Jurisdictional conflict over legal assistance contracts: private mandate vs. public procurement administrative law

Decizia nr. 1460/2014

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secţia civilă, reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Târgu Secuiesc şi Primarul Municipiului Târgu Secuiesc au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Cabinet de Avocatură "A." să se constate nulitatea absolută a Contractului de asistenţă juridică nr. 23007 din 15 octombrie 2009, să se dispună obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru daune materiale şi să se dispună suspendarea efectelor contractului administrativ în cauză:

Prin Sentinţa nr. 3436 din 10 decembrie 2012, Tribunalul Covasna a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamanţii Primarul mun. Târgu Secuiesc şi Consiliul Local al Municipiului Târgu Secuiesc, în contradictoriu cu pârâtul Cabinet de Avocatură "A.", având ca obiect constatarea nulităţii absolute a Contractului de asistenţă juridică nr. 23.007 din 15 octombrie 2009, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru daune materiale şi suspendarea efectelor contractului, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat faptul că litigiul are natură civilă, fiind aplicabile regulile generale de procedură care stabilesc instanţa competentă, respectiv art. 5 C. proc. civ.

Prin Sentinţa nr. 17822 din 7 noiembrie 2013, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat soluţionarea cauzei privind pe reclamanţii Primarul Municipiului Târgu Secuiesc şi Consiliul Local al Municipiului Târgu Secuiesc, în contradictoriu cu pârâtul Cabinetul de Avocatură A., la Tribunalul Covasna.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut în esenţă că potrivit dispoziţiilor coroborate ale art. 3 lit. f), art. 31, art. 6 alin. (1) şi categoria nr. 21 din anexa 2B din O.U.G. nr. 34/2006, ori de câte ori o autoritate publică încheie un contract de asistenţă juridică cu una dintre formele de exercitare a profesiei de avocat, având ca obiect prestarea de servicii de consultanţă juridică, asistenţă juridică, reprezentare judiciară sau extrajudiciară, între părţi intervine un veritabil contract administrativ, asimilat actului administrativ, mai exact un veritabil contract de achiziţie publică, în speţă subspecia contractului de servicii juridice.

Prin urmare, având în vedere că art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. atribuie în competenţa tribunalului judecarea litigiilor în materie de contencios administrativ, s-a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi s-a declinat soluţionarea cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Covasna, secţia civilă, la nivelul Tribunalului Covasna nefiind înfiinţată secţie specială de contencios administrativ, ci doar complete specializate în materia contenciosului administrativ.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând sesizarea, constată că cele două instanţe Tribunalul Covasna şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti se află în circumscripţia unor Curţi de apel diferite şi-au declarat necompetenţa de a judeca aceeaşi pricină, astfel că sunt îndeplinite prevederile art. 20 pct. 2, 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., pentru a pronunţa regulatorul de competenţă.

Soluţionând conflictul, instanţa stabileşte, că în speţă, competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti pentru următoarele considerente:

În art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ intitulat "obiectul acţiunii judiciare" se prevede în alin. (2) că instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretare, executarea şi încetarea contractului administrativ.

Dispoziţiile cuprinse în art. 2 lit. c) din aceeaşi lege definesc contractul administrativ ca reprezentând acordul de voinţă cu caracter bilateral sau multilateral între o autoritate publică şi una sau mai multe persoane fizice sau juridice prin care se urmăreşte punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice.

Legiuitorul român limitează aşadar sfera contractelor încheiate de autorităţile publice care intră sub incidenţa legii contenciosului administrativ la patru domenii respectiv punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice, la care se adaugă în urma modificării prin Legea nr. 262/2007 şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ prin legi speciale.

Rezultă aşadar că Legea nr. 554/2004 asimilează actelor administrative contractele încheiate de autorităţile publice ce au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică sau prestarea de servicii publice. Per a contrario celelalte contacte încheiate de autorităţile publice sunt de competenţa instanţei de drept comun fiind considerate contracte de drept privat.

Contractul încheiat între părţi şi a cărui anulare se solicită este un contract de mandat specializat, specializare dată de prevederile Legii nr. 51/1995 prin organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, şi intră în categoria contractelor de drept privat, competenţa de soluţionare a litigiilor derivate din astfel de contracte revine instanţei de drept comun.

O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, prin art. 6 defineşte contractul de achiziţie publică de servicii ca fiind acel contract care are ca obiect prestarea unuia sau mai multor servicii, astfel cum acestea sunt prevăzute în anexele 2A şi 2B, contractul de servicii juridice fiind prevăzut în anexa 2B pct. 21.

Se poate însă observa că în reglementările O.U.G. nr. 34/2006 se întâlnesc şi situaţii în care se stipulează expres că prevederile nu se aplică pentru atribuirea unor astfel de contracte. Astfel, la art. 16 se prevede "că în cazul în care autoritatea contractată atribuie un contract ce are ca obiect prestarea de servicii din categoria celor incluse în anexa nr. 2B, atunci obligaţia de a aplica prezenta Ordonanţă de urgenţă se impune numai pentru contracte a căror valoare este mai mare sau egală cu cea prevăzută la art. 57 alin. (2) (...)" (valoarea contractului de serviciu este egală sau mai mare decât echivalentul în lei a sumei de 130.000 euro), şi se limitează la prevederile art. 35 - 38 şi art. 56 şi aplicarea pe tot parcursul procedurii de atribuire a principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2).

În speţă, contractul nu a fost atribuit prin procedura achiziţiilor publice reglementate de O.U.G. nr. 34/2004 iar dacă se impune a fi aplicată această procedură în raport de natura serviciilor contractate, asistenţă şi consultanţă juridică valoarea contractului şi faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate urmează să stabilească instanţa de drept comun.

De altfel, prin acţiunea dedusă judecăţii se invocă nulitatea contractului pe motiv că nu s-a aplicat această procedură, ori verificarea modalităţii de încheiere a contractului, aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2004 pentru atribuirea contractului se impune a fi stabilită de către instanţa de drept comun sesizată cu acţiunea în constatarea nulităţii contractului, întrucât aşa cum s-a arătat mai sus controlul instanţei de contencios administrativ se limitează la verificarea conţinutului caietului de sarcinii şi anunţului de atribuire precum şi la respectarea pe tot parcursul procedurii a principiilor prevăzute de art. 2 alin. (2) şi anume: nediscriminarea; tratamentul egal; recunoaşterea reciprocă; transparenţa; proporţionalitatea; eficienţa utilizării fondurilor; asumarea răspunderii.

3. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Primarul Municipiului Târgu Secuiesc şi Consiliul Local al Municipiului Târgu Secuiesc în contradictoriu cu pârâtul Cabinetul de Avocatură A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2014.

Procesat de GGC - NN