Illegality of ministerial regulation imposing additional conditions for individual disconnection from collective heat supply
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania admitted the appeal, reversed the Court of Appeal's decision, and declared Article 249 of Ministerial Order No. 91/2007 illegal, thereby upholding the lower court's initially raised exception of illegality. The dispute arose from a civil proceeding concerning a challenge to the legality of a subordinate normative act (Article 249 of the Framework Regulation for Heat Supply Public Service), which imposed an additional condition requiring prior individual disconnections before 2007 to allow subsequent disconnections from the collective heating system. The decisive legal basis was the Hierarchy of Norms doctrine and Article 30(2) of Law No. 325/2006, which exhaustively lists the cumulative conditions for disconnection (neighbor consent, association resolution, and 30-day notice); the Court held that the ministerial order violated the legislative limit by adding unauthorized criteria, violating Article 4(3) of Law No. 24/2000 on legislative technique, and thus the subordinate act was void despite the "one condominium - one heating system" principle enshrined in the parent law.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 lit. g) din Legea nr. 325/2006, art. 9 lit. b) din Legea nr. 325/2006, art. 5 pct. 37 din Legea nr. 325/2006, art. 3041 C. proc. civ, art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006, art. 30 din Legea nr. 325/2006; Illegality of ministerial regulation imposing additional conditions for individual disconnection from collective heat supply: 91/2007 illegal, thereby upholding the lower court's initially raised exception of illegality. The dispute arose from a civil proceeding concerning a challenge to the legality of a subordinate normative act (Article 249 of the Framework Regulation for Heat Supply Public Service), which imposed an additional condition requiring prior individual disconnections before 2007 to allow subsequent disconnections from the collective heating system. The decisive legal basis was the Hierarchy of Norms doctrine and Article 30(2) of Law No. 325/2006, which exhaustively lists the cumulative conditions for disconnection (neighbor consent, association resolution, and 30-day notice); the Court held that the ministerial order violated the legislative limit by adding unauthorized criteria, violating Article 4(3) of Law No. 24/2000 on legislative technique, and thus the subordinate act was void despite the "one condominium - one heating system" principle enshrined in the parent law.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for admitting the appeal and modifying the lower court's decision.
Full text
Decizia nr. 1697/2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1175 din 9 aprilie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 249 din Ordinul preşedintelui A. nr. 91/2007, invocată, din oficiu, de către Judecătoria Timişoara, în cauza privind pe reclamanta B., în contradictoriu cu pârâtele C. și A., ce face obiectul Dosarului nr. x/325/2012, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că obiectul prezentului control de legalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 249 din Ordinul preşedintelui A. nr. 91/2007 privind Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică.
Prin încheierea de sesizare din oficiu, instanţa de sesizare a menţionat faptul că aceste dispoziţii legale contravin principiului egalităţii în drepturi a persoanelor şi creează premisele aplicării discriminatorii a prevederilor Legii nr. 325/2006, în raport de prevederile art. 30 din Legea nr. 325/ 2006. Din analiza acestui ultim text, rezultă că deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu nu este condiţionată de existenţa altor deconectări anterioare aşa cum impune art. 249 din Ordinul nr. 91/2007.
Conform prevederilor art. 3 lit. g) din Legea nr. 325/2006 (Legea serviciului public de alimentare cu energie termică), unul din principiile acestei legi este "un condominiu - un sistem de încălzire".
De asemenea, potrivit prevederilor art. 54 alin. (3) din aceeaşi lege, „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, imobilele tip condominiu pot fi racordate la D. în cazul în care se respectă principiul "un condominiu - un singur sistem de încălzire", în baza unui program etapizat aprobat de autoritatea administraţiei publice locale, aplicabil până la 31 decembrie 2009.”
Astfel, legiuitorul a instituit o obligaţie şi, totodată, o responsabilitate pentru autorităţile administraţiei publice locale (similară celei de montare a contoarelor de energie termică la nivel de branşament) ca în baza unui program etapizat derulat în perioada de tranziţie, cuprinsă între 21 martie 2007 (data intrării în vigoare a Legii nr. 325/2006) şi 31 decembrie 2009, în toate condominiile din România să se implementeze un singur sistem de încălzire.
Cu alte cuvinte, deconectările/reconectările la D. se puteau face numai în perioada de tranziţie 21 martie 2007 - 31 decembrie 2009, astfel încât să se atingă obiectivul "un condominiu - un singur sistem de încălzire", indiferent dacă aceasta este realizat cu centrale de apartament, cu energie electrică sau din termoficare.
După această perioadă, respectiv după 1 ianuarie 2010, legea nu mai permite nicio deconectare de la sistemul de încălzire, indiferent care ar fi acesta, în deplină concordanţă inclusiv cu prevederile art. 8 alin. (2) lit. i) şi art. 9 lit. b) din Legea nr. 325/2006, prin care autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să stabilească zonele unitare de încălzire (potrivit art. 5 pct. 37 din Legea nr. 325/2006, fiind definită ca „areal geografic aparţinând unei unităţi administrativ-teritoriale, în interiorul căruia se poate promova o singură soluţie tehnică de încălzire").
La baza acestei reguli stă argumentul tehnic, invocat de pârâtă, în sensul că, în nicio unitate administrativ-teritorială, reţelele de distribuţie gaze naturale şi de distribuţie energie electrică nu au fost proiectate pentru a prelua consumurile individuale necesare încălzirii proprietarilor din imobilele de tip condominiu. Din punct de vedere tehnic, niciun sistem nu poate fi reabilitat şi modernizat pentru a funcţiona în condiţii de eficienţă, dacă nu se păstrează numărul de consumatori arondaţi.
Astfel, cât timp principiul "un condominiu - un sistem de încălzire" este în deplin acord cu fundamentarea Legii nr. 325/2006, reglementarea din art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 privind Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică este în deplină concordanţă cu legea pe care o execută.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamanta SC B. SRL a declarat recurs.
În motivarea recursului se arată că prin sentinţa atacată instanţa a respins plângerea, motivând că aceasta ar contraveni prevederilor art. 54, alin. (3) din Legea nr. 325/2006. Or, aşa cum este formulat art. 54, alin. (3) din Legea nr. 325/2006, " începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, imobilele tip condominiu pot fi racordate la D. în cazul în care se respectă principiul "un condominiu - un singur sistem de încălzire", în baza unui program etapizat aprobat de autoritatea administraţiei publice locale, aplicabil până la 31 decembrie 2009" acesta stabileşte condiţiile pentru racordare la D. a imobilelor de tip condominiu şi nu condiţiile pentru debranşare. De altfel, aşa cum este formulat art. 54, alin. (3) din Legea nr. 325/2006 şi termenul stabilit, respectiv 31 decembrie 2009, se referă tot la racordarea la D. şi nu la debranşarea de la D.
În subsidiar, recurenta invocă şi citează textele de lege incidente pricinii.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Ordinul nr. 91/2007 pentru aprobarea Regulamentului cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică a fost dat în aplicarea dispoziţiilor cuprinse în Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, lege în care se prevede ca principiu, la art. 3, lit. g) că “un condominiu - un sistem de încălzire”, precum şi faptul că, definind principiile generale şi termenii uzitaţi în aplicarea normelor edictate pentru reglementarea serviciului public de alimentare cu energie termică, legea, în cadrul normativ astfel creat, stabileşte condiţiile în care se pot realiza debranşări ale unui condominiu şi debranşări individuale, fără a interzice posibilitatea unui consumator casnic de a renunţa la serviciul de energie termică utilizat până la acel moment.
În afara condiţiilor stabilite prin art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006, nicio altă interdicţie nu poate fi impusă printr-o legislaţie terţiară, dată în aplicarea respectivei legi, or, din modalitatea de formulare a dispoziţiilor art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 reiese instituirea unei condiţii suplimentare faţă de textul prevăzut la art. 30 din Legea nr. 325/2006, aceea ca anterior anului 2007 să fi fost efectuate deconectări individuale pentru a se putea aproba executarea unor deconectări ulterioare datei de intrare în vigoare a respectivului ordin.
Cum în soluţionarea excepţiei de nelegalitate instanţa este datoare să verifice legalitatea actului administrativ ce formează obiectul excepţiei în raport cu legea în baza căreia a fost emisă, Înalta Curte constată că excepţia de nelegalitate a art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 este fondată.
Dispoziţiile suscitate, ce au format obiectul controlului în calea reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004 sunt nelegale, întrucât adaugă la lege, instituind criterii noi de îndeplinit pentru utilizatorul casnic ce solicită deconectarea de la sistemul de energie termică, criterii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor la adoptarea Legii nr. 325/2006, prin ordin instituindu-se deci noi condiţii suplimentare, adăugate celor impuse prin actul normativ cu forţă juridică superioară, legea, în temeiul căruia a fost emis, respectiv Legea nr. 325/2006, în cauză fiind aplicabile şi dispoziţiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000R privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Potrivit art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006, deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu se face cu respectarea următoarelor condiţii cumulative:
a) acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât şi pe verticală;
b) acordul scris al asociaţiei de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenţiei de realizare a unui sistem individual de încălzire;
c) anunţarea, în scris, a operatorului care are şi calitatea de furnizor, cu cel puţin 30 de zile înainte.
Fără a avea un corespondent în Legea nr. 325/2006, norma cuprinsă în art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 este nelegală, pentru că instituie o condiţie suplimentară în cazul deconectării individuale şi anume aceea ca, în condominiul respectiv, să fi fost executate deconectări individuale anterior datei la care a intrat în vigoare regulamentul - cadru aprobat prin acest ordin.
Susţinerea intimatelor-pârâte că norma contestată are ca fundament juridic dispoziţiile art. 3 lit. g) din Legea nr. 325/2006, care consacră principiul „un condominiu - un sistem de încălzire” se dovedeşte a fi nefondată, întrucât principiile şi obiectivele definesc domeniul de reglementare a legii, cuprins în cap. I, în mod distinct de cap. VI, referitor la Piaţa de energie termică şi care, la Secţiunea a 5-a privind protecţia utilizatorului de energie termică, prevede la art. 30 alin. (2) în mod expres şi limitativ condiţiile cumulative pentru deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va admite excepţia de nelegalitate invocată şi va constata nelegalitatea dispoziţiilor art. 249 din Ordinul preşedintelui A. nr. 91/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC B. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1175 din 9 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite excepţia de nelegalitate invocată.
Constată nelegalitatea dispoziţiilor art. 249 din Ordinul preşedintelui A. nr. 91/2007.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2015.