Sanction for media criticism of public official: bounds of press freedom versus right to reputation and impartial information

Decizia nr. 1601/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/45/2012, reclamanta SC "A." SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA), pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:

(i) anularea Deciziei nr. 116 din 08 martie 2012 emisă de CNA;

(ii) exonerarea de plata amenzii în cuantum de 10.000 lei, precum şi de obligaţia de a transmite în termen de 24 de ore de la comunicare textul indicat de CNA.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 224 din 04 iulie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC "A." SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, s-a dispus anularea Deciziei CNA nr. 116 din 08 martie 2012 cu consecinţa exonerării reclamantei de plata amenzii contravenţionale în cuantum de 10.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în special, următoarele:

Prin Decizia nr. 116 din 08 martie 2012, CNA a dispus sancţionarea radiodifuzorului SC "A." SA cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 şi a dispoziţiilor art. 30, art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (1) şi art. 64 alin. (1) lit. b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.

S-a reţinut în decizie că în emisiunea interactivă "Raport de caz" din data de 25 ianuarie 2012, moderată de domnul B., la care a participat ca invitat domnul C., consilier local PDL, s-a discutat activitatea primarului D. Au fost analizate ediţiile emisiunii din datele de 25 ianuarie, 15 şi 25 februarie 2012, concluzionându-se că au fost încălcate prevederile legale referitoare la drepturile fundamentale ale omului, că modalitatea de prezentare a fost de natură să afecteze şi să distorsioneze opinia publicului cu privire la subiectul supus dezbaterii, cele prezentate nefiind susţinute de probe.

Din cuprinsul emisiunilor se constată că au fost aduse în discuţie şi au fost prezentate într-un stil pamfletar aspecte din activitatea primarului Municipiului Iaşi, D., de natură a interesa în mod direct publicul, cetăţenii oraşului, şi nu aspecte privind persoana privată a acestuia.

CNA a înţeles, însă, să sancţioneze expunerea unor judecăţi de valoare de către postul de televiziune în haina artistică pe care aceste judecăţi au îmbrăcat-o, potrivit specificului emisiunilor TV. Or, în emisiunile TV nu se realizează doar expuneri seci, de tip documentar, iar demonstrarea exactităţii judecăţilor de valoare formulate de ziarişti este relativă.

În sensul celor reţinute, cu privire la rolul presei în societate şi la modul în care exponenţii acesteia se pot exprima sunt şi deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului în materii similare (Urbino Rodriques & Portugalia, Grinberg & Rusia; Krasulya & Rusia; Standard/Verelags GMBH şi Krawagno - Pfeifer & Austria etc.).

Modalitatea în care au fost discutate şi abordate aspecte din activitatea primarului, ca persoană publică şi principal exponent al administraţiei locale, direct răspunzător în viziunea cetăţenilor pentru probleme majore ale oraşului, nu încalcă pluralismul politic şi social şi nici nu reliefează încălcări ale libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale omului, de natură a atrage incidenţa art. 3 alin. (1) din Legea nr. 504/2002.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 224 din 04 iulie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, susţinând că este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:

Prin Decizia CNA nr. 116 din 08 martie 2012, intimata-reclamantă a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 30, 34 alin. (1), 40 alin. (1) şi 64 alin. (1) lit. b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.

În sarcina reclamantei s-a reţinut că postul de televiziune A. Iaşi, ce-i aparţine, a difuzat în zilele de 25 ianuarie, 15 şi 22 februarie 2012, emisiunea "Raport de caz", cu încălcarea obligaţiilor referitoare la protecţia drepturilor fundamentale ale omului, precum, dreptul la imagine, onoare şi reputaţie, cât şi a celor cu privire la asigurarea informării corecte a publicului.

Astfel, prin conţinutul emisiunii difuzate în data de 25 ianuarie 2012, cât şi prin titlurile afişate pe ecran, au fost aduse acuzaţii de natură a prejudicia imaginea d-lui D., primarul municipiului Iaşi, precum şi a altor persoane fără ca afirmaţiile acuzatoare să fie susţinute cu dovezi şi fără ca persoanele în cauză să-şi exprime punctul de vedere cu privire la acuzaţiile formulate împotriva lor.

Instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile egale, apreciind că în urma examinării transcriptelor şi a vizionării emisiunilor au fost prezentate în "stil pamfletar" aspecte din activitatea primarului municipiului Iaşi, D., de natură a interesa direct publicul, cetăţenii oraşului.

Legea nu face distincţie cu privire la caracterul programului difuzat, respectiv dacă este "umoristic" sau "dramatic", ci stabileşte că orice tip de emisiune se supune cerinţelor legale în ceea ce priveşte respectarea drepturilor fundamentale ale omului, în speţă, dreptul la imagine a persoanei, precum şi a informării corecte a publicului.

Dacă intimata-reclamantă nu şi-ar fi însuşit culpa cu privire la conţinutul emisiunii difuzate în data de 25 ianuarie 2012, aceasta nu ar fi avut motive să accepte acordarea dreptului la replică solicitat de primarul D. pentru acuzaţiile aduse în cadrul acestei emisiuni, drept la replică pe care l-a transmis însă fără respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

Astfel, dreptul la replică a fost difuzat pe parcursul a două ediţii ale emisiunii "Raport de caz" transmise în zilele de 15 şi 22 februarie 2012, ce au făcut obiectul controlului Consiliului şi a fost însoţit de comentarii prin care s-au lansat din nou o serie de afirmaţii acuzatoare, nesusţinute cu dovezi.

Considerentul reţinut de instanţa de fond potrivit căruia în cadrul emisiunilor difuzate au fost aduse în discuţie aspecte ale activităţii primarului D., iar "nu aspecte privind persoana privată a acestuia", este total greşit, raportat la temeiul de drept reţinut la aplicarea sancţiunii, având în vedere că pentru protejarea dreptului la imagine a persoanei, legiuitorul nu face distincţie, în nicio normă, de locul pe care îl ocupă un individ într-un sistem social dar şi la un anumit moment, adică dacă este persoană publică sau privată.

Potrivit dispoziţiilor legale ce au stat la baza aplicării sancţiunii, intimata-reclamantă era obligată nu să facă "referire la dovezi" ci să susţină acuzaţiile, iar raportat la acest considerent, instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că sancţiunea a fost aplicată şi pentru nerespectarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. b) din Codul audiovizualului care privesc dreptul fundamental al publicului la informare şi care impun în sarcina radiodifuzorilor obligaţia ca informaţiile să fie verificate, prezentate în mod imparţial şi cu bună-credinţă.

Argumentul instanţei de fond potrivit căruia "CNA a înţeles să sancţioneze expunerea unor judecăţi de valoare (...)" nu este întemeiat, având în vedere că în cauză s-au adus acuzaţii concrete la adresa unor persoane, acuzaţii care trebuiau probate şi care nu au constituit "judecăţi de valoare", astfel cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.

Speţele din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului invocate de prima instanţă nu sunt aplicabile în cauză, întrucât intimata-reclamantă nu se află în niciuna dintre situaţiile prezentate în aceste speţe. Astfel, în cauza Urbino Rodriques versus Portugalia, Curtea a constatat că afirmaţia "metodele de tip mafiot" este o judecată de valoare ce nu trebuie probată, iar în cauza Grinberg versus Federaţia Rusă, caracterizarea unei persoane cum că nu are "nici ruşine nici scrupule" constituie o judecată de valoare care, de asemenea, nu trebuie probată.

Un alt considerent apreciat ca fiind dat cu aplicarea legii este cel potrivit căruia instanţa de fond a reţinut că discuţiile abordate în timpul celor trei emisiuni vizau "instituţia primarului, şi nu aspecte privind persoana privată a acestuia".

Or, se impune a se constata că acuzaţiile aduse în timpul emisiunilor nu priveau "instituţia primarului" ca entitate publică, ci vizau direct persoana care ocupa funcţia de primar, respectiv pe d-nul D.

În concluzie, pentru motivele arătate, recurentul a solicitat admiterea recursului şi, rejudecând cauza în temeiul art. 3041 C. proc. civ., să se dispună modificarea sentinţei atacate, în sensul constatării că aceasta a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi menţinerii deciziei de sancţionare contestată, ca fiind legală şi temeinică.

4. Apărările formulate de intimata SC "A." SRL

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea hotărârii recurate ca temeinică şi legală, cu consecinţa anulării Deciziei emise de CNA sub nr. 116 din 08 martie 2012 şi a exonerării acesteia de plata amenzii contravenţionale aplicate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Soluţia pronunţată de instanţa de fond, în sensul anulării Deciziei emise de CNA sub nr. 116 din 08 martie 2012 şi exonerării reclamantei de plata amenzii în valoare de 10.000 lei se bazează pe interpretarea corectă atât a probei cu înscrisuri administrată în cauză, cât şi a dispoziţiilor legale aplicabile.

Astfel, din analiza conţinutului emisiunilor difuzate în zilele de 25 ianuarie, 15 şi 22 februarie 2012 "Raport de caz" de postul de televiziune A. aparţinând reclamantei se constată că nu au fost formulate acuzaţii privind fapte sau comportamente ilegale sau imorale din viaţa privată a primarului D., ci au fost difuzate şi analizate critic subiecte de interes general din activitatea acestuia, în calitate de primar al municipiului Iaşi. Or, în această privinţă, presa trebuie să aibă libertatea de apreciere atât din punct de vedere al prezentării faptelor, cât şi al judecăţilor de valoare.

În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că libertatea presei constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace prin care publicul află sau îşi formează opinii despre ideile şi atitudinile conducătorilor politici. În acest sens, spune Curtea, libertatea dezbaterii politice este de esenţa conceptului de societate democratică, concept care domină Convenţia în întregul său (cauza Castells c.Spaniei, 1992).

De asemenea, în cauze ca Lingens c. Austriei (1986), Oberichlick c Austriei (1991), Curtea a stabilit că sancţionarea jurnaliştilor pentru opiniile şi criticile exprimate împotriva unor oameni politici constituie o încălcare a art. 10 din Convenţie şi a libertăţii presei în special, argumentând că măsurile respective nu puteau fi considerate ca necesare într-o societate democratică, deoarece esenţa unei asemenea societăţi este tocmai posibilitatea exprimării acestor opinii şi critici prin intermediul presei.

Acceptarea şi prezentarea pe parcursul emisiunilor din zilele de 15 şi 22 februarie 2012 a dreptului la replică solicitat de primarul D. nu poate fi considerat ca o însuşire a culpei cu privire la conţinutul emisiunii din data de 25 ianuarie 2012, cum în mod eronat apreciază recurentul.

În condiţiile în care, în cadrul celor trei emisiuni analizate de CNA prin decizia contestată nu au fost difuzate şi dezbătute chestiuni ce ţin de viaţa privată a omului politic D., ci teme de interes general din activitatea acestuia, în calitate de primar al municipiului Iaşi, Înalta Curte reţine, în acord cu cele constatate de prima instanţă, că nu a avut loc o încălcare a dreptului la propria imagine, respectiv a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, art. 30, art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (1) şi art. 64 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, astfel că sancţiunea aplicată este nelegală.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 304 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva Sentinţei nr. 224 din 4 iulie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2014.

Procesat de GGC - NN