Petitioner Cannot Dictate Response Mode; Unjustified Refusal Claim Fails, Appeal Rejected

Decizia nr. 1614/2015

Deliberând asupra prezentului recurs,

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe;

1. Cadrul procesual;

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la 6 septembrie 2013, sub nr. x/89/2013 (precizată la 25 februarie 2014) şi apoi declinată în favoarea Curţii de Apel Iaşi prin sentinţa nr. 256/CA din 10 martie 2014,reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca prin hotărârea ce se va pronunţa conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluţiona printr-o anchetă petiţia sa, conform art. 5 din O.G. nr. 27/2002, iar nu potrivit art. 8, cum eronat a fost soluţionată.

2. Soluţia instanţei de fond;

Prin sentinţa nr. 112 din 16 mai 2014, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respinsexcepţia inadmisibilităţii, precum şi acţiunea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul şi-a exercitat dreptul la despăgubiri în temeiul Legii nr. 290/2003 pentru bunurile proprietatea tatălui său, B., rămase în Republica Moldova, iar prin Hotărârea nr. 25 din 31 iulie 2009 i s-au acordat despăgubiri în cuantum de 40.865 lei pentru 4 ha teren situate în localitatea Carpeşti, Republica Moldova, hotărâre împotriva căreia nu a făcut contestaţia prevăzută de lege.

În anul 2013, reclamantul A. a adresat Guvernului României mai multe petiţii în care reclamă „abuzuri grave” în activitatea C., scopul declarat al acestor demersuri fiind rejudecarea unei cauze soluţionată irevocabil.

La petiţii, Guvernul României a răspuns în sensul că - faţă de aspectele de fond învederate - C., prin organele sale de conducere, este instituţia competentă să răspundă (fila 9 dosar Tribunalul Vaslui).

Ca atare, nu se evidenţiază un refuz al Guvernului României de a răspunde solicitantului, atât timp cât acesta a calificat obiectul petiţiei şi l-a înaintat instituţiei abilitate.

Cererea reclamantului de a se efectua o „anchetă” la C. şi de a se „corecta procedura de aplicare a Legii nr. 290/2003” este vădit nefondată, simpla pretenţie de acest gen a unei persoane neputând impune Guvernului României să şi procedeze în acest mod, iar acest pretins „refuz” nu se încadrează în dispoziţiile art. 8 teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Mai mult, astfel cum pârâtul a arătat prin întâmpinare şi cum rezultă prin cuprinsul petiţiilor adresate, reclamantul nu a descris fapte culpabile clare din activitatea C., ci le-a indicat doar formal, arătându-se nemulţumit de procedura Legii nr. 290/2003 în întregul ei, astfel încât ceea ce a pretins pârâtului Guvernul României, respectiv efectuarea unei „anchete” la C. nu se justifică.

3. Calea de atac exercitată;

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul A., invocând generic, drept temei legal al recursului, dispoziţiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ. şi solicitând reanalizarea fondului cauzei, având în vedere că el a solicitat o anchetă conform art. 5 din O.G. nr. 27/2002, iar nu o simplă soluționare legală a petiției, astfel cum a reținut prima instanţă.

A solicitat ca această reanalizare a fondului să se facă „la nivelul Comisiei județene Vaslui pentru aplicarea Legii nr. 290/2003”.

A mai arătat recurentul reclamant că răspunsul la petiția sa a fost tendențios fundamentat în condițiile în care art. 5 din ordonanță a fost substituit cu art. 8, iar invocarea unui regulament de organizare și funcționare nu poate înlocui legea.

Totodată, a reiterat susținerea potrivit căreia nu au fost analizate și cercetate acuzele grave invocate în petiție.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs;

Intimatul pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, arătând că petiţia reclamantului, având un obiect generic prin care, de fapt, se tinde la reactivarea unui litigiu în care acesta a fost parte (litigiu soluţionat irevocabil la data de 14 decembrie 2009, în contradictoriu cu Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 290/2003 - Instituţia Prefectului Judeţului Vaslui), este inadmisibilă, iar recursul este nefondat.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului;

Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate şi apărările formulate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul reclamantului este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Criticile aduse de recurentul reclamant sunt neîntemeiate.

Astfel, așa cum corect a reținut instanța de fond, recurentul reclamantul a adresat intimatului pârât Guvernul României mai multe petiții.

La petiția formulată în luna martie 2013, în raport cu care se solicită constatarea refuzului nejustificat de soluţionare, intimatul pârât a răspuns cu adresa din aprilie 2013, în sensul că lucrarea a fost înaintată Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu solicitarea de a se lua măsurile legale ce se impun, urmând ca petentului să-i fie comunicată în termenul legal soluția adoptată.

În ceea ce privește cererile cu care reclamantul a revenit ulterior, solicitând rezolvarea petiției într-un anumit mod, respectiv prin desfășurarea unei anchete la C., intimatul pârât Guvernul României a procedat potrivit art. 10 din O.G. nr. 27/2002, conexând aceste cereri la lucrarea inițială.

Susținerile recurentului reclamant privind incidența în cauză art. 5 din O.G. nr. 27/2002 sunt nefondate, întrucât - constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 5 din ordonanţă -intimatul pârât Guvernul României a procedat potrivit art. 8 din acelaşi act normativ, în conformitate cu care autorităţile şiinstituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului răspunsul, în termenul legal, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă.

Petiționarul nu poate, potrivit legii, să impună o altă modalitate de soluționare a petiției, chiar dacă nu este mulțumit de conținutul răspunsului.

În cauză nu se poate reține, așadar, o nesoluţionare a petiției în sensul O.G. nr. 27/2002 și, cu atât mai puțin, un refuz nejustificat de soluționare a acesteia, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 (indicat ca temei legal al acţiunii precizate).

Prin urmare, în mod temeinic şi legal a constatat prima instanţă că - nefiind indicate de către reclamant fapte culpabile concrete din activitatea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - pretenția sa de efectuare a unei „anchete” la C. nu se justifică.

Cât priveşte solicitarea prin care recurentul reclamant tinde la modificarea acţiunii în faza recursului, în sensul că, urmare a petiţiei sale, doreşte în prezent ca ancheta să fie realizată „la nivelul Comisiei județene Vaslui pentru aplicarea Legii nr. 290/2003”, Înalta Curte arată, pe de o parte că refuzul nejustificat poate fi examinat exclusiv în raport cu conţinutul petiţiei adresate autorităţii în cauză, iar pe de altă parte că această solicitare nu ar putea fi, oricum, primită, întrucât se opun dispoziţiile art. 316 raportate la art. 294 C. proc. civ.

În consecință, constatând că instanța de fond a făcut corect aplicarea dispozițiilor legale incidente la situația de fapt rezultată din actele dosarului, Înalta Curte urmează să respingă recursul reclamantului ca nefondat.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia;

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 112 din 16 mai 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 aprilie 2015.