Eligibility of rural agrotourism projects under PNDR Measure 313: artificial fragmentation of holdings and verification of farm-produced food self-sufficiency

Decizia nr. 2211/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul căii de atac

Obiectul recursului, declarat în termen legal de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (devenită ulterior Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale), îl constituie Sentinţa nr. 112 din 19 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/33/2013, prin care a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Satu Mare având ca obiect - anulare act administrativ Raport de evaluare din 15 martie 2013 aferent Măsurii 313 şi Decizia nr. 27225 din 29 august 2013 emise de APDRP, s-a dispus anularea Raportului de evaluare din 15 martie 2012 întocmit în baza cererii de finanţare aferent măsurii 313 - "încurajarea activităţilor turistice" din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 şi a deciziei prin care Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Satu Mare a considerat neeligibil Proiectul-cerere de finanţare nr. ............... al reclamantei ca nelegal, s-a dispus anularea Deciziei nr. 27225 din 29 august 2013 prin care s-a respins contestaţia reclamantei împotriva deciziei Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit care a constatat neeligibil proiectul de finanţare ..............., şi a fost respins capătul de cerere privind obligarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit să încheie cu reclamanta contractul de finanţare nerambursabil în condiţiile Programului Naţional pentru Dezvoltare Rurală - Măsura 313.

2. Motivele de casare invocate

Recurenta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciindu-se că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, a H.G. nr. 224/2008 şi a Ghidului Solicitantului în ceea ce priveşte condiţiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR.

S-a învederat că actele administrative emise de recurentă sunt temeinice şi legale, în condiţiile în care s-a probat în litigiu că din punct de vedere al conformităţii cele două cereri de finanţare sunt neconforme dat fiind că nu există copii după documentele de identitate ale responsabililor legali de proiect, existând în plus similitudini şi elemente comune între solicitanţi (aceştia fiind rude între ei) care, corelate cu datele din Nota APDRP nr. 20371 din 24 septembrie 2010, duc la concluzia că există premisele creării de condiţii artificiale pentru a beneficia de plăţi prin depăşirea plafonului maxim alocat pentru construirea celor două agropensiuni în acelaşi timp.

S-a susţinut că actele administrative contestate sunt legale şi temeinice şi pentru motivul că investiţia propusă nu respectă una din caracteristicile agroturismului, anume ”asigurarea parţială a hranei din produse obţinute din gospodărie”, or pentru respectarea acestei cerinţe specifice agroturismului în cadrul Notificării emisă de DSVSA Maramureş ar fi trebuit să se menţioneze că investiţia este în conformitate cu legislaţia în vigoare în domeniul sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor.

De asemenea, s-a relevat că pentru a fi declarat eligibil proiectul reclamantei aceasta trebuia să demonstreze că investiţia este în conformitate cu legislaţia în vigoare în domeniul sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, având obligaţia de a depune ”Avizul sanitar privind constatarea conformităţii proiectului cu condiţiile de igienă şi sănătate publică”, respectiv depunerea unui aviz favorabil iar nu negativ astfel cum a depus reclamanta. Astfel, reţinerea instanţei de fond în sensul că ”actele relevă existenţa separată de pensiunea propusă a unei gospodării agricole tradiţionale ce implică deţinerea de animale, păsări, cultură cerealieră, vegetală din care se poate asigura hrana necesară” a fost apreciată ca nelegală şi neîntemeiată, întrucât prin depunerea unui aviz negativ emis de DSVSA Maramureş reiese faptul că în gospodăria solicitantului nu se cresc animale, nefiind astfel demonstrată ”deţinerea unei gospodării tradiţionale”.

Recurenta a mai susţinut că solicitanta a încălcat prevederile Ghidului Solicitantului, în sensul că a creat condiţii artificiale (prin fărâmiţarea exploataţiilor agricole) în vederea obţinerii finanţării, şi a procedat la fracţionarea artificială a unui proiect de investiţii, încercând astfel a se depăşi plafonul maxim de sprijin financiar.

Recurenta a precizat că s-a epuizat toată suma alocată finanţării proiectelor în cadrul sesiunii 01/12 - 16 mai 2012 - Măsura 313, motiv pentru care obligarea sa la încheierea contractului de finanţare este netemeinică şi nelegală în condiţiile în care finanţarea proiectului nu ar putea fi asigurată din P.N.D.R., respectiv din fonduri comunitare, ci ar trebui suportată exclusiv de la bugetul de stat.

În ceea ce priveşte măsura dispusă de instanţa de fond în sensul ”anulării raportului de evaluare din 15 martie 2012 întocmit în baza cererii de finanţare aferent Măsurii 313”, recurenta a apreciat că acesta este netemeinică şi nelegală, întrucât anularea acesteia ar avea un efect asupra tuturor solicitanţilor din cadrul sesiunii 01/12 - 16 mai 2012 - Măsura 313, indiferent dacă aceştia au fost declaraţi eligibili sau neeligibili.

Faţă de cele mai sus arătate, s-a solicitat admiterea recursului, reţinerea cauzei spre rejudecare şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. ca fiind neîntemeiată.

3. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 18 decembrie 2014, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Prin încheierea din 26 februarie 2015 completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (succesoare a Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit) împotriva Sentinţei civile nr. 112/2014 din 19 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi a fixat termen de judecată pe fondul recursului la data de 28 mai 2015.

4. Analiza motivelor de casare

Înalta Curte constată, în cauză, că motivul de recurs invocat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (succesoare a Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit), prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Prima instanţă a reţinut în mod corect, prin hotărârea recurată, cât priveşte legalitatea raportului de evaluare întocmit, că motivele pentru care proiectul reclamantei A. a fost considerat neeligibil sunt netemeinice şi nelegale, neputându-se aprecia că au fost create condiţii artificiale pentru depăşirea plafonului maxim alocat, şi nici că nu sunt îndeplinite alte condiţii de eligibilitate, atâta vreme cât nu se prezintă un aviz sanitar şi ca atare investiţia nu respectă una din caracteristicile agroturismului şi anume asigurarea parţială a hranei din produse obţinute în gospodăria proprie.

Sub primul aspect, Înalta Curte observă că judecătorul fondului a statuat în mod just, prin trimitere şi la jurisprudenţa CJUE (cauza C-434/2012), că împrejurarea depunerii mai multor proiecte de către persoane diferite nu poate conduce la concluzia existenţei unor suspiciuni de creare de artificii pentru depăşirea plafonului maxim alocat câtă vreme nu există o limitare a numărului impusă potenţialilor solicitanţi, proiectele pot fi realizate de consultant expert pentru mai multe persoane şi pot cuprinde doar cerinţele obligatorii de calificare a unei pensiuni cerute de ghidul solicitantului, iar similitudinea se justifică în cauză prin respectarea caracteristicilor zonei, a clasificării minime şi a criteriilor standard de la care nu se poate deroga.

Pe de altă parte, cum de asemenea s-a reţinut în mod judicios prin considerentele sentinţei atacate, nu poate fi pusă chestiunea depăşirii plafonului maxim alocat pentru construirea a două, trei sau mai multe pensiuni câtă vreme fiecare pensiune beneficiază de suma necesară fiecăreia în limitele plafonului maxim, iar cele două proiecte vizează două familii distincte, cu domiciliu diferit, având fiecare gospodăria sa proprie după cum rezultă cu evidenţă din registrul agricol, şi obţinând venituri diferite din activităţi proprii fiecărei familii.

De aceea, curtea de apel a concluzionat în deplin acord cu probatoriul administrat în litigiu şi cu normele legale incidente că proiectul reclamantei este apt să atingă finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR, acesta fiind depus în contextul măsurii 313 - Încurajarea activităţilor turistice - Axa III ce vizează îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale, având ca obiectiv general dezvoltarea activităţilor turistice în zonele rurale care să contribuie la creşterea numărului de locuri de muncă şi a veniturilor alternative precum şi la creşterea activităţii spaţiului rural.

De asemenea, judecătorul fondului a subliniat în mod convingător, reţinând finalitatea şi realitatea economică menţionată mai sus, că proiectul reclamantei întruneşte exigenţele cerute de ghidul solicitantului şi de legislaţia specifică şi nu poate fi considerat ca nereal, în condiţiile în care actele depuse la dosar atestă nu doar deţinerea terenului pentru pensiune ci şi deţinerea unei gospodării cu efective de animale şi păsări, reclamanta deţinând prin urmare potenţialul economic necesar susţinerii activităţii unei pensiuni agroturistice cu tot ce implică acest lucru.

Împrejurarea că terenul necesar pentru fondarea pensiunii a fost dobândit de la aceiaşi persoană atât de către reclamanta A. cât şi de către B. nu este de natură a proba că s-a procedat la o deturnare a scopului Măsurii 313 din FEADR. Dimpotrivă, în condiţiile în care s-a dovedit că terenul se află poziţionat într-o zonă cu potenţial turistic iar singurul beneficiar al proiectul figurează ca fiind reclamanta, împrejurarea că lângă pensiunea reclamantei se vor ridica alte pensiuni nu duce decât la stimularea concurenţei între potenţialii ofertanţi de servicii turistice şi în nici un caz nu poate fi considerată ca reprezentând un artificiu astfel cum s-a susţinut în actele administrative contestate.

Sub cel de-al doilea aspect, cel al caracterului neeligibil datorat nedeţinerii unui aviz sanitar şi implicit al neîndeplinirii cerinţei ”asigurării parţiale a hranei din produse obţinute din gospodărie”, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut motivat şi fundamentat că o atare împrejurare nu este conformă cu realitatea, probatoriul administrat în litigiu relevând contrariul, anume existenţa separat de pensiunea propusă a unei gospodării agricole tradiţionale din care se poate asigura hrana necesară.

În raport de cele mai sus arătate, instanţa de recurs constată că în mod corect, prin sentinţa recurată în cauză, reţinându-se că raportul de evaluare întocmit de pârâta recurentă referitor la reclamanta A. este nelegal şi netemeinic, s-a procedat la admiterea în parte a acţiunii în contencios administrativ, cu consecinţa anulării raportului de evaluare din 15 martie 2012 întocmit în baza cererii de finanţare aferent măsurii 313,-"încurajarea activităţilor turistice" din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 şi a deciziei prin care Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Satu Mare a considerat neeligibil proiectul-cerere de finanţare nr. ............... al reclamantei ca nelegal, precum şi a anulării Deciziei nr. 27225 din 29 august 2013 prin care s-a respins contestaţia reclamantei împotriva deciziei Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit care a constatat neeligibil proiectul de finanţare ................

5. Hotărârea instanţei de recurs

În raport de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate criticile invocate în cauză, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., şi că este temeinică şi legală hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi a art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (succesoare a Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit) împotriva Sentinţei civile nr. 112/2014 din 19 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (succesoare a Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit) împotriva Sentinţei civile nr. 112/2014 din 19 martie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2015.

Procesat de GGC - LM