Validity of governmental recognition of a religious federation’s status and its statute incorporating pre-war property restitution decrees
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, rendering the decision final and irreocable, thereby upholding the appellate court's rejection of the plaintiffs' administrative action. The dispute centered on the legality of a Government Decision that recognized the status of a religious federation, specifically challenging Article 43(6) of the decision which reaffirmed that real estate left behind by Jewish victims of persecution during 1940–1944, without heirs, became the property of the Federation pursuant to a 1948 Decree. The plaintiffs further sought material and moral damages and the reversal of prior civil judgments regarding property disputes in Sighetu Marmatiei. The court determined that the challenged legislative provision was lawfully adopted in strict compliance with the Religious Freedom Law and procedural norms, and that the plaintiffs' claims for compensation and property rights exceeded the scope of administrative judicial review (Law no. 554/2004) because the underlying civil property disputes had already been resolved by final, unchallengeable judgments.
Legislator headnote
AI generatedart. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 19 alin. (2) din Legea nr. 489/2006, art. 49 din Legea nr. 489/2006, art. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 3041 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Validity of governmental recognition of a religious federation’s status and its statute incorporating pre-war property restitution decrees: The dispute centered on the legality of a Government Decision that recognized the status of a religious federation, specifically challenging Article 43(6) of the decision which reaffirmed that real estate left behind by Jewish victims of persecution during 1940–1944, without heirs, became the property of the Federation pursuant to a 1948 Decree. The plaintiffs further sought material and moral damages and the reversal of prior civil judgments regarding property disputes in Sighetu Marmatiei. The court determined that the challenged legislative provision was lawfully adopted in strict compliance with the Religious Freedom Law and procedural norms, and that the plaintiffs' claims for compensation and property rights exceeded the scope of administrative judicial review (Law no. 554/2004) because the underlying civil property disputes had already been resolved by final, unchallengeable judgments.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule governing the assessment of the appeal and the ground for dismissing it as unfounded.
Substantive provision governing the outcome of administrative claims, justifying the rejection of the plaintiffs' requests for annulment and damages.
Full text
Decizia nr. 1535/2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 284 din 23 aprilie 2013 Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia tardivităţii formulării cererii şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamante şi a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România (FCER), având ca obiect: anularea în tot sau în parte a H.G. nr. 999/2008, respectiv art. 43 (6) cu modificările aduse prin H.G. nr. 655/2010; repararea tuturor pagubelor ce le-au fost cauzate reclamantelor prin aplicarea art. 43 (6) din H.G. nr. 999/2008; repararea pagubei cauzate prin respingerea acţiunilor reclamantelor de a primi un titlu real asupra imobilului înscris în registrul CF al Oraşului Sighetu Marmaţiei, provocate de o înscriere nelegală în seama unor persoane neîndreptăţite; acordarea de reparaţii în sumă de 70.400 lei cu titlu de daune materiale şi morale de către cei găsiţi vinovaţi că au pricinuit paguba prin felul şi timpul cât au condus pretinsa Organizaţie de Cult Mozaic din România.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că:
Raportat la obiectul cererii, la natura actului a cărei anulare se solicită, la faptul că reclamantele reclamă vătămări cauzate de prevederile a căror anulare le solicită, se constată că reclamantele au calitate procesuală activă şi că acţiunea este formulată în termen.
Prin Sentinţa nr. 712 din 19 octombrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. x/33/2012 a Curţii de Apel Cluj, s-a respins ca inadmisibilă cererea în contencios formulată de reclamante, cu motivarea că nu au parcurs procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Reclamantele au urmat această procedură în această cauză, fiind însă nemulţumite şi de răspunsul primit în 26 noiembrie 2012 din partea Guvernului României.
Hotărârea nr. 999/2008 privind recunoaşterea Statutului Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România în art. 43 alin. (6) prevede că: "bunurile imobile rămase de pe urma evreilor victime ale unor măsuri de persecuţie rasială, religioasă, în perioada 1940 - 1944 declarate fără moştenitori sunt proprietate ale Federaţiei, prin exercitarea procedurii speciale instituite de Decretul nr. 113/1988.
Reclamantele sunt nemulţumite pe de o parte de faptul că se recunoaşte pârâta FCE, fără a avea un statut propriu şi legal publicat, potrivit susţinerilor reclamantelor, iar pe de altă parte că se preia în norma a cărei anulare o solicită o prevedere din Decretul nr. 113/1998 care este abrogat prin Decretul nr. 177/1948.
La data de 27 august 2008, prin H.G. nr. 999, publicată în M. Of. al României nr. 670/29.08.2008, a fost recunoscut Statutul F.C.E.R. - Cultul Mozaic, în temeiul art. 29 alin. (3) şi al art. 108 din Constituţia României, republicată, precum şi al art. 49 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.
Statutul juridic al pârâtei Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România - Cultul Mozaic este acela de organizaţie de cult, care asigură la nivel naţional reprezentarea, organizarea şi coordonarea Cultului Mozaic (art. 3 din Statut) şi nu de simplă asociaţie religioasă, lucru recunoscut prin anexa la Legea nr. 489/2006, pct. 16.
Anterior recunoaşterii Cultului Mozaic, Consiliul Legislativ, prin avizul din 27 august 2008, a avizat favorabil proiectul de hotărâre a guvernului privind recunoaşterea Statutului F.C.E.R. - Cultul Mozaic.
Cu privire la termenul de depunere a proiectului de statut, s-a constatat că:
Legea nr. 489/28 decembrie 2006 a fost publicată în M. Of. al României, nr. 11/8.08.2007 şi a intrat în vigoare la 11 ianuarie 2007.
Potrivit art. 49 din lege, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii, adică până la 11 ianuarie 2008 în speţa de faţă, cultele din România prevăzute în anexă vor prezenta statutele şi codurile canonice Ministerului Culturii şi Cultelor pentru recunoaşterea lor.
Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România - Cultul Mozaic, cu adresa din 4 aprilie 2008, a depus Statutul său în vederea recunoaşterii (deci în termenul legal prevăzut de art. 49 alin. (2) din lege), întrucât în proiectul de Statut erau incluse reglementări ce intrau în sfera de competenţă a Ministerului Economiei şi Finanţelor, Departamentului pentru Relaţii Interetnice, Autorităţii pentru Restituirea Proprietăţilor şi Ministerului Justiţiei, Ministerul Culturii şi Cultelor a solicitat punctul de vedere al acestor instituţii, prelungind în acest scop termenul de avizare şi depunere la autoritatea emitentă a proiectului de Statut al F.C.E.R. - Cultul Mozaic.
Această prelungire a termenului s-a făcut potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 489/2006.
După completarea documentaţiei cu avizele respective, Ministerul Culturii şi Cultelor a solicitat avizul Consiliului Legislativ. Acesta este motivul observaţiei formulate de Consiliul Legislativ în avizul din 27 mai 2008, observaţie care nu afectează cu nimic avizul de legalitate favorabil acordat.
În termen de 60 de zile de la completarea proiectului de Statut şi a primirii avizelor necesare, Ministerul Culturii şi Cultelor a înaintat Guvernului documentaţia de recunoaştere a Cultului Mozaic, însoţită de avizul său consultativ.
În acest fel, au fost respectate întocmai normele legislative în materia recunoaşterii cultului, susţinerile reclamantelor fiind nefondate sub aspectul publicării cu întârziere a Statutului F.C.E.R. - Cultul Mozaic.
În legătură cu susţinerile reclamantelor privind pretinsa abrogare a Decretului nr. 113/1948 cu privire la bunurile rămase de pe urma evreilor, victime ale unor măsuri de persecuţie, decedaţi fără moştenitori, instanţa a reţinut că acest act normativ (publicat în M. Of. nr. 148/30.06.1948) este în vigoare şi în prezent.
Decretul nr. 113/1948 a fost emis într-o perioadă în care bunurile evreilor decedaţi în Holocaust erau în pericol să fie acaparate sau ocupate şi posedate în mod abuziv de orice persoană fizică sau juridică de rea-credinţă.
Actul normativ în cauză priveşte numai bunurile imobile ale foştilor proprietari evrei decedaţi în condiţiile prevăzute de art. 1 din decret, fără moştenitori legali; în temeiul unei proceduri speciale, aceste bunuri revin Federaţiei.
Actul normativ în cauză este anterior Statutului F.C.E.R. - Cultul Mozaic, dar fiind o modalitate legală de dobândire a proprietăţii de către Federaţie, a fost menţionat în actul administrativ atacat, la Cap. V - Patrimoniu, sistem bugetar, control financiar, art. 43 alin. (6).
Prevederile statutare în cauză au fost analizate de Ministerul Culturii şi Cultelor, de Consiliul Legislativ, de celelalte instituţii şi organe competente să avizeze proiectul Statutului F.C.E.R. - Cultul Mozaic, toate acestea avizând favorabil, în întregul său, actul administrativ şi anexa la acesta.
În legătură cu modul de adoptare a fostului Statut al Cultului Mozaic, aprobat prin Decretul nr. 589/1949 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a R.P.R., în vigoare până la recunoaşterea actualului Statut al F.C.E.R. - Cultul Mozaic, acesta a fost aprobat potrivit dispoziţiilor art. 56 din Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor şi ale art. 23 din acelaşi act normativ, în deplină concordanţă cu prevederile art. 27 din fosta Constituţie a R.P. Române.
El a fost întocmit şi aprobat în aceleaşi condiţii cu statutele tuturor celorlalte culte legal recunoscute.
Susţinerile reclamantelor, în sensul nepublicării Statutului Cultului Mozaic, sunt infirmate de respectarea aceleiaşi proceduri pentru toate cultele legal recunoscute în fosta R.P.Română.
H.G. nr. 999/2008 este temeinică şi legală, fiind adoptată în temeiul art. 29 alin. (3) şi art. 108 din Constituţie, republicată, precum şi al art. 49 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. Actul administrativ contestat a fost adoptat de către Executiv, astfel cum reiese şi din Nota de fundamentare care a însoţit proiectul actului administrativ, prin însuşirea proiectului iniţiat de Ministerul Culturii şi Cultelor.
La elaborarea actului au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 1226/2007, proiectul actului administrativ fiind avizat de către Ministerul Justiţiei "avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalităţii, încheind succesiunea operaţiilor din etapa de avizare". Proiectul actului administrativ contestat a fost aprobat favorabil de Consiliul Legislativ prin Avizul nr. 1004 din 27 august 2008.
De altfel, în cazul special al hotărârilor Guvernului, din cuprinsul art. 108 alin. (2) din Constituţia României, republicată, rezultă că acestea sunt emise pentru organizarea executării legilor sau ordonanţelor.
Prevederile statutare, ce pun în practică principiile autonomiei şi libertăţii cultelor, prevăzute de art. 29 alin. (3) din Constituţia României, republicată, nu aduc atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii sau moralei publice ori drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În temeiul art. 49 alin. (2) şi 3 din Legea nr. 489/2006, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România - Cultul Mozaic a prezentat Ministerului Culturii şi Cultelor propriul statul, redactat în conformitate cu prevederile act normativ, solicitând recunoaşterea acesteia, prin hotărâre de Guvern.
Hotărârea nr. 999/2008 a fost emisă în temeiul Legii nr. 489/2006. Cultul Mozaic a fost recunoscut în anul 1936 sub denumirea de Federaţia Uniunilor Comunităţilor Evreieşti din România, iar până în 1949 activitatea confesională a minorităţii evreieşti a fost condusă de către Federaţia Comunităţilor Evreieşti.
Sub regimul juridic al Decretului nr. 177/1948 privind regimul general al cultelor, a fost redactat Statutul de organizare şi funcţionare ai Cultului Mozaic din Republica Populară Română, care a fost aprobat prin Decretul nr. 589/1949 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, decret în baza căruia a funcţionat până în anul 2008.
În anexa Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, la poziţia 16, este menţionată "Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România", ca fiind unul dintre cele 18 culte recunoscute, care funcţionau la intrarea în vigoare a respectivei legi.
Prin adresa din 4 ianuarie 2008, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România Cultul Mozaic, a solicitat Ministerului Culturii şi Cultelor, în temeiul art. 49 din Legea nr. 489/2006 recunoaşterea statutului de funcţionare.
În legătură cu capătul de cerere privind pretenţii, reclamantele sunt nemulţumite de soluţiile instanţelor de drept civil care, prin hotărâri irevocabile cu putere de lucru judecat, au dat câştig de cauză pârâtei în acţiuni în revendicare, grăniţuire, rectificări carte funciară, daune pentru fructele imobilului şi altele de această natură, pentru un teren situat în municipiul Sighetu Marmaţiei, (vecin cu proprietatea reclamantelor).
Raporturile de drept civil dintre părţi nu fac obiectul dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare şi mai mult decât atât, reclamantele nu fac dovada prejudiciului suferit şi a legăturii de cauzalitate dintre actul administrativ atacat şi acest pretins prejudiciu.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantele A. şi B., invocând în drept dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
În speţă, recurentele au arătat că în considerentele sentinţei nu se regăseşte nici un argument de fapt şi de drept privind soluţia dată privitor la existenţa viabilă a Decretului nr. 589/1949 şi la existenţa statutului de organizare şi funcţionare pentru Cultul Mozaic în perioada anilor 1948 - 2008, iar faptul că şi celelalte culte au funcţionat în aceleaşi condiţii sunt irelevante deoarece fiecare cult avea propriul său statut, conform legii.
Decretul nr. 589/1948 nu poate fi analizat decât împreună cu Legea nr. 177/1948 în baza căreia a fost edictat, neavând sens introducerea lui în alt act normativ cu scop de a produce efecte retroactive prin publicare în anul 2008.
Au mai arătat recurentele că privitor la raportul de drept civil la care face trimitere pârâtul, preluat în sentinţă, se impun anumite observaţii, mai exact precizarea că recurentele au intrat cu forţa într-o relaţie cu o persoană care a reuşit prin metode viclene să obţină de la stat bunuri în mod ilicit, prezentându-se sub statut de persoană juridică, aceasta prezentând un extras de carte funciară cu un drept obţinut pe baza unui act normativ aplicat nelegal, deoarece în acea perioadă nu avea statul de funcţionare şi nici capacitate de folosinţă a drepturilor persoanelor juridice. Imobilul a fost cumpărat de recurente care, deşi au achitat preţul, au fost înştiinţate după 17 ani că de fapt sunt chiriaşe. Bunul a fost obţinut printr-un decret aplicat şi contra recurentelor, căci dacă nu era Decretul nr. 113/1948 nu exista nici prejudicierea recurentelor. S-a creat astfel posibilitatea pentru recurente de a cere despăgubiri materiale şi morale, precum şi pentru a primi titlu pentru drept de cumpărare ori folosinţă neprecară de peste 30 de ani.
Se reiterează că a fost depus tardiv la Ministerul Culturii şi Cultelor Statutul FCER.
Prin cererea de recurs, dar şi prin cerere separată (dosar recurs) au fost invocate excepţiile de neconstituţionalitate a art. 2 din H.G. nr. 998/2008, modificat prin H.G. nr. 655/2010, a Decretului nr. 113/1948 - reiterat în art. 43 (6) din H.G. nr. 998/2008 precum şi a H.G. nr. 998/2008 în integralitate.
De asemenea, prin cerere separată, la data de 19 ianuarie 2015 recurenta B. a invocat excepţia de nelegalitate privind Decretul nr. 113/1948 şi privind titlul de proprietate însuşit de pârâta FCER în baza Decretului nr. 113/1945, act normativ perimat la data exercitării acţiunii de transfer de drept asupra imobilului situat în Municipiul Sighetu Marmaţiei.
Prin întâmpinare, intimata FCER a solicitat menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate, răspunzând punctual şi excepţiilor de neconstituţionalitate invocate de recurente şi subliniind că Decretul nr. 113/1948 este, aşa cum prevede şi titulatura, un act normativ cu caracter special, reparatoriu, care reglementează situaţia bunurilor rămase de pe urma evreilor, victime ale unor măsuri de persecuţie, decedaţi, fără moştenitori. Actul în discuţie este în vigoare şi la această dată şi instituie o procedură specială prevăzută în art. VII din Decret, de trecere în proprietatea Federaţiei a bunurilor care sunt definite ca atare în art. I şi se aplică numai în situaţia în care nu există moştenitori legali ai proprietarului tabular, decedat.
Înalta Curte a soluţionat în şedinţa publică de la 2 aprilie 2015 cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi excepţiile de nelegalitate invocate şi menţionate mai înainte, respingându-le motivat, aşa cum se poate observa din practicaua deciziei de faţă.
Examinând cauza în raport de obiectul ei, de susţinerile şi apărările părţilor, precum şi de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 modificată şi completată, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge în consecinţă, pentru cele ce vor fi punctate în continuare.
Aşa cum rezultă din considerentele sentinţei aflate în control judiciar, instanţa de fond a evaluat acţiunea reclamanţilor concluzionând în mod corect şi legal că solicitările acestora nu sunt întemeiate şi că nu se poate face aplicaţia art. 18 (1) cu referire la art. 1 (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul anulării actelor administrative şi al acordării de despăgubiri materiale şi morale.
Prin H.G. nr. 998/2008, publicată în M. Of. al României nr. 670/29.08.2008, s-a recunoscut Statutul FCER - Cultul Mozaic, în conformitate cu art. 29(3) şi art. 108 din Constituţia României, republicată, precum şi al art. 49(2) şi (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.
Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul acestei hotărâri de guvern (avizul din 27 august 2008), în temeiul art. 2(1) din Legea nr. 73/1993, republicată şi ar. 46(2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ.
Critica reclamantelor privind nerespectarea termenului de depunere a proiectului de statut de către FCER a fost înlăturată în mod corect de prima instanţă care a reţinut că a fost respectat termenul de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii, prevăzut de art. 49(2) din Legea nr. 489/2006. FCER - Cultul Mozaic a depus la data de 4 aprilie 2008 statutul său în vederea recunoaşterii şi având în vedere că în acest proiect erau incluse reglementări ce intrau în sfera de competenţă a altor autorităţi publice (MEC, Departamentul de Relaţii Interetnice, Autoritatea pentru Restituirea Proprietăţilor, Ministerul Justiţiei) Ministerul Culturii şi Cultelor a solicitat punctul de vedere al acestora prelungind astfel termenul de avizare şi depunere a proiectului de statut în conformitate cu dispoziţiile art. 19(2) din Legea nr. 489/2006. În termen de 60 de zile de la completarea proiectului şi a primirii avizelor necesare, documentaţia de recunoaştere a Cultului Mozaic, însoţită de avizul consultativ al ministerului de resort, au fost înaintate Guvernului României.
În acest context, s-au apreciat că sunt nefondate aserţiunile reclamantelor privitoare la publicarea cu întârziere a Statutului Federaţiei pârâte.
Prima instanţă a observat în mod corect că Decretul nr. 113/1948 cu privire la bunurile rămase de pe urma evreilor, victime ale unor măsuri de persecuţie, decedaţi, fără moştenitori, în vigoare şi în prezent, a fost menţionat în actul administrativ contestat - H.G. nr. 999/2008, respectiv în Capitolul V "Patrimoniu, sistem bugetar, control financiar", articolul 43(6) potrivit căruia: "Bunurile rămase de pe urma evreilor victime ale unor măsuri de persecuţie rasială, religioasă în perioada 1940 - 1944, decedaţi, fără moştenitori, sunt proprietate ale Federaţiei, prin exercitarea procedurii speciale instituite de Decretul nr. 113/1948".
Avizul Consiliului Legislativ priveşte actul administrativ în înţelesul său (cu Anexă, reprezentată de Statutul FCER).
Verificând legalitatea H.G. nr. 999/2008, instanţa reţinut în mod judicios, pe baza probatoriului administrat, că această hotărâre de guvern a fost adoptată în baza art. 29(3) şi art. 108 din Constituţie, republicată, precum şi în baza art. 49(2) şi (3) din Legea nr. 489/2006, fiind respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi cele ale H.G. nr. 1226/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării.
Înalta Curte reţine că sunt neîntemeiate şi criticile ce vizează modul de soluţionare a cererii reclamantelor privind acordarea de despăgubiri materiale şi morale, în condiţiile în care aşa cum rezultă din chiar cuprinsul acţiunii toate aspectele invocate au făcut obiectul unor hotărâri judecătoreşti irevocabile (în cauze având ca obiect revendicare, grăniţuire, rectificări CF, daune pentru fructele imobilului, pentru terenul situat în Municipiul Sighetu Marmaţiei, aflate în procedura de executare silită.
Solicitările reclamantelor exced prevederilor art. 8(1) raportat la art. 1(1) din Legea nr. 554/2004, astfel că nu îşi pot găsi remediul pe calea contenciosului administrativ.
Având în vedere cele expuse, precum şi dispoziţiile art. 312(1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. şi B. împotriva Sentinţei civile nr. 284/2013 din 23 aprilie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2015.
Procesat de GGC - CL