Validity of suspending administrative tax proceedings pending criminal investigation for fiscal evasion

Decizia nr. 1525/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei.

Prin cererea adresată Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 septembrie 2011 şi înregistrată sub nr. x/54/2011, reclamanta SC A. SA prin administrator special B. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 249 din 28 iunie 2011 emisă de ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor prin care s-a respins ca nemotivată contestaţia formulată împotriva deciziei de nemodificare a bazei de impunere din 18 martie 2011 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt - Activitatea de Inspecţie Fiscală; s-a suspendat soluţionarea contestaţiei formulate de SC A. SRL împotriva deciziei de impunere din 18 martie 2011 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată emisă de DGFP Olt.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin decizia contestata s-a respins contestaţia formulata împotriva deciziei de nemodificare din 18 martie 2011 pe motiv că aceasta nu a fost motivată, iar decizia de nemodificare a bazei de impunere este un act care a fost emis în baza raportului de inspecţie fiscală din 18 martie 2011 a cărui anulare a solicitat-o prin contestaţie şi totodată şi motivat.

S-a susţinut că decizia respectivă nu este un act de sine stătător, ci este un derivat al raportului de inspecţie fiscală, mod greşit fiind respinsă contestaţia ca nemotivată.

În ceea ce priveşte suspendarea soluţionării contestaţiei, s-a arătat că decizia emisă de ANAF DGS Bucureşti din 28 iunie 2011 se referă doar la decizia de impunere şi decizia de nemodificare fără să facă vreo menţiune cu privire la celelalte acte a căror anulare s-a solicitat.

De asemenea, faţă de dispoziţiile art. 214 alin. (1) O.G. nr. 92/2003, s-a arătat că nu trebuia aplicată măsura suspendării, ci trebuia soluţionată contestaţia pe fond având în vedere faptul că societatea contestatoare este în procedura specială prevăzută de Legea nr. 85/2006, procedură.

S-a susţinut că măsura suspendării în mod netemeinic a fost aplicată, cu atât mai mult cu cât cererea de înscriere a DGFP Olt în tabelul suplimentar cu suma stabilită prin actele a căror anulare se cere, a fost contestată pe motiv că suma nu este certă, fiind contestate actele respective, contestaţie ce formează obiectul Dosarului nr. x/104/2009/a1 cu termen de judecată la data de 26 septembrie 2011.

În ce priveşte fondul contestaţiei, s-a arătat că în mod greşit s-a prezumat de către echipa de control că operaţiunile ar fi fost fictive, pentru motivul că societăţile de la care s-a cumpărat produsul nu au declarat facturile pe declaraţia 394.

Pârâta ANAF a depus la dosar "Întâmpinare" prin care în primul rând, a solicitat instanţei introducerea în cauză a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Olt, autoritatea administrativă care a emis decizia de impunere.

Pe cale de excepţie pârâta a invocat lipsa calităţii procesuale active a reclamantei în raport de dispoziţiilor art. 47 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 şi la împrejurarea că pe rolul Tribunalului Olt se află Dosarul nr. x/104/2009 având ca obiect procedura insolvenţei.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, decizia atacată fiind emisă cu respectarea prevederilor art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. fisc.

Intimata pârâtă DGFP Olt a depus la dosar întâmpinare prin care, pe cale de excepţie, la rândul său a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentat a fostului administrator a societăţii, B.

Pe fond, s-a arătat că organele administrative nu se pot pronunţa înainte de finalizarea soluţionării penale.

Hotărârea instanţei de fond.

Prin Sentinţa nr. 556/2012 din data de 17 mai 2012, pronunţată de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA prin lichidator judiciar C. în contradictoriu cu pârâţii ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, în ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de anulare a măsurii suspendării soluţionării contestaţiei cu consecinţa obligării organului fiscal de a o soluţiona pe fond, măsura suspendării este facultativă ea putând fi dispusă întemeiat atunci când organul de soluţionare a contestaţiei apreciază că rezultatul cercetărilor penale influenţează decisiv soluţia ce se va adopta în procedura administrativă, în acelaşi mod statuând şi Curtea Constituţională.

S-a reţinut că prin Decizia nr. 249 din 28 iunie 2011 DGFP Olt a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei referitoare la suma de 4.141.268 lei reprezentând diferenţă suplimentară impozit pe profit şi diferenţă suplimentară taxa pe valoare adăugată suplimentară, sumă stabilită prin decizia de impunere din 18 martie 2011, procedura urmând a fi reluată la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea, respectiv finalizarea cercetărilor penale începute la sesizarea organului de control financiar fiscal cu privire la săvârşirea unor infracţiuni de către reprezentanţii societăţii reclamante.

S-a reţinut, de asemenea, că din adresa din 12 aprilie 2012 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a rezultat că Plângerea penală nr. x/2011 formulată de DGFP Olt împotriva SC A. SRL a fost înregistrată la parchet sub nr. x/P/2011 şi se află în lucru la IPJ Olt din data de 25 martie 2011.

Apreciind că există o strânsă legătură între stabilirea obligaţiilor bugetare datorate de reclamantă şi stabilirea caracterului infracţional al faptelor imputabile reprezentanţilor societăţii, nefiind necesar ca organul de cercetare penală să fi început urmărirea penală, s-a constatat că în mod legal şi întemeiat organul de soluţionare a contestaţiei a reţinut legătura dintre stabilirea obligaţiilor bugetare prin decizia de impunere şi caracterul infracţional al faptelor săvârşite de către reprezentanţii societăţii.

Cu privire la respingerea contestaţiei formulate împotriva deciziei de nemodificare a bazei de impunere, au fost apreciate nefondate criticile formulate de reclamantă referitoare la faptul că motivarea contestaţiei s-a realizat implicit prin contestarea raportului de inspecţie fiscală care a stat la baza emiterii acestei decizii iar pe de altă parte, organul fiscal ar fi trebuit să aplice aceeaşi soluţie de suspendare a soluţionării contestaţiei până la finalizarea cercetărilor penale întrucât motivarea contestaţiei împotriva unui act administrativ fiscal trebuie realizată în mod direct şi trebuie să cuprindă atât temeiurile de fapt cât şi cele de drept pe care se sprijină, conform prev. art. 206 lit. c) C. proc. fisc.

Totodată, s-a constatat că nu poate fi reţinută nici susţinerea reclamantei în sensul că organul fiscal ar fi trebuit să adopte aceeaşi măsură a suspendării soluţionării contestaţiei, întrucât este vorba de acte administrativ fiscale distincte ce vizează categorii de obligaţii şi intervale de timp diferite, fiind exclusă interdependenţa de soluţii în procedura administrativ jurisdicţională fiscală.

Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC A. SA prin lichidator judiciar C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs în esenţă reclamanta SC A. SA prin lichidator judiciar, a arătat următoarele:

- În cauză au fost ridicate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi cea a lipsei calităţii de reprezentant a administratorului social, excepţii pe care instanţa de fond nu s-a pronunţat şi care presupune casarea sentinţei cu rejudecare.

- În ce priveşte fondul cauzei se precizează că instanţa de fond nu a avut în vedere motivele invocate în cererea de chemare în judecată, raportat la dispoziţiile legii privind procedura insolvenţei.

Prin soluţionarea contestaţiei de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, se stabileşte dacă cele reţinute în cuprinsul procesului-verbal de inspecţie sunt în mod corect reţinute de către agentul constatator, sub aspectul înregistrărilor contabile şi operaţiunile contabile desfăşurate de contribuabil.

Faptul că operaţiunile contabile şi comerciale, generatoare de prejudiciu la buget au fost făcute intenţionat sau nu, dacă aceste fapte îmbracă forma unei infracţiuni, sunt aspecte care nu contribuie la stabilirea obligaţiilor fiscale.

Legiuitorul nu a prevăzut, în mod imperativ prin "trebuie", sau "este obligatoriu", să fie aplicată măsura suspendării ci a prevăzut "poate" oferind doar posibilitatea organului de soluţionare de a suspenda.

Apărările intimaţilor

Intimaţii-pârâţi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt în numele şi pentru Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova au formulat întâmpinare şi au solicitat respingerea cererii de recurs ca nefondată.

Cererile şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. "Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când:

a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenta indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează sa fie dată în procedura administrativă".

De asemenea, potrivit prevederilor art. 214 alin. (3) C. proc. fisc. "Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea (...)".

Alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că "hotărârea definitivă a instanţei penale prin care se soluţionează acţiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluţionarea contestaţiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă".

În mod corect instanţa de fond a reţinut că în cauză sunt incidente prevederile art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., având în vedere că organele fiscale au sesizat Parchetul pentru a verifica întreaga documentaţie întocmită în legătură cu realitatea şi legalitatea operaţiunilor desfăşurate de societatea recurentă.

Se consideră că există o strânsă legătură între realitatea operaţiunilor economice, în baza cărora au fost stabilite obligaţiile bugetare contestate cuprinse în RIF şi decizia de impunere şi posibilul caracter infracţional al faptelor săvârşite de reprezentanţii societăţii - cu referire la stabilirea existenţei sau inexistenţa elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală.

Aşa cum a arătat şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, sunt de menţionat în acest context şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 449 din 26 octombrie 2004 prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 183 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. (ca temei al suspendării soluţiei contestaţiei) precum şi incidenţa art. 22 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căruia hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Văzând că sentinţa civilă recurată este legală şi temeinică în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA prin lichidator judiciar C. împotriva Sentinţei nr. 556 din 17 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2014.

Procesat de GGC - NN