Denial of long-term residency on national security grounds and the discretionary scope of intelligence assessments under national security legislation

Decizia nr. 1539/2016

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24 martie 2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, anularea măsurii de respingere a cererii de stabilire a domiciliului în România, dispusă prin adresa din 05 februarie 2014, şi obligarea pârâtului la aprobarea stabilirii domiciliului în România.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 2075 din 30 iunie 2014, a luat act că pârâtul a renunţat la susţinerea excepţiei tardivităţii şi a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând casarea hotărârii şi, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

1.4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 8 iulie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 24 martie 2016, completul de filtru, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata recursului la data de 19 mai 2016.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi, potrivit art. 498 şi art. 499 din noul C. proc. civ. procedura civilă

2.1. Recursul formulat de reclamant a fost apreciat ca nefondat, fiind respins potrivit considerentelor prezentate în continuare.

2.2. Recursul formulat de reclamant a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, potrivit cărora se poate cere casarea unei hotărâri atunci când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În conţinutul cererii de recurs, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică urmare a faptului că dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională au fost interpretate şi aplicate greşit, ajungându-se astfel la concluzia eronată că ar reprezenta un pericol pentru siguranţa naţională, judecătorul fondului ignorând faptul că se află în România din anul 1994, cu drept de şedere în scopul unor activităţi comerciale, permisul de şedere temporară fiindu-i prelungit succesiv în toată această perioadă.

Susţinerile recurentului-reclamant sunt nefondate, dreptul de şedere pe termen lung care poate fi acordat străinilor fiind reglementat la art. 70 - 79 din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată (3), cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, dreptul de şedere pe termen lung se acordă străinilor prevăzuţi la art. 70 alin. (1) dacă îndeplinesc cumulativ condiţiile cerute la art. 71 din O.U.G. nr. 194/2002, republicată (3), între care şi condiţia enumerată la alin. (1) lit. f), anume să nu prezinte pericol pentru ordinea publică sau securitatea/siguranţa naţională.

Noţiunea de pericol/ameninţare la adresa securităţii/siguranţei naţionale este definită/reglementată la art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională, republicată (2), cu modificările şi completările ulterioare, care se referă la acţiunile şi inacţiunile care reprezintă pericole pentru securitatea/siguranţa naţională, astfel:

"Art. 3: Constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României următoarele:

a) planurile şi acţiunile care vizează suprimarea sau ştirbirea suveranităţii, unităţii, independenţei sau indivizibilităţii statului român;

b) acţiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de război contra ţării sau de război civil, înlesnirea ocupaţiei militare străine, aservirea faţă de o putere străină ori ajutarea unei puteri sau organizaţii străine de a săvârşi oricare din aceste fapte;

c) trădarea prin ajutarea inamicului;

d) acţiunile armate sau orice alte acţiuni violente care urmăresc slăbirea puterii de stat;

e) spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, procurarea ori deţinerea ilegală de documente sau date secrete de stat, în vederea transmiterii lor unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora sau în orice alt scop neautorizat de lege, precum şi divulgarea secretelor de stat sau neglijenţa în păstrarea acestora;

f) subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forţă a instituţiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români sau pot aduce atingere capacităţii de apărare ori altor asemenea interese ale ţării, precum şi actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei desfăşurări a vieţii social-economice sau apărării naţionale;

g) acţiunile prin care se atentează la viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor care îndeplinesc funcţii importante în stat ori a reprezentanţilor altor state sau ai organizaţiilor internaţionale, a căror protecţie trebuie să fie asigurată pe timpul şederii în România, potrivit legii, tratatelor şi convenţiilor încheiate, precum şi practicii internaţionale;

h) iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea şi integritatea teritorială a României, precum şi incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept;

i) actele teroriste, precum şi iniţierea sau sprijinirea în orice mod a oricăror activităţi al căror scop îl constituie săvârşirea de asemenea fapte;

j) atentatele contra unei colectivităţi, săvârşite prin orice mijloace;

k) sustragerea de armament, muniţie, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unităţile autorizate să le deţină, contrabanda cu acestea, producerea, deţinerea, înstrăinarea, transportul sau folosirea lor în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, precum şi portul de armament sau muniţie, fără drept, dacă prin acestea se pune în pericol securitatea naţională;

l) iniţierea sau constituirea de organizaţii sau grupări ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a acestora, în scopul desfăşurării vreuneia din activităţile enumerate la lit. a) - k), precum şi desfăşurarea în secret de asemenea activităţi de către organizaţii sau grupări constituite potrivit legii.

m) orice acţiuni sau inacţiuni care lezează interesele economice strategice ale României, cele care au ca efect periclitarea, gestionarea ilegală, degradarea ori distrugerea resurselor naturale, fondurilor forestier, cinegetic şi piscicol, apelor şi altor asemenea resurse, precum şi monopolizarea ori blocarea accesului la acestea, cu consecinţe la nivel naţional sau regional".

În considerentele sentinţei recurate, instanţa de fond a reţinut, cu alte cuvinte, că refuzul autorităţii pârâte de a acorda reclamantului dreptul de şedere pe termen lung este un refuz justificat prin faptul că din informaţiile furnizate de Serviciul Român de Informaţii rezultă că reclamantul prezintă pericol pentru siguranţa naţională, informaţii cu caracter secret care au fost vizionate/lecturate de judecătorul fondului.

Totodată, a apreciat judecătorul fondului că "în analiza cererii reclamantului nu se poate face abstracţie de informaţiile comunicate de această instituţie (autoritate administrativă autonomă - n.n), cu atât mai mult dacă avem în vedere competenţele acesteia şi rolul său în stat".

Într-adevăr, în opinia Înaltei Curţi, Serviciul Român de Informaţii, ca principal organ al statului cu atribuţii în domeniul securităţii/siguranţei naţionale are un drept de apreciere discreţionar în ceea ce priveşte acţiunile şi inacţiunile cu potenţial de risc/ameninţare la adresa securităţii/siguranţei naţionale a României.

Instanţa de recurs, având acces la informaţiile cu caracter "strict secret" depuse la Compartimentul de documente clasificate al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a constatat că judecătorul fondului a apreciat în mod judicios că refuzul autorităţii pârâte de a acorda reclamantului dreptul de şedere pe termen lung este un refuz pe deplin justificat, soluţia pronunţată fiind temeinică şi legală.

De menţionat că, anterior, prin Decizia nr. 1223/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, admiţând recursul autorităţii şi casând Sentinţa nr. 1229/2010 a Curţii de Apel Bucureşti, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., menţinând măsura de neacordare a dreptului de şedere îndelungată, reţinând incidenţa prevederilor art. 71 alin. (1) lit. (f) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 2075 din 30 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2016.

Procesat de GGC - NN