Inadmissibility of appeal against irrevocable judicial review of judicial salary determination under special statutory procedure

Decizia nr. 2153/2012

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea pe care instanţa de judecată o va da, să dispună anularea parţială a Ordinului nr. 2079/C/2010, emis de pârât la 12 august 2010 în ceea ce priveşte coeficientul de multiplicare acordat pe baza vechimii în magistratură şi în consecinţă, să fie obligat pârâtul la plata către reclamanta a unui salariu brut lunar începând cu data de 1 iulie 2010 până în prezent cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 13,500 prevăzut de lit. a), pct. 28 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, acordarea lunară a acestui salariu pentru viitor efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă şi emiterea ordinului de salarizare care să conţină şi acest coeficient de multiplicare pentru viitor, cu stabilirea unui termen de 10 zile de la pronunţarea hotărâri, sub sancţiunea daunelor cominatorii de 100 de lei/zi de întârziere.

Prin Decizia nr. 3719 din 25 mai 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:

Coeficientul 13,500 nu se poate acorda atâta timp cât reclamanta este numită prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii ca judecător stagiar, fapt ce rezultă din interpretarea prevederilor statuate de art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, potrivit cărora "În perioada dintre data validării examenului de capacitate şi data intrării În vigoare a actului de numire de către Preşedintele României, judecătorii si procurorii care au promovat examenul de capacitate primesc salariul corespunzător funcţiei imediat superioare celei de judecător sau procuror stagiar.

Ca atare, pârâtul Ministerul Justiţiei nu poate opera decât modificările salariale care rezultă din documentaţia transmisă de Consiliul Superior al Magistraturii,în funcţie de statutul profesional al persoanei (judecător stagiar sau definitiv).

Stabilirea coeficientului de multiplicare corespunzător vechimii se realizează prin ordin al ministrului justiţiei numai pe baza hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii prin care judecătorii stagiari sunt numiţi în magistratură, în cauza dedusă judecăţii fiind vorba de Hotărârea Plenului Consilului Suprem al Magistraturii nr. 537 din data de 17 iunie 2010, prin care absolvenţii Institutului Naţional ai al Magistraturii, promoţia 2010, au fost numiţi În funcţia de judecător stagiar.

Potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, "După validarea examenului de capacitate, inclusiv in perioada prevăzută la art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, judecătorilor şi procurorilor li se aplică coeficientul prevăzut la lit. a pct. 28.

Acelaşi coeficient se aplică şi judecătorilor şi procurorilor definitivi la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cu o vechime mai mică de 3 ani."

După validarea examenului de capacitate, inclusiv în perioada prevăzută la art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, judecătorilor şi procurorilor li se aplică coeficientul prevăzut la lit. a) pct. 28. (13,500).

Aşadar, raportat la dispoziţiile O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei rezultă fără echivoc faptul că indemnizaţia stabilită pe baza coeficientului de multiplicare 13,500 fiind corespunzătoare unui judecător definitiv se acordă numai după validarea examenului de capacitate. În cazul absolvenţilor Institutului Naţional al Magistraturii.

Ori, reclamanta a fost numită prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 537 din 17 iunie 2010, judecător stagiar la Judecătoria Timişoara.

În ceea ce priveşte dispoziţia din art. 86 din Legea nr. 303/2004, invocată de reclamantă ca temei de drept, aceasta este utilă doar la stabilirea şi acordarea pensiei de serviciu, iar nu şi pentru acordarea coeficientului 13,500 sau a sporului de stabilitate.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că soluţia instanţei de fond s-a dat cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.

Reclamanta consideră că Ordinului ministrului Justiţiei nr. 2079/C/20I0 din data de 12 august 2010, precum şi soluţia la plângerea împotriva acestuia, au fost emise cu încălcarea legii şi a principiilor elementare de drept naţional şi internaţional şi solicită anularea parţială a Ordinului ministrului Justiţiei nr. 2079/C/20I0 din data de 12 august 2010 referitor la stabilirea vechimii în magistratură şi a coeficientului de multiplicare corespunzător, în ceea ce o priveşte.

Din menţiunile cuprinse în carnetul de muncă, rezultă că reclamanta a îndeplinit funcţia de consilier juridic, în perioada 01 noiembrie 2004 - 01 octombrie 2008, perioadă ce constituie vechime în magistratură potrivit dispoziţiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

La data numirii în funcţia de judecător stagiar, avea o vechime în magistratură de 5 ani şi 7 luni, motiv pentru care solicită calcularea drepturilor salariale ce i se cuvin potrivit O.U.G. nr. 27/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 45/2007, în funcţie de vechimea în magistratură, în condiţiile art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

De asemenea, mai arată faptul că în cauze similare s-au pronunţat hotărâri favorabile celor aflaţi în aceeaşi situaţie juridică, constatându-se astfel, temeinicia celor invocate de aceştia. Depune în acest sens sentinţa civilă nr. 1100 din 15 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ în Dosarul nr. x/2/2010.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate şi a prevederilor legale incidente, inclusiv art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte a avut în vedere următoarele considerente.

Astfel cum rezultă din acţiunea formulată, plângerea a fost promovată de către reclamanta-recurentă în temeiul art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei. Potrivit acestui articol „împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile."

Recurenta-reclamantă a parcurs procedura specială de contestare a ordinului ministrului justiţiei de stabilire la indemnizaţiei de încadrare, procedură reglementată de dispoziţiile art. 36 din O.U.G. nr. 27/2006.

În contextul acestor prevederi legale, hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în soluţionarea plângerii nu este susceptibilă de a fi atacată cu apel sau recurs, dat fiind caracterul ei irevocabil.

Câtă vreme legea prevede o singură cale de atac - plângerea (contestaţia) împotriva hotărârii instituţiei care a stabilit drepturile salariate ale recurentei-reclamante şi aceasta a fost soluţionată de Curtea de Apel Bucureşti, recursul declarat împotriva sentinţei pronunţată de această instanţă este inadmisibil deoarece părţile nu se pot folosi decât de căile de atac prevăzute de lege.

Pentru argumentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază recursul formulat ca fiind inadmisibil şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A., împotriva sentinţei civile nr. 3719 din 25 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2012.