Annulment of tax appeal for lack of representative capacity under tax authority organizational regulations

Decizia nr. 1742/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 541 din 28 noiembrie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa şi Administraţia Finanţelor Publice Constanţa, a anulat Decizia nr. 107 din 20 decembrie 2007 emisă de D.G.F.P. Constanţa, în partea referitoare la respingerea contestaţiei reclamantei pentru suma totală de 417.875 lei (pct. 1), precum şi deciziile de impunere nr. 1, 2 şi 3 din 15 septembrie 2006, nr. 12351 din 5 aprilie 2007, nr. 2462 din 17 mai 2007, nr. 3 din 31 mai 2007, nr. 3 din 4 iunie 2007, nr. 1000358 din 22 iulie 2007 şi nr. 727491 din 3 octombrie 2007, în partea referitoare la suma totală de 417.875 lei, luând în considerare pct. 2 din Decizia nr. 107/2007, prin care au fost desfiinţate pentru debitul de 357.240 lei. Au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în sumă de 12.070 lei (2.975 lei - onorariu avocat, 5 lei taxă de timbru şi 9.090 lei - onorariu expert).

Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, devenită, ulterior, ca urmare a reorganizării, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, cererea de exercitare a căii de atac fiind semnată de directorul executiv B..

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât acesta a fost semnat de o persoană fără calitate.

Examinând cauza, sub aspectul excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant a persoanei care a semnat şi exercitat recursul, conform dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează să admită excepţia şi să anuleze recursul, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit prevederilor art. 67 alin. (1) C. proc. civ., părţile pot să exercite drepturile procesuale personal sau prin mandatar.

În conformitate cu prevederile art. 35 din Decretul Consiliului de Stat nr. 31/1954 privind persoanele fizice şi juridice, persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale, actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, fiind actele persoanei juridice însăşi.

În cauză, dreptul de recurs a fost exercitat de către directorul executiv al autorităţii recurente, cererea de recurs purtând semnătura acestuia şi având aplicată ştampila direcţiei.

Or, potrivit prevederilor art. 74 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene, aprobat prin Ordinul nr. 3831 din 29 decembrie 2011 al preşedintelui A.N.A.F., atribuţia exercitării căilor de atac ordinare şi extraordinare pentru îndreptarea hotărârilor pronunţate de instanţe revine Serviciului juridic.

Rezultă, aşadar, că titularul dreptului de exercitare a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti este directorul Serviciului juridic, iar nu directorul executiv.

Conform dispoziţiilor art. 83 alin. (1) C. proc. civ. - aplicabile şi în recurs, potrivit art. 298 coroborat cu art. 316 din acelaşi cod - când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată.

De asemenea, potrivit art. 161 din acelaşi cod, "Când instanţa constată lipsa capacităţii de exerciţiu al drepturilor procedurale a părţii sau când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri" (alin. (1)) iar "Dacă lipsurile nu se împlinesc, instanţa va anula cererea" (alin. (2)).

Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 2004 din 27 decembrie 2012, depus la dosar de către recurentă (dosar recurs) nu face dovada calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, referindu-se la alte aspecte decât cele solicitate de către Înalta Curte, ca urmare a celor dispuse prin încheierea din 20 ianuarie 2015.

Cum la cererea de recurs nu a fost ataşat, potrivit art. 83 alin. (1) C. proc. civ., un act din care să rezulte mandatul acordat directorului executiv al autorităţii recurente, în vederea semnării şi exercitării căii de atac, iar un astfel de act nu a fost depus la dosar nici ulterior, deşi Curtea a pus în vedere acest aspect recurentei, acordându-i termen în acest scop, urmează ca excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant să fie admisă, cu consecinţa anulării recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, invocată de intimata-reclamantă SC A. SA.

Anulează recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa împotriva Sentinţei nr. 541 din 28 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2015.

Procesat de GGC - CL