Securitate collaborator status for reporting political dissent and foreign contacts under OUG 24/2008

Decizia nr. 1530/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 31 mai 2012, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pârâtul A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat pârâtul ocupă funcţia de Director în cadrul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri - Agenţia pentru Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale, iar conform prevederilor art. 3 lit. c), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnităţile ori în funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h1).

S-a precizat că din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/419 din 28 februarie 2012 rezultă că pârâtul fiind inginer auto în cadrul Biroului Exploatare din C. a fost recrutat la data de 28 martie 1989, de către Inspectoratul Judeţean de Securitate Gorj, pentru "stăpânirea situaţiei operative" din acel obiectiv şi supravegherea informativă a colegilor de serviciu S. M. şi Z. G. - aflaţi în atenţia organelor de Securitate. La aceeaşi dată a semnat Angajament, atribuindu-i-se numele conspirativ "B.".

S-a reţinut nota de relaţii din data de 28 martie 1989, semnată de pârât cu numele real, referitoare la cunoscuţi ai domniei sale despre care poate da "date şi informaţii în cazul în care vor fi solicitate", care dovedeşte pe de o parte disponibilitatea informativă a domniei sale, precum şi faptul că a înţeles tipul de informaţii ce prezintă interes pentru organele de Securitate, nemulţumiri faţă de condiţiile de trai, legături cu cetăţeni străini sau alte manifestări ostile la adresa partidului şi statului.

S-a arătat că informaţiile furnizate de domnul A. au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi a dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.

Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentinţa nr. 6321 din 7 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi s-a constatat că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securităţii.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt prezentată în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi al notei de constatare corespunde realităţii, fiind confirmată de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Astfel, Curtea de apel a constatat că pârâtul, inginer auto în cadrul Biroului Exploatare din C. Motru a fost recrutat la data de 28 martie 1989 de către Inspectoratul Judeţean de Securitate Gorj pentru stăpânirea situaţiei operative din acel obiectiv şi supravegherea informativă a unor colegi de serviciu aflaţi în atenţia organelor Securităţii. La data menţionată, pârâtul a semnat angajamentul de colaborare, atribuindu-i-se numele conspirativ "B.".

S-a reţinut că, aşa cum rezultă din nota de relaţii din 28 martie 1989, pârâtul a furnizat informaţii despre mai mulţi colegi de serviciu, referindu-se la faptul că unul dintre aceştia îşi manifestase de foarte multe ori nemulţumirea faţă de condiţiile de trai din ţară, altul avea legături în rândul cetăţenilor străini şi ducea o viaţă "parazitară", în timp ce ultimul scria poezii cu conţinut "necorespunzător".

A concluzionat judecătorul fondului că informaţiile furnizate de pârât au denunţat activităţi potrivnice regimului totalitar comunist şi au vizat îngrădirea libertăţii de exprimare şi libertăţii opiniilor (art. 28 din Constituţia din 1965 şi art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice), precum şi a dreptului la viaţă privată (art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice).

În raport de definiţia legală a noţiunii de colaborator al Securităţii, instanţa de fond a constatat că este lipsit de relevanţă a se stabili dacă persoanelor ce au făcut obiectul notelor informative date de către pârât le-au fost efectiv încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale, în condiţiile în care art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 prevede numai condiţia ca informaţiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Or, informaţiile furnizate de către pârât cu privire la opiniile politice ale persoanelor din cuprinsul notelor informative creau premisele anchetării acestora de către organele Securităţii sau, în cel mai bun caz, chemarea lor în vederea atenţionării, practicile menţionate, ce atentau la drepturile şi libertăţile mai sus arătate, fiind de notorietate în perioada comunistă.

Faţă de considerentele mai sus expuse şi văzând dispoziţiile art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, Curtea va admite acţiunea aşa cum a fost formulată şi va constata că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securităţii.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 24 în ceea ce priveşte soluţia recurată prin care s-a admis acţiunea formulată de CNSAS şi s-a constatat calitatea de colaborator a pârâtului-recurent în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul arată că în mod greşit şi nelegal prin sentinţa atacată s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Aceasta în condiţiile în opinia recurentului informaţiile furnizate către Securitate nu se refereau la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi nu vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Recurentul arată că informaţiile furnizate Securităţii aveau un caracter de generalitate fiind în concret recomandări pentru personale care doreau temporar să păsărească România, în aceste note sau rapoarte nu au fost de natură să îngrădească drepturi sau libertăţi fundamentale ale persoanelor vizate de aceste note.

Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerentele ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aplicarea greşită a legii.

Soluţia de admitere a acţiunii şi de constatare a calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe recurentul-pârât este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de norma specială aplicabilă.

Fapt de necontestat de recurent, acesta a furnizat informaţii Securităţii în baza Angajamentului din 28 martie 1998, sub numele conspirativ "B." Curtea verificând informaţiile menţionate în nota de constatare, apreciază că în mod corect prima instanţă a apreciat îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Informaţiile furnizate se referă la condiţiile de trei legături cu cetăţenii străini sau alte manifestări ostile, care prezintă interes pentru Securitate şi care se referă la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist .

Este de notorietate faptul că statul comunist încerca să limiteze relaţiile neoficiale dintre cetăţenii români şi cei străini întrucât, prin astfel de contacte, cetăţenii români puteau veni în contact cu ideile care circulau în lumea liberă şi care nu erau foarte bine cunoscute în ţară, iar cetăţenii străini puteau cunoaşte adevărata situaţie cu privire la condiţiile de viaţă din România ori cu privire la gradul de respectare a drepturilor omului la noi în ţară, situaţii care, evident, difereau profund faţă de cele prezentate de propaganda oficială a regimului.

De asemenea, este cunoscut faptul că orice persoană care îşi manifesta nemulţumirea faţă de condiţiile de trai din ţară intra în atenţia organelor de Securitate.

De altfel, acestea erau de cele mai multe ori motive suficiente pentru declanşarea unor acţiuni informative.

Aceste informaţii nu aveau un caracter de generalitate, ci priveau persoane şi fapte concrete, recurentul având posibilitatea să conştientizeze urmările asupra persoanelor vizate a informaţiilor furnizate către Securitate. Din actele dosarului rezultă că informaţiile furnizate au determinat măsuri de urmărire şi verificare specifice care vizau încălcarea unor drepturi fundamentale - dreptul de viaţă privată sau a dreptului la liberă exprimare, fiind îndeplinite şi a doua condiţie legală prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 28/2008.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312(1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 6321 din 7 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2014.

Procesat de GGC - NN