Scope of declassification decree: sufficiency of forensic proof and absence of fundamental rights infringement to establish Securitate collaboration status

Decizia nr. 1.786/2015

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 1.220 din 14 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. şi s-a constatat calitatea pârâtei A. de colaborator al Securităţii.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă următoarele aspecte:

Reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se constate calitatea pârâtei A. de colaborator al Securităţii.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în urma verificărilor solicitate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor s-a întocmit Nota de constatare din 19 august 2008 prin care s-a constatat că pârâta a fost recrutată în calitate de colaborator la data de 24 martie 1978 de către I.J. Galaţi pentru acoperirea informativă a personalului din cadrul societăţii de ajutor de înmormântare din Tecuci.

Prin Sentinţa civilă nr. 557 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. şi a constatat calitatea de colaboratoare a Securităţii în privinţa pârâtei.

Prin Decizia nr. 3.530 din 21 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul declarat de către recurenta-pârâtă împotriva şi s-a dispus casarea sentinţei civile recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă întrucât procedura de citarea cu pârâta la judecarea cauzei de către instanţa de fond nu a fost legal îndeplinită.

În rejudecare, s-a reţinut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâta a fost recrutată în calitate de colaboratoare a Securităţii la data de 24 martie 1978 de către I.J. Galaţi pentru acoperirea informativă a personalului din cadrul societăţii de ajutor de înmormântare din Tecuci.

Pârâta a furnizat o serie de informaţii de natură să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor personale şi prin care a susţinut activitatea aparatului represiv al statului, comunicând organelor de securitate faptul că o persoană a încercat să ia legătura cu un predicator din cultul adventist.

Totodată, s-a reţinut că pârâta a furnizat înscrisuri privind maşinile de dactilografiat din unitate, acestea fiind necesare pentru identificarea persoanelor care întocmeau înscrisuri denigratoare.

S-a constatat că prin furnizarea acestei informaţii, pârâta a conştientizat că asupra persoanei la care s-a referit în delaţiunea să se pot lua măsuri de urmărire şi verificare (încălcarea dreptului la viaţă privată) şi, prin urmare, a vizat această consecinţă.

Referitor la susţinerile pârâtei A. potrivit cărora scrisul şi semnătura care există pe notele informative de la dosarul cauzei nu aparţin acesteia, s-a reţinut că acestea sunt neîntemeiate, întrucât din conţinutul Raportului de expertiză criminalistică din 25 februarie 2014 întocmit de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti rezultă că scrisul şi semnătura care există pe notele informative de la dosarul cauzei aparţin pârâtei A.

Împotriva Sentinţei civile nr. 1.220 din 14 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esenţă, că instanţa de rejudecare nu a administrat întregul probatoriu invocat de pârâtă prin întâmpinarea, astfel că soluţia asupra căreia s-a oprit este în neconcordanţă cu adevărul.

S-a subliniat că nu s-a recunoscut, în această manieră de analiză, faptul că pârâta nu a încheiat cu fosta Securitate nici un angajament de colaborare şi că era utilă cauzei administrarea probei testimoniale pentru a se dovedi că nicio persoană nu a suferit de pe urma sa şi că susţinerile C.N.S.A.S. sunt neadecvate şi chiar cinice în condiţiile în care, după ce şi-a pierdut fiul în Revoluţia din decembrie 1989, i se impută asemenea fapte.

Chiar şi în condiţiile în care expertul criminalist a stabilit că cele două note informative datate 11 februarie 1986 şi 21 iulie 1977 au fost scrise şi semnate literal de A., temeinicia acţiunii în constatarea calităţii acesteia de colaborator al Securităţii nu este dovedită.

Din analiza Dosarului de urmărire informativă nu rezultă nicidecum existenţa unei activităţi de colaborare a pârâtei cu securitatea, prin care să fi fost adusă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Dimpotrivă, documentele existente conţin informaţii transmise organelor de diverse "surse" sau constatări ale ofiţerilor de securitate, privitoare la persoana pârâtei, rezultând fără dubiu că pârâta a făcut obiectul verificărilor şi măsurilor specifice întreprinse de organele securităţii, având calitatea de "urmărit" şi nu de "sursă".

Trecând în revistă conţinutul notelor informative, de analiză, recurenta conchide că nu reies aspecte de natură să pună în pericol persoanele amintite în aceste note, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată şi completată prin Legea nr. 293/2008.

Informaţiile din notele depuse la dosarul cauzei nu sunt de natură să îndeplinească cerinţele legii.

De altfel, prin "nota raport privind analiza persoanei de sprijin privind încetarea legăturii cu informatoarea "B.", întocmită la data de 13 septembrie 1988 se concluzionează că materialele informative scrise de pârâtă au o valoare operativă slabă.

În raport de cele arătate, se impune respingerea cererii C.N.S.A.S. de constatare a calităţii de colaborator al Securităţii a recurentei-pârâte.

Examinând cauza prin prisma obiectului ei, a normelor legale aplicabile, a probatoriului administrat, Înalta Curte reţine că recursul este fondat şi îl va admite în consecinţă, urmând a modifica sentinţa atacată şi a respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată în temeiul art. 11 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 (în continuare O.U.G. nr. 24/2008).

Instanţa de control judiciar constată caracterul extrem de general al considerentelor avute în vedere la pronunţarea Sentinţei civile nr. 1.220 din 14 aprilie 2014 şi faptul că Raportul de expertiză criminalistică întocmit în cauză nu este prin el însuşi, ca probă, suficient pentru a conduce la ipoteza prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 respectiv pentru a stabili calitatea de colaborator al Securităţii în persoana pârâtei A.

Expertul criminalist autorizat a concluzionat că notele informative din 11 februarie 1986 şi din 21 iulie 1977 au fost scrise şi semnate literal de A.

Examinând însă conţinutul celor două note informative enunţate mai înainte, redat în partea de început a notei de constatare ce a stat la baza promovării acţiunii de către C.N.S.A.S., se observă că prin informaţiile furnizate nu se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist, care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, aşa cum cer explicit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. În acest context, este nerelevant faptul că scrisul şi semnătura "B." aparţin recurentei-pârâte.

Mai mult, cele două înscrisuri nu se coroborează cu vreo altă probă administrată în cauză, respectiv cu celelalte înscrisuri depuse la dosar de C.N.S.A.S. De altfel, din Nota de constatare din 20 august 2008 întocmită în baza O.U.G. nr. 24/2008, rezultă că cele două note reprezintă singurele "documente care atestă transmiterea de informaţii către securitate, potrivit art. 2 lit. b)", nota în discuţie fiind completată cu "alte documente care descriu relaţia cu Securitatea" constând în raportul cu propunere de recrutare şi de includere în reţea în calitate de colaboratoare, note de analiză întocmite de ofiţeri de securitate şi, în final, Raportul din 13 septembrie 1998 cu propunere de scoatere din reţea.

Evaluarea acţiunii în constatare formulată de C.N.S.A.S. se impune a fi făcută cu responsabilitate şi în spiritul normei legale şi exclude concluzii ce nu au ca fundament probele administrate, cu atât mai mult cu cât raţiunea adoptării actului normativ în discuţie nu a fost aceea de a stabili vinovăţia, neavând un rol punitiv, ci derivă din necesitatea cunoaşterii de către membrii societăţii postcomuniste a fostului regim totalitar, a verificării comportamentului persoanelor care deţin titluri ce implică dimensiunea morală primordială.

În lipsa unor dovezi care să ateste fără echivoc că recurenta-pârâtă a fost implicată în activităţile fostei securităţi ca poliţie politică, instanţa de judecată nu poate face aplicarea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu atât mai mult cu cât "verificarea" acesteia s-a cerut de către Secretariatul de Stat pentru problemele revoluţionarilor din decembrie 1989, în virtutea calităţii recurentei de "Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989", aspect dovedit şi necontestat de intimatul-reclamant.

Faţă de cele punctate şi având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (3) teza I coroborate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată şi art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 1.220 din 14 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de C.N.S.A.S. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 aprilie 2015.

Procesat de GGC - N