Inadmissibility of appeal against irrevocable decision on annulment objection in administrative litigation regarding second-child allowance

Decizia nr. 1818/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei;

1. Cadrul procesual;

Prin sentinţa nr. 3976 din 6 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/85/2012, a fost admisă în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. împotriva pârâtei B. Sibiu, a fost obligată pârâta la plata indemnizaţiei şi pentru cel de-al doilea copil, născut la data de 19 mai 2007, pentru perioada 20 mai 2007 - 19 mai 2009, precum şi la plata dobânzii legale, conform art. 124 C. proc. fisc., de la data de 07 februarie 2012 şi până la data plăţii şi a fost respins capătul de cerere privind anularea în parte a Deciziei nr. 9.000305 din 19 septembrie 2007, emisă de C. Sibiu.

Prin Decizia nr. 1232 din 13 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul declarat de pârâta C. Sibiu împotriva sentinţei nr. 3976 din 6 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Sibiu, şi a fost modificată sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. a formulat contestaţie în anulare, apreciind că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 şi art. 318 teza a II-a C. proc. civ.

2. Hotărârea recurată;

Prin Decizia nr. 10098 din 14 octombrie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A., reţinând că nu sunt incidente motivele prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 şi art. 318 teza a II-a C. proc. civ.

3. Recursul exercitat în cauză;

Împotriva deciziei civile nr. 10098 din 14 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A. a formulat recurs.

În motivarea recursului a arătat că nu a avut cunoştinţă de judecarea recursului şi de termenul din data de 13 februarie 2013, întrucât nu a primit citaţia pentru termenul respectiv, astfel încât, nu a avut posibilitatea de a formula apărări cu privire la recursul formulat.

De asemenea, recurenta a arătat că în susţinerea contestaţiei în anulare a invocat şi incompatibilitatea art. 318 teza a II-a C. proc. civ. cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, deoarece instanţa de recurs a omis să analizeze apărările pe care le-a formulat în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză;

1. Argumente de fapt şi de drept relevante;

Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului, în raport cu lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente, urmează a analiza cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului.

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Art. 299 C. proc. civ. prevede, la alin. (1), că „Hotărârile fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului.”

Conform art. 377 C. proc. civ., „(1) Sunt hotărâri definitive:

1. hotărârile date în primă instanţă, potrivit legii, fără drept de apel;

2. hotărârile date în primă instanţă care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsă sau anulată;

3. hotărârile date în apel;

4. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.

(2) Sunt hotărâri irevocabile:

1. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, nerecurate;

2. hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel;

3. hotărârile date în apel, nerecurate;

4. hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;

5. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.”

Astfel, din coroborarea dispoziţiilor citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţionala, în condiţiile prevăzute de lege.

De asemenea, potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţia în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

În speţă, decizia atacată pe calea contestaţiei în anulare este irevocabilă.

Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Aceasta concluzie derivă şi din principiul unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoana nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs;

Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 10098 din 14 octombrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2015.