Jurisdiction for property restitution claims under Law 165/2013: exclusive competence of civil tribunal despite defendant's public authority status

Decizia nr. 1750

Asupra conflictului negativ de competenţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin cererea înregistrată sub nr. x/3/2015 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 17 martie 2015, contestatorii A. şi B. au solicitat instanţei obligarea intimatei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să înregistreze pe lista dosarelor de soluţionat şi să insereze în lista sa de pe internet dosarul format ca urmare a notificării formulate de autorii contestatorilor în baza Legii nr. 10/2001.

Prin Sentinţa nr. 1362 din 13 noiembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti; s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut calitatea de autoritate publică centrală a intimatei, astfel că în temeiul art. 131 şi art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Hotărârea pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa nr. 737 din 7 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

Instanţa a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile Legii nr. 165/2013 prevăd procedura de urmat şi competenţa de soluţionare a cererilor prin care se urmăreşte obţinerea de despăgubiri, prin art. 50 alin. (1) lit. c) din acest act normativ, fiind abrogate dispoziţiile contrare din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel încât, după data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, orice cerere urmează procedura de soluţionare prevăzută de acest act normativ.

Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul acţiunii îl constituie obligarea intimatei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să înregistreze pe lista dosarelor de soluţionat şi să insereze în lista sa de pe internet dosarul format ca urmare a notificării formulate de autorii contestatorilor în baza Legii nr. 10/2001.

În raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată, se constată că, în cauză, sunt incidente prevederile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Conform dispoziţiilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, soluţionarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, precum şi a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a celor transmise Secretariatului Comisiei Naţionale, se face în anumite termene şi în funcţie de diferite criterii, expres prevăzute de dispoziţiile legale respective.

Art. 35 din acelaşi act normativ, prevede:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. [...]"

În raport cu obiectul acţiunii, Înalta Curte reţine că cererea de chemare în judecată se circumscrie prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, iar instanţa competentă să soluţioneze cauza în fond este secţia civilă a tribunalului, potrivit dispoziţiilor alin. (1) al aceluiaşi articol.

Aşa fiind, în lipsa unei dispoziţii exprese care să atribuie competenţa instanţelor de contencios administrativ, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, rămâne pe deplin aplicabil pentru orice litigiu care izvorăşte din aplicabilitatea Legii anterior menţionate.

Temeiul legal al regulatorului de competenţa

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2016.

Procesat de GGC - GV