Traffic contravention jurisdiction conflict resolved by assigning case to court of place of offense

Decizia nr. 1464/2014

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu petentul A. a solicitat anularea procesului-verbal din data de 14 noiembrie 2012, emis de către C.N.A.D.N.R - SA.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin Sentinţa civilă nr. 2659 din 15 aprilie 2013, Judecătoria Cornetu, şi-a declinat competenţa teritorială în favoarea Judecătoriei Buzău, invocând în esenţă dispoziţii din Legea nr 2/2013.

Prin Sentinţa nr. 15986 din 12 noiembrie 2013, Judecătoria Buzău a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

În fapt, se reţine că la data de 14 noiembrie 2012 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică Cestrin procesul-verbal de contravenţie seria R12 nr. 0439380 prin care s-a reţinut săvârşirea de către contestator a contravenţiei constând în aceea că a circulat cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare nr. xxx pe Autostrada A2 KM 12+450 m, Glina, judeţ Ilfov, fără a deţine rovinietă valabilă.

Înalta Curte, constată că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanţelor de judecată la data de 19 decembrie 2012, anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, ale cărui dispoziţii potrivit dispoziţiilor art. 24, se aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare.

Apreciază Înalta Curte că este eronată invocarea a dispoziţiilor art. 101 introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora "Prin derogare de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.".

În acest sens, se reţine că dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora (1) Procesele în prima instanţa, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, în sensul că se aplică numai situaţiilor expres reglementate în acest articol.

Astfel, textul de lege expus anterior menţionează că modificarea de competenţă se aplică doar proceselor în primă instanţă, precum şi căilor de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte şi litigiile din materie contravenţională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincţie clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conţinutul acesteia legi, din denumirea Secţiunii a 2-a, intitulată "Modificarea şi completarea unor acte normative în materie contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal".

De asemenea, Înalta Curte reţine că prevederile alin. (1) - (4) ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013 sunt corelate, între acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind de a aplica procedura de degrevare administrativă doar în ceea ce priveşte litigiile aflate în fond la curţile de apel şi în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în materia contenciosului administrativ şi fiscal.

Pentru aceste considerente, se constată că schimbarea de competenţă realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce priveşte soluţionarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de contravenţie întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia în vigoare, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanţa competentă potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, şi anume de judecătoria de la locul săvârşirii contravenţiei.

Cum din procesul-verbal de contravenţie aflat la dosarul Judecătoriei Cornetu, rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului este pe Autostrada A2 KM 12+450 m, Glina, judeţ Ilfov, instanţa competentă a soluţiona cauza este Judecătoria Cornetu.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale - Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - C.E.S.T.R.I.N. în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2014.

Procesat de GGC - NN