Taxpayer’s suspension bid fails; tax assessment stays enforceable

Decizia nr. 2234/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta CN Poşta Română SA, în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 2 din 29 martie 2013 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anularea actului administrativ fiscal.

2. Hotărârea Curţii de Apel

Prin Sentinţa nr. 1940 din 11 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta CN Poşta Română SA, în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei soluţii, considerând-o nelegală, a declarat recurs reclamanta CN Poşta Română SA, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta combate în primul rând calitatea motivării hotărârii, arătând că aspectele circumscrise cazului bine justificat nu au fost analizate de instanţă, iar în ceea ce priveşte paguba iminentă, această condiţie nici nu a mai fost examinată, ceea ce echivalează cu insuficientă motivare.

Cu privire la cazul bine justificat, a arătat că instanţa în mod greşit a reţinut că motivele invocate nu fac dovada îndeplinirii acestei condiţii, necesitând o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecăţii, deşi asupra actului administrativ planează o serioasă îndoială în ceea ce priveşte legalitatea acestuia, sub aspectul duratei inspecţiei fiscale, a termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale constatate pentru anii 2003 şi 2004 şi a caracterului nedeductibil al unor cheltuieli.

În privinţa pagubei iminente, a arătat că societatea este expusă riscului de intra în incapacitate de plată cu consecinţa declanşării procedurii insolvenţei.

4. Apărările intimatei

Intimata ANAF formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă, că motivele invocate în susţinerea cazului bine justificat necesită o analiză pe fondul cauzei, procedură nepermisă în cadrul cererii de suspendare deoarece ar echivala cu o antepronunţare asupra fondului, iar în ceea ce priveşte paguba iminentă, a menţionat că nu s-a făcut dovada iminenţei pagubei.

5. Procedura de filtrare şi de judecată a recursului

Prin încheierea pronunţată la data de 23 ianuarie 2015 s-a constatat, conform raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi că nu poate fi soluţionat potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) şi (6) C. proc. civ.

Înalta Curte a admis în principiu recursul, dispunând ca judecata să se realizeze cu citarea părţilor, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentei şi a apărărilor intimatei, raportat la actele şi lucrările dosarului şi faţă de prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că recursul nu este fondat, în considerarea celor în continuare arătate.

Sesizată cu cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 2 din 29 martie 2013, formulată de societatea reclamantă în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a reţinut că în cauză, raportat la aspectele invocate, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cazului bine justificat, ca o aparenţă a văditei nelegalităţi a actului de control fiscal contestat şi a pagubei iminente.

Argumentele pentru care instanţa de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele cuprinse în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au fost expuse într-o manieră clară şi logică, pe baza analizei aparenţei dreptului, în condiţiile în care, în cadrul procedurii sumare a suspendării actului executării, nu poate fi prejudecat fondul cauzei.

Motivarea hotărârii răspunde exigenţelor art. 425 C. proc. civ., neputându-se pretinde instanţei ca în limitele acestei proceduri sumare să tranşeze motivele de nelegalitate invocate de recurentă în afirmarea existenţei condiţiei cazului bine justificat şi a pagubei iminente.

Contrar celor susţinute de recurentă, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a realizat în cauză o corectă aplicare şi interpretare a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată.

Îndeplinirea celor două condiţii expres enunţate în norma legală arătată este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

În speţă, s-a reţinut corect că nu poate fi dedus un caz bine justificat, în condiţiile în care recurenta-reclamantă a invocat drept indicii de nelegalitate, aspecte legate de prescripţia dreptului de a stabili debite pentru perioada 2003 - 2004, depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 104 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 în care se poate efectua inspecţia fiscală şi caracterul nedeductibil al unor cheltuieli, ce vizează practic fondul cauzei şi reclamă o rezolvare efectivă a modalităţii de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente în raport de situaţia faptică prezentată, pentru clarificarea lor fiind necesară administrarea de probe în cadrul procesului pe fondul cauzei, ceea ce nu este posibil în cadrul unei atare proceduri sumare.

În consecinţă, nefiind probată condiţia cazului bine justificat, prima instanţă a constatat corect că îndeplinirea cerinţei privind paguba iminentă - aspect care nu mai poate fi supus reevaluării în calea de atac a reclamantei - apare ca lipsită de interes, faţă de condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, care prevede în mod neechivoc că suspendarea nu poate opera decât atunci când cele doua condiţii sunt îndeplinite cumulativ.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 15 alin. (2), raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de CN Poşta Română SA împotriva Sentinţei nr. 1940 din 11 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2015.

Procesat de GGC - LM