Rejection of claim for benefits under Law No. 309/2002: appeal dismissed for failure to prove service in General Directorate of Labor detachments.

Decizia nr. 224/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 106 din 4 martie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. Dolj, prin care solicita anularea Hotărârii nr. 11570 din 10 octombrie 2012 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul nu a făcut dovada efectuării stagiului militar în cadrul unor unităţi aparţinând Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, susţinând, în esenţă, că este netemeinică şi nelegală, întrucât cu actele depuse la dosarul cauzei a făcut dovada că a efectuat stagiul militar prin muncă, în domeniul construcţiilor, neefectuând instrucţie militară.

Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, beneficiază de prevederile acestei legi cetăţeanul român care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă în perioada sus menţionată.

Rezultă, aşadar, că, pentru a beneficia de prevederile acestui act normativ, trei condiţii trebuie îndeplinite, cumulativ, de către persoana cetăţean român interesată: să fi satisfăcut stagiul militar în detaşamente de muncă, detaşamentele de muncă să fi făcut parte din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii şi perioada stagiului militar să se încadreze între anii 1950-1961.

Or, aşa cum rezultă din livretul militar (filele 12-15 dosar fond), reclamantul a efectuat stagiul militar în unităţile militare U.M., din sistemul fostului Minister al Forţelor Armate, structuri care nu se regăsesc pe lista detaşamentelor de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, nefăcând, deci, dovada îndeplinirii acestei condiţii prevăzute de lege.

De asemenea, faptul că legea acordă drepturile compensatorii numai persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii şi nu în orice detaşament militar de muncă nu reprezintă un viciu legislativ ci un aspect care ţine de opţiunea legiuitorului, neconstituind o discriminare ci un tratament juridic diferenţiat, justificat obiectiv de situaţiile diferite în care s-au aflat beneficiarii, astfel cum a statuat şi Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 888 din 25 octombrie 2012, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 835 din 12 decembrie 2012.

De asemenea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea unificării jurisprudenţei în această categorie de litigii, în cadrul unei şedinţe a Plenului Secţiei, la data de 19 iunie 2006, cu unanimitate de voturi, a stabilit ca „pe viitor să se dispună acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 numai persoanelor care au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă aparţinând Direcţiei Generale a Serviciului Muncii”.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 106 din 4 martie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2014.