi persoane.

De asemenea, şi cu privire la sumele de 189,37 lei, 7.942,97 lei şi 1.980,66 lei, explicaţia dată de expert este fundamentată întrucât din extrasul de cont F. (filele 114, 121 şi 126 şi urm vol. III C.), rezultă că aceste sume au fost încasate de titularul contului cu depăşirea soldului existent, fiind reţinute apoi de bancă din sumele intrate în cont.

Pentru anul 2009, suma de 50.482,37 lei este considerată în mod corect venit de către expert întrucât, fiind diferenţa analizată anterior, dintre constituirile şi lichidările de depozite la H. efectuate în anul 2008, a fost reintrodusă în contul curent la data de 29 ianuarie 2009 şi, alături de dobânda de 364, 44 lei, a fost transferată într-un cont de economii, reprezentând o sumă luată cu titlu de credit şi existentă la dispoziţia persoanei cercetate pentru a putea fi utilizată. În mod corect a fost calificată această sumă drept ultimul venit obţinut ca urmare a constituirii depozitelor în cont.

Aprobarea unei descoperiri de cont nu echivalează de plano cu naşterea unui venit în patrimoniul titularului contului, acesta din urmă având opţiunea de a utiliza sau nu o parte sau întreaga sumă. Modalitatea în care expertul a prezentat mişcările în contul pentru care a existat descoperirea de 21.000 lei reflectă fidel toate aceste operaţiuni şi modificările intervenite în patrimoniul familiei D. Nu este justificată reţinerea drept venit a sumei de 21.000 lei la momentul aprobării descoperitului, ci a sumelor retrase spre a fi utilizate la momentul fiecărei operaţiuni în parte.

Reglementările F. invocate de C. au o cu totul altă logică şi au în vedere faptul că, prin punerea la dispoziţie către titularul contului a sumei reprezentând descoperire de cont, acesta are posibilitatea retragerii oricând a sumei pe perioada acordării, cu consecinţa diminuării veniturilor sale lunare cu dobânda aferentă sumei, astfel că, din punct de vedere bancar, descoperitul de cont este tratat ca un credit şi, în consecinţă, ca un venit.

Acest mod de tratament juridic din punct de vedere bancar nu poate avea consecinţe asupra aplicării dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 176/2010.

C. nu a explicat în concret motivele pentru care a contestat suma stabilită de expert ca venit din profesii liberale obţinut în anul 2009 de K., simpla menţiune că „nu rezultă din probatoriu administrat” neputând conduce la înlăturarea modalităţii de calcul efectuată de un specialist expert judiciar.

Acelaşi raţionament este valabil şi pentru stabilirea, de altfel necontestată prin obiecţiuni, de către expert, a unor venituri obţinute de K. din cedarea folosinţei bunurilor, dar şi pentru diferenţa înscrisă în raportul de expertiză cu titlu de venit rezultând din cuprinderea venitului final obţinut de persoana menţionată în anul 2010.

Şi cu privire la anul 2010 instanţa are în vedere aceleaşi raţionamente legate de corecta reţinere de către expert a faptului că retragerile de numerar nu pot fi prezumate ca reprezentând cheltuieli din punct de vedere contabil.

Per ansamblu, analiza raportului de expertiză, a completării la acesta şi a înscrisurilor existente la dosar conduc la concluzia că din suma totală stabilită de expert cu titlu de venituri aferente perioadei 27 iulie 1996-2010 (3.747.714,08 lei) se impune a fi scăzute sumele menţionate ca fiind primite de la fratele soţiei persoanei cercetate, I. şi suma de 30.456,69 lei anterior menţionată.

În privinţa cheltuielilor, din suma totală de 2.517.586, 66 lei stabilită de expert, se va scădea suma de suma de 1.743,77 lei şi se va adăuga suma de 10.000 lei astfel cum s-a arătat mai sus.

Diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile familiei D., în perioada în care persoana cercetată D. a exercitat o funcţie publică, este în mod evident pozitivă, astfel că nu s-a făcut dovada dobândirii vreunui bun sau a unei cote-părţi din avere în mod nejustificat.

Faţă de dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 115/1996, instanţa a dispus închiderea dosarului.

Cu privire la cererea formulată de persoana cercetată, de acordare a cheltuielilor de judecată, instanţa constată că, raportat la natura cauzei şi la calitatea persoanelor care participă la judecarea cauzei, respectiv persoanele chemate de Agenţie şi cu participarea Statului Român prin Ministerul Finanţelor, C. si procurorului (art. 16 din Legea nr. 115/1996 ), în cadrul acestei proceduri speciale nu îşi găsesc aplicarea dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. şi a respins cererea ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată;

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, C. şi persoana cercetată D.

I. În recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a fost criticată soluţia instanţei de fond pentru că nu a fost făcută p corectă stabilire a împrejurărilor de fapt ale cauzei şi se impunea casarea cu trimitere spre rejudecare.

În primul rând, a fost criticată soluţia instanţei de fond pentru că nu rezultă cu claritate care este perioada supusă controlului, deoarece din conţinutul Ordonanţei nr. 1 din 12 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău - A. constituită conform Legii nr. 115/1996 rezultă că perioada supusă evaluării a fost 1996-2010 (avându-se în vedere că cercetatul a deţinut funcţia publică din data de 27 iulie 1996), însă instanţa de fond, la stabilirea obiectivelor expertizei, a avut în vedere şi perioada 1993-2010, dar şi pe cea menţionată la raportul C., respectiv 1996-2010.

Legea nr. 115/1996 nu poate fi aplicată pentru situaţii anterioare intrării sale în vigoare (28 octombrie 1996) întrucât s-ar încălca principiul neretroactivităţii legii, iar pentru persoanele care ocupau funcţiile prevăzute de Legea nr. 115/1996 la data intrării sale în vigoare, perioada supusă controlului va începe de la data intrării în vigoare a legii şi se va încheia la data încetării funcţiei.

S-a solicitat să se constate şi că printre înscrisurile trimise nu se regăsesc declaraţiile de avere ale cercetatului, cu excepţia celei din 2011, or, era absolut necesară depunerea acestora pentru a se verifica consemnarea operaţiunilor juridice, cum ar fi transportul proprietăţilor imobiliare.

În ceea ce priveşte probatoriul administrat în cauză recurentul solicită să se constate că atât cheltuielile cât şi veniturile familiei au fost calculate anual şi nu pe sub-perioade, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Înaltei Curţi.

Pe de altă parte, s-a invocat faptul că nu s-au făcut discuţii în legătură cu existenţa unor bunuri despre care cercetatul a susţinut că le-a avut în proprietate.

Deşi s-a aretat că soţia cercetatului K., aşa cum rezultă din cartea de muncă, a fost angajată încă din 1997 nu au fost depuse decât două declaraţii anuale de venit ale acesteia din anii 2009 - 2010, astfel că sumele obţinute de aceasta nu sunt relevante la stabilirea balanţei de venituri şi cheltuieli.

De asemenea, nu apar evidenţiate cheltuielile cu coşul minim de consum lunar în care se includ cheltuielile prevăzute în Anexa I la O.U.G. nr. 217/2000 pentru achiziţionarea produselor alimentare, nealimentare şi a serviciilor, iar la venituri sunt menţionate sumele reprezentând indemnizaţia pentru creşterea copilului, dar nu se face nicio menţiune cu privire la cheltuielile necesare pentru creşterea copilului.

Chiar dacă atât expertul cât şi C. au reţinut la capitolul cheltuieli plata unor servicii, acestea sunt şi ele sporadice (facturi pentru anii 2006, 2009, 2010, cheltuieli cu întreţinerea locuinţei pe anii 2007-2009 şi serviciul de apă doar pentru anul 2008).

A fost criticată soluţia instanţei de fond şi pentru că s-a limitat la a răspunde la câteva dintre obiecţiunile formulate de părţi, dar, în rest, a preluat conţinutul raportului de expertiză efectuat în cauză, deşi referitor la forţa probantă a expertizei, se recunoaşte că aceasta constituie un element de convingere dar instanţa trebuie să-şi motiveze părerea.

În cazul soţilor D., circuitul bunurilor şi banilor nu a fost unul obişnuit, ci unul extrem de dinamic, recurentul a apreciat că era absolut necesar să se stabilească, dacă la momentul achiziţionării fiecărui bun, cercetaţii dispuneau de sumele necesare şi nu în modalitatea stabilită de expert.

S-a solicitat să se observe că în perioada 1996-2001, la capitolul plăţi apare suma de 0,00 lei şi abia în anul 2002 apare şi suma la rubrica plăţi constând în cheltuieli telefonie şi taxe notariale, la cheltuieli apar: cheltuieli de telefonie, asigurări bunuri, dobândă depusă pe card, cheltuieli telefonie Romtelecom, or, este de neconceput că în această perioadă cercetaţii nu au efectuat cheltuieli cu hrană, îmbrăcăminte, achiziţionarea de bunuri de uz casnic, servicii (Tv., energie, etc.).

Nu s-a făcut nicio menţiune cu privire la cheltuielile necesare pentru întreţinerea imobilelor cumpărate, a celor construite, cu privire la plata impozitelor pentru toate imobilele aflate în proprietate şi a celor efectuate cu întreţinerea autoturismului proprietate personală.

Recurentul a invocat şi neconcordanţele ce se pot constata între raportul C. şi raportul de expertiză şi, de exemplu, raportul C. pentru anul 2006 menţionează vânzarea a două autoturisme, iar raportul de expertiză indică vânzarea a două autoturisme la alte date.

Neconcordanţa există şi cu privire la autoturismele achiziţionate, deşi instanţa avea obligaţia să stabilească cu exactitate bunurile achiziţionate de persoanele cercetate în perioada supusă controlului.

Referitor la venituri, deşi se susţine că perioada de analiză a averii este 1996-2010 conform dispoziţiilor legale, instanţa de fond a reţinut şi veniturile în sumă de 3.747.714,08 lei obţinute în perioada 27 iulie 1996 - 2010, sumă ce rezultă din diminuarea venitului total obţinut în perioada 1993-2010 cu valoarea salariului încasat în perioada 1993 - 227 iulie 1996, respectiv suma de 1.004,34 lei, însă suma adunată pe anii 1993-1996 este de 6.238,167 lei.

În privinţa retragerilor de numerar din bănci, cu titlu de credit, instanţa de fond le-a apreciat ca fiind venituri, iar recurentul consideră că se impune ca acestea să fie considerate cheltuieli pentru că retragerile în numerar sunt, de fapt, debitări de conturi, ceea ce presupune diminuarea sumelor de bani existente în conturile bancare, deşi exista posibilitatea ca acei bani să fie economisiţi, persoanele cercetate trebuiau să facă dovezi în acest sens.

Referitor la imobilele construcţii edificate de cercetaţi, s-a arătat că în raportul e expertiză tehnică dispus în cauză nu apare menţionată o sumă globală care să includă manopera şi contravaloarea materialelor de construcţie necesare pentru edificarea celor două imobile construite în Piatra Neamţ, respectiv a imobilului locuinţă (S+P+E+M) şi clădire (P+M, magazie şi zid).

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pronunţarea unei hotărâri conforme cu criticile expuse.

II. În recursul declarat de C. a fost criticată soluţia instanţei de fond conform disp.art. 304 pct. 8, 9 şi art. 3041 C. proc. civ..

În motivele de recurs, după o prezentare a istoricului dosarului, a fost criticată soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică.

S-a arătat că pentru anul 2002, în urma activităţilor de evaluare C., au reieşit venituri de 89.776 lei şi cheltuieli de 39.240 lei +6.641 lei, concluzie identică cu cea a activităţii de evaluare a A.

Pentru anul 2003, în urma activităţii de evaluare a C., au rezultat venituri de 139.398 lei şi cheltuieli în sumă de 108.055 lei +5.768,55 lei, iar A. a ajuns la aceeaşi concluzie.

Situaţia rezultatelor celor două activităţi de evaluare a fost identică şi pentru anii următori.

Recurenta a considerat că hotărârea este netemeinică şi nelegală pentru că s-a bazat în special pe concluziile raportului de expertiză, deşi concluziile sunt eronate întrucât:

- suma înregistrată în raportul de expertiză cu titlu de salariu al D. este greşită, nefiind probată cu documente diferite de 17.777 lei;

- suma de 100.000 lei pe care persoana cercetată o justifică cu titlu de sumă primită de la I., fratele d-nei K. nu este probată, nefiind susţinută de documente justificative;

- depozitul la termen de 363.862,36 lei nu rezultă din probatoriul administrat în cauză;

- transferul de 2.061 lei F. credit de 33.500 lei nu rezultă din probatoriul administrat în cauză;

- suma de 14.400 lei reprezentând chirie nu rezultă din nici un înscris prezentat de persoana cercetată;

- suma de 394.122 lei reprezentând lichidări de depozite în timpul anului 2007 nu ar fi corelată cu veniturile anterioare;

- instanţa de fond a achiesat la concluziile expertului dar este ilogic ca o persoană să procedeze la retragerea unor sume mari de bani pentru care beneficia de dobânzi, cu scopul de a le păstra în casă;

- suma de 40.000 euro pe care persoana cercetată o justifică cu titlu de dar în anul 2008 ar fi neprobată în ansamblul cauzei;

- provenienţa sumei de 30.456 lei - depozit la termen, nu este justificată iar constituirea depozitului trebuie evaluată în ansamblul probatoriului administrativ;

- nu este probată constituirea depozitului de 50,482.37 lei;

- pârâtului i-a fost alimentat contul de către persoana cu sume ce nu au fost avute în vedere la evaluarea averii, iar faptul că ar fi „împrumuturi” nu este dovedit cu documente justificative şi nu au fost menţionate în declaraţiile de avere;

- nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi primit în anul 2007 suma de 100.000 lei de la fratele soţiei, suma nu apare în declaraţiile de avere, iar aceştia ar fi fost donaţi în anul 2007 din sume obţinute în urma vânzării unui imobil în anul 2008.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi rejudecând, să se dispună confiscarea sumei de 365.865 lei ca fiind nejustificată.

III. În recursul declarat de pârâtul D. au fost invocate disp.art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul a arătat că respingerea solicitării sale de acordare a cheltuielilor de judecată este o consecinţă a stabilirii unei calificări necorespunzătoare a cadrului procesual, cu încălcarea şi interpretarea greşită a normelor de procedură civilă deoarece instanţa de fond a apreciat că derularea procesului s-a efectuat într-o procedură specială, dar aceasta nu conduce la inaplicabilitatea prevederilor art. 274 C. proc. civ.

C. proc. civ., susţine recurentul, nu defineşte termenii de reclamant şi pârât, dar se înţelege că reclamantul este iniţiatorul procesului civil, cel care înaintează cereri de chemare în judecată, iar pârâtul este cel chemat în judecată.

Prin normele prevăzute de art. 104 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 115/1996 aplicabile în speţă, legiuitorul a recunoscut şi a instituit calitatea procesuală activă în sarcina C., în condiţiile în care i se admit sesizări de către A. de pe lângă Curtea de apel şi respectiv, calitatea procesuală-pasivă în sarcina persoanei supusă controlului.

Indiferent de modul în care participă la proces, a arătat recurentul, există un iniţiator al unei proceduri care l-a determinat pe cel chemat în judecată - persoana supusă controlului echivalentă pârâtului - să efectueze cheltuielile considerabile pentru ca apoi să se dovedească că această procedură este nefondată fără însă ca, în opinia instanţei de fond, acestea să mai poată fi recuperate, deşi nu s-a căzut în pretenţii, de pârâtul supus controlului.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 cap. 5 C. proc. civ.

Din perspectiva acestui motiv de nelegalitate, recurentul a susţinut că a fost încălcat principiul dreptului la un proces echitabil şi în condiţiile în care nu există o normă specială care să interzică acordarea cheltuielilor de judecată şi procedura specială se completează cu cea de drept comun, instanţa era obligată să facă aplicarea art. 274 C. proc. civ., raportat la culpa procesuală, ce constituie fundamentul acordării cheltuielilor de judecată.

Chiar şi în domeniul penal, în caz de condamnare, cheltuielile de judecată se impută reclamantului, iar în caz de achitare rămân în sarcina statului român şi, de aceea, apreciază recurentul că în cadrul unei proceduri contencioase, nimeni nu poate fi obligat să plătească o expertiză, în scopul dovedirii/infirmării unor aspecte pentru care este cercetat, indiferent de soluţia ce va fi adoptată de instanţă.

S-a solicitat să se ţină seama de argumentele procurorului, să se constate că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost soluţionată greşit de instanţă şi să se modifice sentinţa în sensul admiterii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, prin obligarea la plata acestora.

Intimatul D. a formulat întâmpinare la recursurile formulate de C. şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi a solicitat respingerea lor ca nefondate.

4. Soluţia instanţei de recurs;

După examinarea motivului de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile declarate pentru următoarele considerente:

Curtea de Apel Bacău a fost sesizată de A. de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin Ordonanţa nr. 1 din 12 iulie 2011 ce vizează persoanele cercetate D. şi K., în baza Legii nr. 115/1996.

Prin Încheierea nr. 6067 din 14 decembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus strămutarea dosarului la Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, unde a fost înregistrat sub nr. x/32/2011*.

Prin sentinţa atacată în prezenta cauză s-a hotărât închiderea dosarului având ca obiect controlul averii persoanei cercetate D. şi a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de persoana cercetată de acordare a cheltuielilor de judecată.

Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de C. vizează soluţia de închidere a dosarului, iar recursul declarat de persoana cercetată D. se referă la respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Referitor la primele două recursuri se impune admiterea lor pentru următoarele considerente:

În litigiile referitoare la controlul averilor este important de stabilit situaţia de fapt pentru că numai în acest mod se poate stabili dacă averea dobândită de persoana cercetată poate fi sau nu justificată.

În activitatea de verificare a provenienţei bunurilor, pentru a se evita situaţia în care achiziţionarea unor bunuri să poată fi justificată cu venituri ce au fost dobândite ulterior, se efectuează o eşalonare a veniturilor şi cheltuielilor pe anumite perioade, în funcţie de dobândirea unor bunuri mai importante, iar esenţial este stabilirea perioadei supusă controlului.

Instanţa de fond, după invocarea disp.art. 11 din Legea nr. 176/2010, a apreciat că în cauză perioada supusă controlului ar fi 1996-2010, dar în acelaşi timp, se susţine că analiza concretă a veniturilor şi cheltuielilor familiei D. s-a realizat pentru anii 2002-2010 şi nu pentru întreaga perioadă 1996-2010, dar fără a se motiva reducerea perioadei de analiză a veniturilor şi cheltuielilor persoanei cercetate, deşi la pag.15 a sentinţei se apreciază de către instanţa de fond că diferenţa dintre total venituri şi total cheltuieli în perioada 27 iulie 1996 - 2010 ar fi de 1.230.127,42 lei.

Chiar dacă şi intimata de fond a considerat că evaluarea averii unei persoane se realizează în condiţiile art. 11 din Legea nr. 176/2010 şi se evidenţiază într-o balanţă veniturile şi cheltuielile, la motivarea soluţiei s-au făcut referiri numai la obiectivele expertizei dispuse şi s-a răspuns punctual la unele critici în privinţa veniturilor şi cheltuielilor pe anii 2007, 2008 şi 2009, dar fără a se evidenţia separat veniturile şi cheltuielile.

Toate acestea dovedesc faptul că nu s-a ţinut seama de specificul litigiilor referitoare la controlul averilor şi nu s-a procedat la o eşalonare a veniturilor şi cheltuielilor pe anumite perioade, chiar şi anual, dar în raport de înstrăinarea şi/ sau achiziţionarea unor bunuri mai importante.

În acest fel, instanţa de fond nu a stabilit care a fost numărul de autoturisme deţinute sau achiziţionate de persoanele cercetate în perioada supusă controlului şi nici care au fost înstrăinate în aceeaşi perioadă, dar nici dacă anterior achiziţionării imobilelor în anii 2002-2003 deţineau sumele necesare plăţii preţului.

Este important de stabilit cum instanţa de fond şi-a însuşit concluziile raportului de expertiză (anexele la raport) din care rezultă la capitolul cheltuieli numai cu telefonia orange şi Romtelecom şi n u există cheltuieli referitoare la întreţinerea familiei, a imobilelor pe care persoana cercetată le avea în proprietate (căldură, electricitate, gaze, apă).

Dată fiind perioada mare de timp pentru care a existat activitatea de evaluare a averii este important de stabilit care au fost cheltuielile efectuate de către persoanele cercetate pentru satisfacerea traiului zilnic şi nici nu s-a stabilit dacă acestea aveau sau nu în întreţinere copii, mai ales că prin O.U.G. nr. 2177/2000 privind aprobarea coşului minim de consum lunar, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 554/2001 s-a stabilit structura şi componentele coşului minim de consum lunar.

Nu s-a stabilit de către instanţa de fond provenienţa sumelor trecute în raportul de expertiză la capitolul cheltuieli pentru achiziţionarea unor materiale de construcţii în numerar şi dacă acestea vor putea fi cele retrase în numerar din contul bancar al persoanelor cercetate.

Referitor la sumele primite cu titlu de dar manual de la fratele persoanei cercetate, K. (după susţinerile persoanei cercetate, D. de la părinţii persoanei cercetate), instanţa de fond a considerat că acele sume de 100.000 lei şi 145.688 lei ar fi fost retrase de la capitolul venituri de către expert, dar din răspunsul la obiecţiuni nu se deduce exact acest fapt deoarece calculele au fost refăcute în privinţa situaţiei cumulate a veniturilor pe anul 2010.

Nu rezultă din soluţia instanţei de fond şi nici din raportul de expertiză dacă s-au avut în vedere declaraţiile martorilor care au precizat că au făcut diferite depuneri de sume în numerar în contul persoanei cercetate, D., iar dacă s-ar lua în considerare aceste declaraţii, ele ar trebui coroborate cu alte probe din care să rezulte că acele persoane aveau venituri care să le dea posibilitatea de a împrumuta cu bani persoanele cercetate, situaţie care s-ar impune a fi verificată şi în cazul în care s-ar reţine ca venituri şi sumele primite cu titlu de dar manual, mai ales că nici sumele împrumutate şi nici cele primite nu au fost înscrise în declaraţiile de avere întocmite de persoana cercetată.

Toate acestea dovedesc că situaţia de fapt nu a fost pe deplin stabilită, astfel că Înalta Curte nu poate verifica respectarea prevederilor legale.

Potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi C., va fi casată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

La rejudecare, instanţa de fond va putea dispune fie refacerea raportului de expertiză, fie întocmirea unuia nou, dar cu stabilirea unor sub-perioade în raport de achiziţionarea şi înstrăinarea unor bunuri mobile sau imobile şi nu ţine seama de toate criticile formulate de către părţi în privinţa veniturilor şi cheltuielilor, inclusiv cele legate de întreţinerea familiei şi a bunurilor aflate în proprietatea persoanelor cercetate.

În raport de această soluţie se impune şi admiterea recursului formulat de persoana cercetată, D., ce vizează neacordarea cheltuielilor de judecată, deoarece în raport de soluţia ce se va adopta de instanţa de fond după rejudecare, va fi admisă sau nu cererea formulată de acesta.

La soluţionarea admisibilităţii cererii formulate de persoana cercetată, de acordare a cheltuielilor de judecată, vor fi avute în vedere disp.art. 274 C. proc. civ., dar şi cele cuprinse în art. 30 din Legea nr. 115/1996, privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta C., pârâtul D. şi pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva sentinţei civile nr. 113/F din 28 mai 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2015.