Administrative review of organizational orders and competition decisions: individual versus normative act classification and scope of judicial control in public sector recruitment.

Decizia nr. 1806/2015

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/54/2012 la Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. au chemat în judecată I.S.C., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună: - 1) anularea Ordinului ministrului M.D.R.T. nr. 1.176 din 16 martie 2011 privind aprobarea Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a I.S.C.; - 2) anularea Ordinului ministrului M.D.R.T. nr. 2.973 din 29 noiembrie 2011 privind aprobarea Structurii organizatorice detaliate a I.S.C.; - 3) anularea Deciziei Secretarului General al I.S.C. pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului/examenului în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică a I.S.C.; - 4) anularea Deciziei Secretarului General al I.S.C. privind constituirea şi stabilirea componenţei comisiei de concurs/examen, organizat în data de 5 decembrie 2011; - 5) anularea Deciziei Secretarului General al I.S.C. privind constituirea şi stabilirea componenţei comisiei de soluţionare a contestaţiilor la concurs/examen, organizat în data de 5 decembrie 2011; - 6) anularea bibliografiei în vederea susţinerii concursului organizat pentru ocuparea posturilor de execuţie de inspector de specialitate, subinginer şi referent (laborant) din cadrul D.R.C. din structura I.S.C.; - 7) anularea concursului/examenului din data de 5 decembrie 2011 organizat la nivelul Direcţiei Regionale în Construcţii Sud-Vest Oltenia, pentru ocuparea posturilor de execuţie; - 8) anularea tuturor notificărilor primite de reclamanţi astfel: pentru A. - Notificarea I.S.C. nr. I. din 29 noiembrie 2011, pentru B. - Notificarea I.S.C. nr. J. din 29 noiembrie 2011, pentru C. - Notificarea I.S.C. nr. K. din 29 noiembrie 2011, pentru D. - Notificarea I.S.C. nr. L. din 29 noiembrie 2011, pentru E. - Notificarea I.S.C. nr. M. din 29 noiembrie 2011, pentru F. - Notificarea I.S.C. nr. N. din 29 noiembrie 2011, pentru G. - Notificarea I.S.C. nr. O. din 29 noiembrie 2011.

şi pentru H. - Notificarea I.S.C. nr. P. din 29 noiembrie 2011; - 9) anularea Procesului-verbal din 8 decembrie 2011 privind rezultatele obţinute la concursul din data de 5 decembrie 2011 la nivelul Direcţiei Regionale în Construcţii Sud-Vest Oltenia; - 10) anularea Procesului-verbal din 9 decembrie 2011 privind rezultatele soluţionării contestaţiilor la concursul din data de 5 decembrie 2011 la nivelul Direcţiei Regionale în Construcţii Sud-Vest Oltenia.

La termenul de judecată din 20 septembrie 2012 instanţa de judecată a dispus introducerea în cauză a M.D.R.T., în calitate de emitent al actului administrativ atacat, şi a luat act de renunţarea la judecată a reclamantei H.

Pentru termenul de judecată din 15 noiembrie 2012 reclamanţii B., D., E., F. şi G. au formulat o completare de acţiune prin care au adăugat motive de fapt şi de drept noi în susţinerea capetelor de cerere 3 - 10 din acţiunea introductivă de instanţă, după cum urmează:

Posturile aprobate prin Ordinul M.D.R.T. nr. 2.973 din 29 noiembrie 2011 erau eminamente posturi vacante, ce urmau a fi ocupate prin susţinerea unui concurs.

Concursul trebuia să se organizeze în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 286/2011, iar conform Ordinului M.D.R.T. nr. 1.176 din 6 martie 2011 secretarul general al I.S.C. avea atribuţia, potrivit art. 8 lit. f), de a organiza concursul pentru ocuparea posturilor de conducere, de execuţie, şi auxiliare vacante din cadrul I.S.C., cu aprobarea ordonatorului principal de credite, în condiţiile legii.

Or, în situaţia aflată în litigiu, nu au fost respectate prevederile art. 8 lit. f) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a I.S.C., aprobat prin Ordinul M.D.R.T. nr. 1.176/2011, Secţiunea 3, Atribuţiile secretarului general, în condiţiile în care ordonatorul principal de credite, respectiv ministrul dezvoltării regionale şi turismului, nu i-a delegat secretarului general al I.S.C. competenţele pentru organizarea vreunui concurs/examen în cadrul I.S.C.

Prin Încheierea nr. 88 din 7 martie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere obiectul acţiunii, dispoziţiile privind competenţa materială a instanţelor prevăzute în Legea pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti nr. 2/2013, precum şi dispoziţiile art. IV şi XXIII din aceeaşi lege, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea dosarului la Tribunalul Olt, secţia de contencios administrativ şi fiscal, spre soluţionare.

Prin Sentinţa nr. 2.635 din 8 octombrie 2013 Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. în contradictoriu cu pârâţii I.S.C. şi M.D.R.T., în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi stabilirea instanţei ce urmează a soluţiona litigiul.

Prin Decizia nr. 7.684 din 10 decembrie 2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, statuând următoarele:

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a stabilit, prin dispoziţiile art. 10, competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte, în principal, anularea unor acte administrative emise de autorităţi publice centrale, respectiv M.D.R.T. şi Secretarul General al I.S.C., competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent, aceasta revenind Curţii de Apel.

În ceea ce priveşte argumentele avute în vedere de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la pronunţarea Încheierii nr. 88 din 7 martie 2013, se constată că dispoziţiile art. IV şi art. XXIII alin. (3) din Legea nr. 2/2013, cu referire la art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, în forma în vigoare la data pronunţării hotărârii, nu sunt aplicabile în speţă.

Astfel, textele de lege menţionate se referă la trimiterea, pe cale administrativă, a proceselor aflate în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 pe rolul Curţilor de Apel şi, care potrivit acestei legi, sunt de competenţa Tribunalului.

În mod greşit, a apreciat Curtea de Apel Craiova obiectul litigiului ca privind raporturi de serviciu ale funcţionarilor publici, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, în condiţiile în care, din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, respectiv a notificărilor de la dosar şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a I.S.C. - cap. IV, rezultă că personalul I.S.C. este personal contractual, angajat pe bază de contract individual de muncă.

Prin urmare, având în vedere că reclamanţii nu au şi nu au avut calitatea de funcţionari publici la momentul emiterii actelor a căror nulitate se solicită prin acţiune, competenţa de soluţionare se stabileşte după locului ocupat de organul emitent.

Urmare regulatorului de competenţă, cauza s-a reînregistrat la Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/54/2012*.

Prin concluziile scrise depuse pentru termenul din 28 aprilie 2014, fixat pentru pronunţarea hotărârii, reclamanţii D., A., C. şi B., au arătat că înţeleg să renunţe la judecata capetelor de cerere din acţiune prin care s-a solicitat anularea bibliografiei, anularea notificărilor primite de reclamanţi la 29 noiembrie 2011 şi anularea proceselor-verbale din 8 şi 9 decembrie 2011, şi au solicitat admiterea în parte a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a I.S.C. numai în ceea ce priveşte petitul 1 şi 2 din cererea de chemare în judecată, prin care s-a cerut anularea Ordinului M.D.R.T. nr. 1.176 din 16 martie 2011 privind aprobarea Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a I.S.C., respectiv anularea Ordinului M.D.R.T. nr. 2.973 din 29 noiembrie 2011 privind aprobarea Structurii organizatorice detaliate a I.S.C.

Prin Sentinţa nr. 155 din 8 mai 2014 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. în contradictoriu cu pârâţii I.S.C. şi M.D.R.T., reţinându-se următoarele:

Referitor la petitele 1 şi 2 privind anularea Ordinul M.D.R.T. nr. 1.176 din 16 martie 2011 şi Ordinul M.D.R.T. nr. 2.973 din 29 noiembrie 2011, instanţa a apreciat că I.S.C. nu este emitentul acestor acte administrative care emană de la ministerul în subordinea căruia se află această instituţie şi în consecinţă I.S.C. nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte aceste două capete de cerere.

Instanţa a considerat, totodată, că sunt nefondate susţinerile reclamanţilor privind nelegalitatea Ordinului M.D.R.T. nr. 1.176 din 16 martie 2011 şi Ordinului M.D.R.T. nr. 2.973 din 29 noiembrie 2011, decurgând din inexistenţa acestor acte administrative ca urmare a nepublicării lor în M. Of.

S-a precizat că potrivit art. 11 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, "În vederea intrării lor în vigoare, legile şi celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităţilor administrative autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în M. Of. al României, Partea I. Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României: a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii; b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate".

De asemenea, s-a menţionat că potrivit art. 55 alin. (3) din anexa la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile la nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente în vederea adoptării/aprobării, "nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României, Partea I, ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual."

Aşa cum se desprinde din dispoziţiile legale citate, delimitând în două categorii actele emise de organele administraţiei publice centrale ori de conducătorii acestora, cum este cazul ordinelor din speţa de faţă, după cum sunt supuse sau nu regimului publicării pentru a intra în vigoare, dispoziţiile Legii nr. 24/2000 au în vedere ca şi criteriu de demarcaţie natura actului administrativ, normativ sau individual.

Este deci obligatorie publicarea în M. Of. numai în cazul actelor cu caracter normativ pe care un organ al administraţiei publice centrale ori conducătorul acesteia le emite, nefiind necesară îndeplinirea acestei formalităţi în cazul actelor cu caracter individual.

Actul administrativ normativ cuprinde reglementări de principiu, cu caracter obligatoriu, formulate abstract în vederea aplicării unui număr nedeterminat de persoane, în timp ce actul individual este o manifestare de voinţă ce creează, modifică ori desfiinţează drepturi ori obligaţii în beneficiul ori sarcina uneia sau mai multor persoane nedeterminate.

În cauză, cele două ordine a căror inexistenţă se invocă, prin care se aprobă structura organizatorică şi statul de funcţii pentru I.S.C., sunt, în mod evident, acte cu caracter individual, astfel că nepublicarea acestora în M. Of. nu produce nicio consecinţă în ce priveşte valabilitatea acestora.

În ceea ce priveşte celelalte acte contestate, respectiv Decizia Secretarului General al I.S.C. nr. 897 din 29 noiembrie 2011 pentru aprobarea Regulamentului de concurs/examen, Decizia Secretarului General al I.S.C. nr. 902 din 29 noiembrie 2011 privind constituirea şi componenţa comisiei de examen, Decizia Secretarului General al I.S.C. nr. 904 din 29 noiembrie 2011 privind comisia de soluţionare a contestaţiilor, notificările primite de reclamanţi şi bibliografia de examen/concurs, instanţa de fond a apreciat că acestea nu au calitatea de act administrativ.

S-a relevat, astfel că potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării sau a organizării executării legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Or, din conţinutul noţiunii de act administrativ rezultă că, pentru a avea această calitate, actele emise de autorităţile publice trebuie să fie susceptibile de a da naştere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, deci să fie prin ele însele capabile să producă efecte juridice directe.

De aceea, judecătorul fondului a considerat că Decizia Secretarului General al I.S.C. nr. 897 din 29 noiembrie 2011 pentru aprobarea Regulamentului de concurs/examen, Decizia Secretarului General al I.S.C. nr. 902 din 29 noiembrie 2011 privind constituirea şi componenţa comisiei de examen, precum şi Decizia Secretarului General al I.S.C. nr. 904 din 29 noiembrie 2011 privind comisia de soluţionare a contestaţiilor, nu au calitatea de act administrativ, în sensul prevăzut de lege, întrucât acestea doar reglementează punctual, pe etape şi termene, procedura organizării concursului, a constituirii şi a componenţei comisiei de examen şi a celei de soluţionare a contestaţiilor.

În concret, prin deciziile enumerate mai sus, sunt consemnate nişte operaţiuni tehnico-materiale necesare reorganizării instituţiei, legate de organizarea şi desfăşurarea examenului susţinut în vederea încadrării în noua structură organizatorică şi, în consecinţă aceste operaţiuni nu pot forma obiectul controlului de legalitate în condiţiile Legii nr. 554/2004, modificată; aceste decizii luate separat nu sunt capabile, prin ele însăşi, să dea naştere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.

Mai mult, legiuitorul, nu a prevăzut posibilitatea atacării acestor decizii separat fiind doar acte premergătoare emiterii deciziilor prin care reclamanţilor le-au încetat contractele de muncă, ca urmare a susţinerii dar nepromovării examenului la care au participat, instanţa de contencios, neputând să cenzureze un act ce reglementează operaţiuni administrative necesare reorganizării.

În condiţiile în care instanţa a apreciat că cele trei decizii, notificările adresate reclamanţilor şi bibliografia de examen nu au calitatea de acte administrative, nu au mai fost analizate toate celelalte susţineri ale reclamanţilor legate de nulitatea şi nelegalitatea acestor acte.

În consecinţă, având în vedere considerentele mai sus expuse, instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi.

Împotriva Sentinţei nr. 155 din data de 8 mai 2014 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs în termen legal reclamanţii D. şi C., prin care s-a solicitat admitere căii extraordinare de atac formulate şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost completată.

S-a învederat, în primul rând, că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicare greşită a dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 şi a art. 55 alin. (3) din anexa la H.G. nr. 5.611/2009, şi s-a apreciat că este astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a considerat că judecătorul fondului a calificat greşit ordinele M.D.R.T. nr. 1.176 din 16 martie 2011 şi nr. 2.973 din 29 noiembrie 2011 ca fiind acte administrative cu caracter individual, în realitate acestea fiind acte administrative normative, deoarece ele cuprind reglementări de principiu cu caracter obligatoriu care se aplică referitor la un număr nedeterminat de persoane.

Aprobarea structurii organizatorice a I.S.C. precum şi aprobarea statului de funcţii pentru aceeaşi instituţie a administraţiei centrale de specialitate îndeplineşte condiţiile pentru calificarea ca act normativ, care deşi au un grad mai redus de generalitate ele au un caracter de act normativ concret şi nu de act administrativ individual.

Dispoziţiile cu caracter imperativ cuprinse în cele două ordine au stat la baza H.G. nr. 1.157 din 25 noiembrie 2011 privind modificarea şi completarea H.G. nr. 1.335/2010 pentru aprobarea atribuţiilor generale şi specifice, a structurii organizatorice şi a numărului maxim de posturi, prin restructurarea şi desfiinţarea unui număr de 125 de posturi.

Dispoziţiile din aceste hotărâri de guvern fiind cu caracter imperativ, încălcarea lor fiind sancţionată, conduce la nulitatea actelor astfel emise.

S-a susţinut, în al doilea rând, că hotărârea instanţei de fond este nelegală deoarece aceasta nu s-a pronunţat în legătură cu nelegalitatea concursului organizat de I.S.C. la data de 5 decembrie 2011, deşi din cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată şi completată pentru termenul din 15 noiembrie 2012 rezultă că reclamanţii recurenţi au solicitat anularea concursului şi actelor subsecvente acestuia, deoarece a fost încălcat caracterul imperativ al actelor normative.

Au făcut trimitere recurenţii reclamanţi la dispoziţiile art. II alin. (2) din H.G. nr. 1.175 din 25 noiembrie 2011, dispoziţii care au fost încălcate prin nerespectarea de către I.S.C. a termenului pentru organizarea concursului şi publicarea examenului, în data de 21 noiembrie 2011, deci înaintea publicării H.G. nr. 1.157/2011 în M. Of., cu o săptămână înaintea emiterii Regulamentului de concurs şi cu 15 zile înainte de data susţinerii examenului.

S-a mai susţinut că toate termenele reţinute în Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului erau termene imperative care nu au fost respectate încălcându-se dispoziţiile art. 3 alin. (3), art. 3 alin. (4), art. 8 lit. b) şi art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului.

În fine, reclamanţii D. şi C. au apreciat că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, calificând deciziile pentru care s-a solicitat nulitatea ca fiind operaţiuni tehnico-materiale necesare reorganizării instituţiei, şi nu acte administrative, aceştia considerând că deciziile contestate pot forma obiectul controlului de legalitate în condiţiile Legii nr. 554/2004.

Prin întâmpinările formulate în cauză intimaţii I.S.C. şi M.D.R.A.P. au solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de D. şi C. împotriva Sentinţei nr. 155 din 8 mai 2014 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, apreciindu-se în esenţă că criticile recurenţilor nu sunt neîntemeiate şi că sentinţa recurată este temeinică şi legală.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenţii D. şi C., Înalta Curte reţine următoarele:

Judecătorul fondului a statuat, în mod corect, în sensul că sunt nefondate susţinerile reclamanţilor recurenţi privind nelegalitatea actelor administrative emise de Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului sub nr. 1.176 din 16 martie 2011 (prin care s-a aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a I.S.C.) şi sub nr. 2.973 din 29 noiembrie 2011 (pentru aprobarea Structurii organizatorice detaliate a I.S.C. aparat central, a direcţiilor regionale în construcţii, precum şi a compartimentelor de control şi inspecţie pentru calitatea lucrărilor în construcţii din componenţa acestora şi a Structurii organizatorice a Direcţiei Regionale în Construcţii Bucureşti - Ilfov şi a Statului de funcţii al I.S.C.), datorită nepublicării acestor acte administrative în M. Of., fiind evident că ordinele contestate pe cale a contenciosului administrativ sunt acte administrative unilaterale cu caracter individual şi nu normativ, astfel că obligaţia de publicare a acestora în M. Of., Partea I, nu subzistă.

Într-adevăr, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că "În vederea intrării lor în vigoare, legile şi celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităţilor administrative autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi celelalte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în M. Of. al României, Partea I".

Excepţiile de la obligaţia de publicare sunt stabilite prin art. 11 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede că "Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României: a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii; b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate".

Prin urmare, se reţine că, în mod corect, a constatat instanţa de fond că ordinele M.D.R.T. nr. 1.176 din 16 martie 2011 şi nr. 2.973 din 29 noiembrie 2011 au caracterul unui act administrativ individual şi nu normativ.

Caracterizarea unui act administrativ ca individual sau normativ se face în raport de conţinutul acestuia şi efectele produse în ordinea juridică.

Actul administrativ normativ este acel act administrativ prin care se formează reguli de drept generale şi impersonale, se stabilesc situaţii juridice cu acelaşi caracter, aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept.

Actul administrativ normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, se aseamănă cu legile, pentru că edictează reguli, norme, dispoziţii generale şi obligatorii pentru un număr nelimitat de subiecte.

Dimpotrivă, actul administrativ individual este un act administrativ concret care priveşte un subiect de drept sau o categorie determinată de persoane, sau un anume domeniu de activitate.

Indiscutabil, ordinele mai sus menţionate, neavând aplicabilitate generală şi neinstituind norme juridice care să reglementeze situaţii juridice cu caracter general, impersonale, sunt acte administrative cu caracter individual, vizând, în mod strict şi concret, aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a I.S.C., şi, respectiv aprobarea Structurii organizatorice detaliate a I.S.C. aparat central, a direcţiilor regionale în construcţii, precum şi a compartimentelor de control şi inspecţie pentru calitatea lucrărilor în construcţii din componenţa acestora şi a Structurii organizatorice a Direcţiei Regionale în Construcţii Bucureşti - Ilfov şi a Statului de funcţii al I.S.C.

Înalta Curte constată, în litigiu, că sunt întemeiate însă celelalte critici din recursul declarat de reclamanţii D. şi C., impunându-se în consecinţă casarea hotărârii recurate, în partea referitoare la modul de soluţionare, pe fond, a acţiunii formulate de cei doi reclamanţi în contradictoriu cu intimatul I.S.C., şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă de fond.

Astfel, cât priveşte dezlegarea dată de judecătorul fondului capetelor de cerere din acţiunea reclamanţilor prin care s-a solicitat anularea Deciziei Secretarului General al Inspectoratului de Stat nr. 897 din 29 noiembrie 2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului/examenului în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică a I.S.C., conform prevederilor O.U.G. nr. 93/2011 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 63/2011 privind înfiinţarea I.S.C., anularea Deciziei Secretarului General al Inspectoratului de Stat nr. 902 din 29 noiembrie 2011 privind constituirea şi stabilirea componenţei Comisiei de concurs/examen, organizat în data de 5 decembrie 2011, pentru ocuparea posturilor de execuţie din cadrul structurilor supuse reorganizării pentru Direcţiile Regionale în Construcţii ale I.S.C., precum şi anularea Deciziei Secretarului General al Inspectoratului de Stat nr. 904 din 29 noiembrie 2011 privind constituirea şi stabilirea componenţei Comisiei de soluţionare a contestaţiilor la concursul/examenul organizat la data de 5 decembrie 2011, pentru ocuparea posturilor de execuţie din cadrul structurilor supuse reorganizării pentru Direcţiile Regionale în Construcţii (Nord-Est, Sud-Est, Sud Muntenia, Sud-Vest Oltenia, Vest, Nord-Vest şi Centru) ale I.S.C., se reţine că, în mod neîntemeiat, s-a apreciat că deciziile la care s-a făcut referire nu pot forma obiectul controlului de legalitate în condiţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

Or, prin Decizia nr. 7.684 din 10 decembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei - sub aspectul tuturor capetelor de cerere din acţiune, inclusiv sub aspectul petitului privitor la anularea concursului/examenului din data de 5 decembrie 2011 organizat la nivelul Direcţiei Regionale în Construcţii Sud-Vest Oltenia pentru ocuparea posturilor de execuţie, şi asupra căruia instanţa de fond nu s-a pronunţat prin sentinţa recurată - privind pe reclamanţii D., C. etc. în contradictoriu cu I.S.C. şi M.D.R.T. în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În raport de această împrejurare, cum unul din petitul acţiunii introductive de instanţă l-a reprezentat anularea concursului din data de 5 decembrie 2011 organizat la nivelul Direcţiei Regionale în Construcţii Sud-Vest Oltenia pentru ocuparea posturilor de execuţie iar reclamanţii s-au considerat vătămaţi în drepturile şi interesele lor legitime prin actele care au stat la baza organizării respectivului concurs, prima instanţă avea obligaţia să examineze argumentele recurenţilor reclamanţi referitoare la nelegalitatea deciziilor emise de Secretarul General al I.S.C. în procedura concursului la care aceştia au participat şi au fost declaraţi respinşi şi a operaţiunilor administrative emise în temeiul acestora, în temeiul prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, deciziile contestate în litigiu, emise de Secretarul General al I.S.C., nu pot fi apreciate, în demersul de calificare a acestora ca act administrativ, în mod independent, ci în strânsă legătură cu finalitatea urmărită de reclamanţii recurenţi, aceea de anulare a concursului/examenului organizat în baza acestora, iar în acest ultim context este evidentă natura de act administrativ unilateral cu caracter individual cel puţin a Deciziei Secretarului General al Inspectoratului de Stat nr. 897 din 29 noiembrie 2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului/examenului în vederea încadrării personalului în noua structură organizatorică a I.S.C., conform prevederilor O.U.G. nr. 93/2011 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 63/2011 privind înfiinţarea I.S.C.

Având în vedere cele mai sus arătate, constatând că, în mod greşit, prima instanţă nu a analizat motivele de fapt şi de drept ale reclamanţilor recurenţi referitoare la nulitatea şi nelegalitatea celor trei decizii emise de Secretarul General al I.S.C. şi nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere din acţiune privitor la anularea concursului/examenului din data de 5 decembrie 2011 organizat la nivelul Direcţiei Regionale în Construcţii Sud-Vest Oltenia pentru ocuparea posturilor de execuţie, ceea ce echivalează cu necercetarea în întregime a fondului procesului, se va dispune, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 3041 şi art. 312 alin. (1) -(3) C. proc. civ. din anul 1865, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, admiterea recursurilor declarate de D. şi C. împotriva Sentinţei nr. 155 din 8 mai 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de D. şi C. împotriva Sentinţei nr. 155 din 8 mai 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 aprilie 2015.

Procesat de GGC - N