Exemption from construction permit fees for public interest works under a concession contract

Decizia nr. 1804/2015

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Judeţean Bacău, solicitând obligarea acestuia la restituirea sumei în cuantum de 1.443.070,87 RON achitată de către reclamantă reprezentând taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construcţie în vederea executării lucrărilor de modernizare a Aeroportului Internaţional Bacău.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 859 din 14 martie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia prescripţiei ca nefondată şi a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Bacău, obligând pârâtul să restituie reclamantei suma de 1.443.070,87 RON reprezentând taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construcţie.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Consiliul Judeţean Bacău a formulat recurs, în baza art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.

4. Procedura de filtrare a recursului a fost urmată în conformitate cu dispoziţiile art. 493 din Noul C. proc. civ.

5. Motive de casare

Criticile aduse sentinţei au fost încadrate de recurent în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ. şi au vizat următoarele:

- Greşita soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei, mai exact neindicarea temeiului/textului de lege care să susţină soluţia se respingere a excepţiei invocat de pârât prin întâmpinare.

Sub acest aspect s-a reamintit că reclamanta a solicitat restituirea sumelor de bani ce fac obiectul prezentei acţiuni prin Adresa din 24 aprilie 2012, iar instanţa fondului omite a face vreo precizare cu privire la acest înscris ce prezintă relevanţă pentru a se stabili dacă acţiunea a fost formulată în termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) cu referire la art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În considerentele sentinţei se menţionează numai faptul că solicitarea de restituire a sumei de bani s-a făcut prin Adresa din 27 septembrie 2013, considerându-se că procedura prealabilă a fost îndeplinită, însă recurentul subliniază că nu a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile ci a susţinut că faţă de plângerea prealabilă iniţiată în aprilie 2012 şi data introducerii acţiunii, potrivit temeiurilor legale invocate mai sus, dreptul la acţiune s-a stins prin prescripţie.

- Fondul cauzei a primit, de asemenea, o dezlegare fără indicarea textului de lege care susţine soluţia de admitere a acţiunii, citându-se dispoziţiile art. 269 lit. a), b), c), d) şi e) din Legea nr. 571/2003 - C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare, indicate de reclamantă, raportat doar la prevederile Normelor metodologice de aplicare a acestuia aprobate prin H.G. nr. 44/2004.

În esenţă, recurentul impută primei instanţe faptul că nu a analizat apărările sale şi că în materie fiscală nu pot fi aplicate la o situaţie dată mai multe texte de lege. În astfel de situaţii trebuie făcută precizarea în concret a prevederilor legale favorabile, pentru a beneficia de această scutire fiscală.

Întrucât reclamanta nu a indicat o singură literă a art. 269 din C. fisc., Consiliul Judeţean Bacău a analizat fiecare text de lege arătând motivele pentru care nu este aplicabil.

Reluând apărările prezentate în detaliu şi în faţa Curţii de Apel, recurentul apreciază că intimata-reclamantă nu beneficiază de scutirile de taxă pentru eliberarea autorizaţiei de construcţie emisă în vederea executării lucrărilor de modernizare a Aeroportului Internaţional Bacău, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 269 din C. fisc.

Conchide recurentul că se impune admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată în principal ca prescrisă, iar în subsidiar ca nefondată.

6. Analiza motivelor de recurs

Instanţa de control judiciar reţine că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., pentru cele ce vor fi punctate în continuare:

- Referitor la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, soluţia Curţii de Apel este corectă şi legală.

Pârâtul a considerat că s-a prescris dreptul la acţiune al reclamantei având în vedere Adresa din 24 aprilie 2012 prin care SC A. SRL a solicitat restituirea sumei de 1.443.070,87 RON reprezentând taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construcţie şi faptul că acţiunea ce formează obiectul prezentului dosar a fost introdusă la data de 14 noiembrie 2013.

În apărare, reclamanta s-a prevalat de Adresa din 27 septembrie 2013 prin care a solicitat Consiliului Judeţean Bacău restituirea sumei achitată cu titlu de taxă pentru eliberarea autorizaţiei de construcţie, precum şi de răspunsul acestei autorităţi prin Adresa din 4 noiembrie 2013 în care se arată că se consideră nejustificată restituirea acestei sume de bani.

Trebuie arătat că o primă acţiune având acelaşi obiect a fost respinsă ca inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile, soluţia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, fiind menţinută prin Decizia nr. 1.743 din 26 februarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal; s-a reţinut că nu poate fi asimilată unei plângeri prealabile corespondenţa purtată între părţi privind eliberarea autorizaţiei de construcţie în vederea executării lucrările de modernizare Aeroportul Internaţional Bacău.

Aşa cum rezultă din actele dosarului de faţă, există într-adevăr un răspuns la solicitarea/Cererea din 24 aprilie 2012, răspuns dat prin Adresa din 8 mai 2012 eliberată de Consiliul Judeţean Bacău în cuprinsul căreia se comunică reclamantei că va lua o decizie cu privire la cererea de restituire a taxei în discuţie după soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. x/2/ 2011, aflat la acel moment pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

Drept consecinţă, cererea efectivă de restituire a taxei de autorizare (achitată la data de 11 martie 2011) a fost adresată la data de 27 septembrie 2013, prin adresa care reprezintă plângerea prealabilă.

Având în vedere că răspunsul la această solicitare este datat 4 noiembrie 2013 şi că acţiunea de faţă a fost introdusă la Curtea de Apel Bucureşti la data de 14 noiembrie 2013, se constată că nu a intervenit prescripţia prevăzută de art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acţiunea fiind promovată înlăuntrul termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din actul normativ menţionat.

Soluţia pe fondul cauzei este, de asemenea, corectă şi legală.

Deşi nu sunt explicite considerentele avute în vedere de judecătorul fondului în aprecierea temeiniciei acţiunii formulate de reclamantă, rezultă din analiza concisă că soluţia de admitere a acţiunii este fundamentată pe dispoziţiile art. 269 lit. c) din C. fisc., potrivit cărora: "Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor nu se datorează pentru (...) c) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, pentru lucrările de interes public judeţean sau local", precum şi pe pct. 16.1 din Norma metodologică de aplicare a art. 269 din C. fisc. (aprobată prin H.G. nr. 44/2004) potrivit căreia: "... prin lucrări de interes public se înţelege orice lucrări de construcţii şi reparaţii finanţate de la bugetul local, bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, credite externe sau sume alocate pe bază de parteneriat, efectuate pentru a deservi colectivităţile locale".

Contractul de concesiune de lucrări publice poate fi încadrat în noţiunea de "parteneriat" întrucât în speţă, concedentul a pus la dispoziţia concesionarului infrastructura şi terenurile existente, iar concesionarul sumelor de bani necesare realizării investiţiilor şi beneficiile se vor împărţi, concesionarul primind dreptul de exploatare limitat în timp, iar concedentul va primi investiţia la finalul concesiunii.

Oricum, este evident că un contract de concesiune lucrări publice având ca obiect "modernizarea Aeroportului Internaţional, judeţul Bacău este o lucrare de interes public, efectuată pentru a deservi colectivitatea locală, astfel că beneficiază de scutirea acordată de legiuitor prin art. 269 lit. c) din C. fisc.

7. Soluţia instanţei de recurs

Faţă de cele arătate şi având în vedere dispoziţiile art. 496 Noul C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Consiliul Judeţean Bacău împotriva Sentinţei civile nr. 859 din 14 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 aprilie 2015.

Procesat de GGC - N