Security service worker status affirmed: lower court judgment quashed and claim allowed
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the appellate court's judgment, and ordered the lower court's decision to be reversed, thereby ruling in favor of the claimant by formally establishing the defendant's status as a security service worker. The dispute concerned a civil action under administrative law to determine whether the defendant qualified as a "Security Worker" under Romanian law, specifically challenging the lower court's finding that the defendant did not meet the statutory criteria for having suppressed or restricted fundamental human rights during the period of 1945–1989. The High Court reversed this assessment, finding that the defendant’s actions as a Captain and Head of the Counterintelligence Bureau in the Ploiești Military Region, including the coordination of surveillance and investigative measures against an individual attempting to fraudulently leave the country, constituted an infringement of the right to private life. The decision relied on Article 2(l)(a) of Emergency Government Ordinance No. 24/2008, which defines a security worker as an officer who exercised powers suppressing or restricting fundamental rights and freedoms, and applied Article 488(1)(8) of the Code of Civil Procedure as the basis for cassation due to the violation of substantive legal norms.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, art. 488 pct. 8 C. proc. civ, art. 496 alin. (2) C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Security service worker status affirmed: lower court judgment quashed and claim allowed: The dispute concerned a civil action under administrative law to determine whether the defendant qualified as a "Security Worker" under Romanian law, specifically challenging the lower court's finding that the defendant did not meet the statutory criteria for having suppressed or restricted fundamental human rights during the period of 1945–1989. The High Court reversed this assessment, finding that the defendant’s actions as a Captain and Head of the Counterintelligence Bureau in the Ploiești Military Region, including the coordination of surveillance and investigative measures against an individual attempting to fraudulently leave the country, constituted an infringement of the right to private life. The decision relied on Article 2(l)(a) of Emergency Government Ordinance No. 24/2008, which defines a security worker as an officer who exercised powers suppressing or restricting fundamental rights and freedoms, and applied Article 488(1)(8) of the Code of Civil Procedure as the basis for cassation due to the violation of substantive legal norms.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule applied in the dispositive to order the admission of the appeal and the quashing of the appealed decision.
Legal basis cited in the dispositive for the power to admit the appeal and determine the case on the merits.
Full text
Decizia nr. 2381/2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei;
1.1. Cererea de chemare în judecată;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., să se aprecieze asupra calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
1.2. Soluţia instanţei de fond;
Prin sentinţa civilă nr. 3376 din 4 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B.
1.3. Cererea de recurs;
Împotriva sentinţei civile nr. 407 din 7 februarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul A., solicitând casarea acesteia, cu consecinţa admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului, s-a argumentat, în esenţă, că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
2. Procedura de soluţionare a recursului;
2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) N.C.P.C., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 30 septembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) N.C.P.C.
Părţile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului privind admisibilitatea în principiu a recursurilor.
Prin încheierea din 31 martie 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A., în temeiul art. 493 alin. (7) N.C.P.C., și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.
2.2. Cu privire la cererea de recurs.
Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar;
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi criticilor înfăţişate de recurentul-reclamant, raportat la cadrul normativ aplicabil, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi îl va admite, pentru considerentele în continuare arătate.
Reclamantul A. a sesizat instanţa de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008, privind constatarea calităţii pârâtului B. de lucrător al Securităţii.
Instanţa de fond, analizând materialul probator depus de către reclamantul A., a concluzionat în sensul că nu ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât reclamantul nu ar fi probat faptul că, în calitate de ofiţer de securitate, pârâtul ar fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Reevaluând probele administrate de către prima instanţă, prin prisma criticilor recurentului, Înalta Curte constată însă că, în speţă, s-a dovedit îndeplinirea tuturor condiţiilor legale necesare pentru constatarea calităţii pârâtului-intimat de lucrător al Securităţii.
Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 „lucrător al securităţii” este orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Intimatul-reclamant B. îndeplineşte prima din aceste condiţii, deoarece a avut gradul de căpitan şi funcţia de Şef Birou Contrainformaţii din cadrul Direcţiei a IV-a U.M. ... Ploieşti.
În această calitate, intimatul a propus o serie de măsuri informativ - operative în dosarul de urmărire informativă deschis cu privire la un soldat de etnie maghiară din cadrul U.M. ... Ploieşti, care încercase să părăsească fraudulos ţara, fiind şi avertizat din acest motiv.
Înscrisurile depuse la dosar dovedesc, fără echivoc, imixtiunile intimatului în viaţa privată a numitului C., în condiţiile în care intimatul a coordonat supravegherea acestuia şi a propus măsuri care, în mod evident, au fost de natură a îngrădi drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei urmărite, anume dreptul la viaţă privată, recunoscut şi garantat, atât de Constituţia României din 1965, cât şi de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 10 decembrie 1948 şi semnată şi de România la 14 decembrie 1955.
Acţiunile întreprinse şi obiectivele urmărite de intimat excedează, prin consecinţele şi modul de aducere la îndeplinire, scopului declarat de siguranţă naţională, constituindu-se într-o serie de ingerinţe de natură a încălca efectiv drepturi şi libertăţi fundamentale consacrate legislativ în epocă.
Prin urmare, instanţa de fond a considerat greşit că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru admiterea acţiunii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, astfel că, în baza art. 496 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acesta va fi admis, sentinţa primei instanţe va fi casată, iar acţiunea formulată de reclamantul A. va fi admisă, cu consecinţa constatării calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul B., din mun. Bucureşti, sectorul 5.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 3376 din 4 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Admite cererea formulată de reclamantul A.
Constată calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe B., din mun. Bucureşti, sectorul 5.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2015.