Jurisdictional conflict over enforcement of restitution compensation: applicability of Law 165/2013 versus administrative jurisdiction under Law 554/2004

Decizia nr. 1754

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia I civilă, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor obligarea acesteia la acordarea despăgubirilor stabilite prin Decizia nr. H008/FF din 24 august 2009, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cauzei.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin Sentinţa nr. 305 din 4 iunie 2015, Tribunalul Dolj a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

S-a reţinut, în esenţă, că în raport cu data înregistrării acţiunii, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist.

Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013: "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi art. 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării".

Prin Sentinţa nr. 1165 din 7 octombrie 2015 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

S-a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile generale,în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel că fiind vorba de un act al unei autorităţi centrale, instanţa competentă este Curtea de Apel Bucureşti.

Prin Sentinţa nr. 1017 din 24 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată, din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti , secţia civilă şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

Instanţa a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, conform cărora la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii cu atribuţii în procesul de restituire sau de stabilire a măsurilor reparatorii, poate fi atacată fie decizia emisă cu respectarea termenelor prevăzute la art. 33 şi art. 34 din lege, fie lipsa răspunsului entităţii învestite de lege, în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia I civilă, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor obligarea acesteia la acordarea despăgubirilor stabilite prin Decizia nr. H008/FF din 24 august 2009, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că demersul judiciar al reclamantului se circumscrie prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

Art. 35 alin. (1) din actul normativ menţionat prevede că: "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării".

Potrivit alin. (2) din acelaşi act normativ: "În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor".

În concluzie, Legea nr. 165/2013 prevede o anumită procedură de soluţionare a cererilor precum şi faptul că soluţiile adoptate prin decizie în materie de restituire, repararea dreptului, compensare, emitere titlu de plată, în această procedură se contestă la Secţia civilă a Tribunalului.

3. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2016.

Procesat de GGC - GV