Scope of ANRE dispute resolution powers: exclusion of factual compliance with location permits from contract negotiation disagreements under Order 38/2007

Decizia nr. 2440/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei.

Prin acţiunea înregistrată la data de 21 iunie 2013 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei - ANRE - Departamentul Control şi Protecţia Consumatorilor, solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei ANRE la declanşarea procedurii de soluţionare a neînţelegerilor intervenite între reclamant şi SC „B.” SA Botoşani în faza precontractuală încheierii contractului de racordare la reţeaua electrică.

2. Hotărârea de declinare a competenţei.

Prin Sentinţa civilă nr. 215 din 16 septembrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

3. Soluţia primei instanţei.

Prin Sentinţa civilă nr. 103 din 15 ianuarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională De Reglementare În Domeniul Energiei (ANRE) - Departamentul Control şi Protecţia Consumatorilor şi SC „B.” SA

4. Calea de atac exercitată.

Împotriva Sentinţei civile nr. 103 din 15 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A.

5. Motivele de casare invocate.

Recurentul a învederat, prin cererea de recurs, că instanţa de fond a reţinut în mod nerelevant că în litigiu este vorba despre un aspect de fapt, anume dacă reclamantul a respectat sau nu avizul de amplasament iniţial, întrucât judecătorul fondului nu a fost învestit cu analizarea respectării avizului de amplasament ci cu o acţiune având ca obiect constatarea unui refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri privind un drept recunoscut în raport cu dispoziţiile cuprinse în Ordinul nr. 38/2007 privind aprobarea Procedurii de soluţionare a neînţelegerilor legate de încheierea contractelor dintre operatorii economici din sectorul energiei electrice, a contractelor de furnizare a energiei electrice şi a contractelor de racordare la reţea, apariţia litigiului fiind determinat de refuzul pârâtei SC B. de a-i acorda reclamantului avizul tehnic de racordare motivat de faptul invocării nerespectării avizului de amplasament, precum şi de refuzul pârâtei ANRE de a declanşa procedura de soluţionare a neînţelegerilor intervenite.

A menţionat recurentul reclamant că la data depunerii dosarului în vederea obţinerii avizului tehnic de racordare exista atât autorizaţia de construire pentru locuinţă cât şi aviz de amplasare favorabil, şi că la finalizarea lucrării a fost întocmit un proces-verbal de recepţie, care dovedeşte faptul că lucrarea a fost efectuată pe amplasamentul avizat.

Reclamantul a arătat, de asemenea, prin cererea de recurs, că în mod eronat judecătorul fondului a reţinut că aspectele de fapt legate de respectarea sau nerespectarea avizului de amplasament depăşesc cadrul cererii de chemare în judecată, care a avut ca obiect doar verificarea dacă neînţelegerea dintre părţi poate fi încadrată în cele ce intră în sfera de soluţionare şi atribuţiile ANRE conform Ordinului nr. 38/2007, că instanţa nu a fost sesizată cu verificarea pe fond acestei condiţii, şi că litigiul dintre reclamant şi SC B. nu îndeplineşte condiţiile soluţionării de către ANRE fiind de competenţa instanţei de judecată şi privind o împrejurare de fapt, respectiv dacă ceea ce a construit reclamantul respectă avizul de amplasament.

S-a relevat că deşi ANRE a fost învestită în sensul de a interveni în vederea soluţionării divergenţelor existente între reclamant şi SC B. şi nu cu analizarea respectării condiţiilor prevăzute în avizul de amplasament, această autoritate a persistat a se pronunţa cu privire la respectarea condiţiilor impuse în avizul de amplasament, afirmând că acest aspect poate constitui motiv pentru refuzul operatorului de reţea de a emite avizul tehnic de racordare.

Instanţa de fond, s-a mai precizat, s-a aflat pe durata desfăşurării procesului într-o stare de confuzie, întrucât prin cererea de chemare în judecată reclamantul nu a solicitat analizarea unei împrejurări de fapt (constând în respectarea/nerespectarea avizului de amplasament), ci a solicitat să se constate în sarcina ANRE faptul neadoptării unei poziţii motivate în legătură cu situaţia legal sesizată, această autoritate exercitându-şi atribuţiile legale cu exces de putere, ceea ce în raport cu prevederile generale ale Legii nr. 554/2004 reprezintă un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri legal formulate.

Or, raportat la această împrejurare, mai sus relevată, s-a arătat de către recurent că prima instanţă a reţinut eronat faptul că nu s-au înregistrat nerespectări ale Procedurii sau ale Metodologiei nominalizate (evident făcând referire la Metodologia de emitere a avizului de amplasament) şi prin urmare litigiul apărut între reclamant şi SC B. Distribuţie fiind de altă natură nu ar îndeplini condiţiile soluţionării de către ANRE fiind de competenţa instanţei de judecată, şi că de asemenea judecătorul fondului a constatat greşit că pârâta ANRE în mod justificat a refuzat să declanşeze procedura de soluţionare a neînţelegerilor intervenite între părţi, refuzul său fiind în mod corect motivat de aceasta prin lipsa atribuţiilor sale în acest sens.

În realitate, conform dispoziţiilor art. 1 din Ordinul nr. 38/2007 Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, denumită Autoritate competentă soluţionează neînţelegerile care pot interveni la încheierea contractelor între operatorii economici din sectorul energiei electrice, a contractelor de furnizare a energiei electrice, precum şi a contractelor de racordare la reţea, în conformitate cu Legea energiei electrice nr. 13/2007, cu modificările şi completările ulterioare, astfel că rezultă în mod cât se poate de clar refuzul nejustificat al acestei autorităţi de a-şi îndeplini propriile atribuţii.

Mai mult decât atât, s-a făcut trimitere şi la prevederile art. 4 alin. (1) din Ordinul nr. 38/2007, şi s-a concluzionat, de către reclamant, că nesoluţionarea sesizării făcute reprezintă un refuz nejustificat al pârâtei de a analiza şi dispune motivat asupra sesizării, dar şi o exercitare cu exces de putere a dreptului de mediere a neînţelegerilor intervenite între părţi conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Din răspunsurile formulate de către ANRE rezultă în opinia recurentului că nu au fost analizate actele înaintate şi nici nu s-a exercitat vreo atribuţie din partea acesteia, situaţie ce denotă nerespectarea dispoziţiilor cuprinse în Legea energiei electrice nr. 13/2007 şi în Ordinul nr. 38/2007, cu atât mai mult cu cât referitor la soluţionarea neînţelegerilor apărute la încheierea contractelor dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Ordinul nr. 38/2007 face referire la soluţionarea neînţelegerilor apărute în faza precontractuală, soluţionare care se face de către Autoritatea competentă prin declanşarea procedurii de soluţionare în baza unei cereri înaintate de una sau de ambele părţi implicate, în care se prezintă neînţelegerile apărute în cursul negocierilor pentru încheierea contractului.

În speţă, s-a învederat, ANRE a refuzat să declanşeze procedura de soluţionare a neînţelegerilor intervenite între părţi (cu efectuarea în prealabil a unei proceduri de mediere la nivelul operatorului economic), neadoptând o poziţie motivată în legătură cu situaţia legal sesizată, exercitându-şi atribuţiile legale cu exces de putere, ceea ce în raport cu prevederile generale ale Legii nr. 554/2004 reprezintă un refuz nejustificat.

În raport de cele mai sus arătate, reclamantul a solicitat admiterea recursului, şi pe cale de consecinţă admiterea cererii de chemare în judecată având ca obiect obligarea ANRE la declanşarea procedurii de soluţionare a neînţelegerilor intervenite între reclamant şi pârâta SC B. Distribuţie Moldova, în faza precontractuală încheierii contractului de racordare la reţeaua electrică.

6. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 18 decembrie 2014, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Prin încheierea din 26 februarie 2015 completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 103 din 15 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi a fixat termen de judecată pe fondul recursului la data de 11 iunie 2015.

7. Analiza motivelor de casare invocat prin recurs.

Înalta Curte reţine, în cauză, că nu sunt întemeiate criticile din recursul declarat de reclamantul A., circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., judecătorul fondului procedând în mod întemeiat, urmare interpretării şi aplicării corecte a normelor de drept material la circumstanţele de fapt ale litigiului, la respingerea ca neîntemeiată a acţiunii în contencios administrativ, prin care s-a solicitat obligarea Autorităţii Naţionale de Reglementare Domeniul la declanşarea procedurii de soluţionare a neînţelegerilor intervenite între reclamant şi SC B. Distribuţie Moldova CR Botoşani în faza precontractuală încheierii contractului de racordare la reţeaua electrică.

Instanţa de fond a statuat judicios, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată şi la motivele de fapt şi de drept invocate în sprijinul acesteia, că problema de drept pusă în litigiu era aceea de a se stabili dacă neînţelegerea ivită între reclamant şi pârâta SC B. Moldova Distribuţie SA îndeplineşte condiţiile pentru a fi soluţionată de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei prin aplicarea prevederilor Ordinului nr. 38/2007 emis de Preşedintele Autorităţii de Reglementare în Domeniul Energiei prin care s-a aprobat Procedura de soluţionare a neînţelegerilor legate de încheierea contractelor dintre operatorii economici din sectorul energiei electrice, a contractelor de furnizare a energiei electrice şi a contractelor de racordare la reţea, şi a apreciat în mod corect, urmarea analizei atente a prevederilor art. 1, art. 3, art. 4 şi art. 5 din Procedură, că - faţă de susţinerile, în esenţă, ale reclamantului în sensul că a respectat condiţiile avizului de amplasament şi că refuzul de racordare şi de emitere a avizului tehnic (refuz motivat de SC B. Moldova Distribuţie SA pe temeiul nerespectării avizului de amplasament) este unul nejustificat - neînţelegerea dintre părţi nu se încadrează în condiţiile textului art. 4, fiind astfel incidente prevederile art. 5 lit. c) din Procedură, potrivit cărora ”nu intră sub incidenţa prevederilor prezentei proceduri neînţelegerile a căror rezolvare, conform legii, intră în competenţa instanţelor judecătoreşti sau a altor organe abilitate, inclusiv aspecte legate de proprietate pentru capacităţi energetice existente”.

Textul art. 4 din Procedura de soluţionare a neînţelegerilor legate de încheierea contractelor dintre operatorii economici din sectorul energiei electrice, a contractelor de furnizare a energiei electrice şi a contractelor de racordare la reţea, are în vedere, în mod evident numai neînţelegeri legate de clauze negociabile din contractele cadru elaborate de ANRE conform prevederilor legale în vigoare, de clauze noi care sunt conforme legislaţiei în vigoare şi pe care părţile doresc să le includă în contractele pe care le încheie sau de clauze minimale din contractele-cadru, în litigiu nefiind vorba de o neînţelegere referitoare la o clauză ci despre o neînţelegere legată de respectarea sau nerespectarea avizului de amplasament.

Prin urmare, instanţa de fond a concluzionat în mod just că aspectele de fapt legate de respectarea sau nerespectarea avizului de amplasament nu intră în sfera neînţelegerilor dintre părţi ce intră în sfera de soluţionare şi în atribuţiile Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei conform Ordinului nr. 38/2007, ci intră în competenţa instanţelor de judecată, şi că nu se poate reţine că refuzul acestei autorităţi de a soluţiona neînţelegerea cu care a fost sesizată de recurent reprezintă un refuz nejustificat sau un exces de putere, astfel cum acestea sunt definite prin art. 2 alin. (1) lit. i) şi lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

8. Hotărârea instanţei de recurs.

În raport de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză de reclamant, şi că este legală hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi a art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 103 din 15 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 103 din 15 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM