Cassation admits appeal and limits statutory interest for delayed salary payment to the three-year limitation period, modifying lower court award.

Decizia nr. 1520/2016

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, obligarea pârâtei la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligaţiei de plată, stabilită irevocabil prin titlu executoriu, de la data emiterii acestuia şi în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale, conform titlului executoriu.

Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 41/CA din 18 martie 2015, a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a daunelor interese moratorii pentru prejudiciul cauzat prin îndeplinirea cu întârziere a obligaţiei de plată, astfel cum a fost stabilită prin Sentinţa civilă nr. 577/C din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, calculate de la data rămânerii definitive a titlului până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că, reclamantul A. a obţinut în urma unui litigiu tranşat definitiv şi irevocabil, dreptul de a fi reintegrat în funcţia publică deţinută în cadrul instituţiei publice Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Constanţa şi plata corespunzătoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi băneşti de care acesta ar fi beneficiat în perioada cuprinsă între data încetării raporturilor de serviciu în baza ordinului nr. 281 din 24 aprilie 2009 şi data reintegrării sale efective.

Pentru aducerea la îndeplinire a titlului executoriu a fost emis Ordinul nr. 348 din 24 iunie 2010 de preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, plata sumelor datorate fiind dispusă în condiţiile prevăzute de art. II din O.U.G. nr. 45/2010.

Instituţia publică ierarhic superioară celei la care a fost reintegrat, a dispus eşalonarea sumelor datorate reclamantului în raport de actele normative ce s-au succedat în materia acordării drepturilor de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar.

În temeiul prevederilor O.U.G. nr. 71/2009 s-a dispus eşalonarea plăţilor pentru drepturile salariale cuvenite reclamantului în virtutea titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 577 din 19 noiembrie 2009 până în anul 2012, pentru ca ulterior, prin modificările aduse O.U.G. nr. 71/2009 să se stabilească o nouă eşalonare până în anul 2016.

Instanţa de fond a reţinut că dreptul reclamantului de a obţine dobânda legală pentru sumele datorate de pârâtă cu titlul de drepturi salariale s-a născut la împlinirea termenului de scadenţă a obligaţiei de plată, respectiv la data rămânerii definitive a Sentinţei civile nr. 577/2009 a Curţii de Apel Constanţa, potrivit dispoziţiilor generale C. muncii, care prevăd caracterul executoriu al hotărârilor judecătoreşti pronunţate în această materie.

Cum dispoziţiile Legii nr. 188/1999 se completează cu cele C. muncii, în măsura în care sunt compatibile, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 289 C. muncii.

Ca urmare, cererea de chemare în judecată a fost admisă, urmând a se stabili întinderea daunelor interese moratorii datorate de pârâtă pentru neexecutarea obligaţiei de plată a drepturilor salariale ale acestuia de la data rămânerii definitive a Sentinţei civile nr. 577/2009 a Curţii de Apel Constanţa până la achitarea integrală a debitului din care s-au executat parţial anumite plăţi asupra cărora părţile au consimţit caracterul real al respectivelor tranşe.

La calcularea dobânzii legale cuvenite pentru repararea prejudiciului produs prin întârziere urmează a se avea în vedere cuantumul stabilit iniţial prin O.G. nr. 9/2000, iar de la data intrării în vigoare a O.G. nr. 13/2011, respectiv 01 septembrie 2011 şi până la achitarea integrală a debitului principal se vor avea în vedere dispoziţiile noului act normativ care reglementează nivelul dobânzii legale.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 41 din 18 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi în urma rejudecării, pe fond, respingerea în totalitate a acţiunii reclamantului.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, criticile subsumate acestui motiv de recurs vizând încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 1535 C. civ., republicat, precum şi dispoziţiilor O.U.G. nr. 71/2009.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că pentru executarea Sentinţei civile nr. 577/2009 a Curţii de Apel Constanţa, definitivă prin Decizia nr. 2358/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 71/2009, astfel că procedura de executare silită este suspendată de drept.

Reţinerile instanţei de fond, referitoare la scadenţa obligaţiilor, sunt greşite, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 289 din Legea nr. 53/2003, având în vedere dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcţionarilor publici, care prevăd că dispoziţiile acesteia se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice.

La data pronunţării Sentinţei civile nr. 577/2009 în Dosarul nr. x/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa, aceasta nu avea caracter executoriu, astfel că în cauză nu se poate reţine că obligaţia a devenit scadentă la data de 19 noiembrie 2009.

Prin O.G. nr. 45/2010 şi prin O.U.G. nr. 71/2009 aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 230/2011, s-a stabilit că executarea obligaţiilor pecuniare stabilite prin titluri executorii sunt afectate de termene legale suspensive.

În cauză nu este îndeplinită nici condiţia referitoare la existenţa unei fapte ilicite a debitorului, acţiunea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă de a se conforma prevederilor legale şi de a efectua plăţile eşalonate cu respectarea regulilor generale privind efectuarea cheltuielilor bugetare, instituite prin art. 14 din Legea nr. 500/2002, privind finanţele publice, neavând caracter ilicit şi, ca atare, neputând atrage răspunderea civilă a instituţiei pentru pretinsul prejudiciu invocat de intimatul-reclamant.

Având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 71/2009, în sensul că în termenul prevăzut de alin. (1), procedura de executare silită este suspendată de drept, în mod greşit s-a admis acţiunea intimatului reclamant, instanţa de fond interpretând şi aplicând greşit dispoziţiile legale incidente.

Intimatul-reclamant A. a depus la dosar "note de şedinţă" prin care a invocat nulitatea recursului în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că motivele invocate de recurent nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului, apreciind că sentinţa recurată este legală şi temeinică, reiterând argumentele expuse în primul ciclu procesual.

Procedura filtru

Cu privire la excepţia nulităţii recursului, se reţine că instanţa de recurs, în procedura filtru reglementată de art. 493 C. proc. civ., a verificat îndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., constatând că motivele de recurs se încadrează pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care nu a fost aplicată sancţiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în cauză fiind aplicate dispoziţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., recursul recurentei fiind admis în principiu, instanţa pronunţându-se implicit asupra excepţiei nulităţii recursului invocată de intimat.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate şi dispoziţiile legale incidente, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin Sentinţa civilă nr. 577 din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, irevocabilă prin Decizia nr. 1352/2010 pronunţată în Dosarul nr. x/36/2009, a fost admisă acţiunea reclamantului A. în contradictoriu cu Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, fiind anulat Ordinul 281 din 24 aprilie 2009 privind încetarea raporturilor de serviciu, dispunându-se totodată reintegrarea în funcţia publică deţinută anterior.

Prin aceeaşi sentinţă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului, despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat reclamantul, de la data încetării raporturilor de serviciu în baza Ordinului de serviciu nr. 281 din 24 aprilie 2009 şi până la reintegrarea efectivă.

Reintegrarea efectivă a fost dispusă prin Ordinul nr. 348 din 24 iunie 2010, plata sumelor fiind dispusă în condiţiile prevăzute de art. II din O.U.G. nr. 45/2010, prin eşalonare.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului, pârâta fiind obligată să plătească daune interese moratorii pentru prejudiciul cauzat prin îndeplinirea cu întârziere a obligaţiilor de plată stabilite prin Sentinţa civilă nr. 577 din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, calculate de la data rămânerii definitive a titlului până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titluri de drepturi salariale.

În adoptarea acestei soluţii, instanţa de fond în mod corect a avut în vedere Decizia nr. 2/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că "în aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 C. proc. civ., respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil pot fi acordate daune interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi art. 2 din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată, cu modificări prin Legea nr. 230/2011", dar în cauză este incidentă şi Decizia nr. 7 din 27 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că "plăţile voluntare eşalonate în temeiul O.U.G. nr. 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune pentru daunele interese moratorii sub forma dobânzii legale".

Ţinând cont de caracterul general obligatoriu al hotărârilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie în recursul în interesul legii, se constată că în mod corect instanţa de fond a stabilit că reclamantul are dreptul la daune moratorii sub forma dobânzii legale, dar termenul de la care se acordă aceste daune a fost stabilit greşit, ţinând cont de dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, care prevăd că termenul general de prescripţie, aplicabil acţiunilor personale, care însoţesc drepturile subiective civile, de creanţă, este de 3 ani.

Daunele-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a creanţelor recunoscute prin titluri executorii, au caracterul unor prestaţii succesive, fiind aplicabile şi dispoziţiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958.

În consecinţă, intimatul-reclamant are dreptul la daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru o perioadă de 3 ani anterior introducerii acţiunii, al căror cuantum va fi stabilit în funcţie de plăţile eşalonate efectuate în executarea creanţei stabilită prin sentinţa a cărei executare s-a solicitat.

Intimatul-reclamant a solicitat daune moratorii la data de 19 noiembrie 2009, situaţie în care ţinând cont de dispoziţiile art. 3, art. 7 alin. (2) şi art. 12 din Decretul nr. 167/1958, dar şi de efectele Deciziei nr. 7 din 27 aprilie 2015 şi a Deciziei 2/2014 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursurile în interesul legii, se constată că daunele moratorii sub forma dobânzii legale, sunt datorate începând cu data de 10 noiembrie 2011, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale stabilite prin Sentinţa nr. 577/C din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, cuantumul urmând a fi stabilit în funcţie de plăţile eşalonate efectuate.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de recurenta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, împotriva Sentinţei civile nr. 41/CA din 18 martie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi în consecinţă va dispune casarea sentinţei recurate, acţiunea reclamantului A. urmând a fi admisă în parte, pârâta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă fiind obligată la plata către reclamant a daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru prejudiciul cauzat prin îndeplinirea cu întârziere a obligaţiilor de plată stabilite prin Sentinţa nr. 577 din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, calculate începând cu data de 10 noiembrie 2011 până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă împotriva Sentinţei civile nr. 41/CA din 18 martie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Admite în parte acţiunea reclamantului A.

Obligă pârâta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă la plata către reclamant a daunelor interese moratorii pentru prejudiciul cauzat prin îndeplinirea cu întârziere a obligaţiei de plată stabilită prin Sentinţa nr. 577/C din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, calculate începând cu data de 10 noiembrie 2011 până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2016.

Procesat de GGC - NN