Jurisdictional conflict over incidental call-in of guarantors in patent infringement damages claim governed by accessory competence rules

Decizia nr. 1416

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea formulată, reclamanţii A., B., C., D., E. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul F., Deva, lichidatorul G. Petroşani, ca pârâtul să fie obligat să determine - printr-un raport de expertiză - profitul realizat de compania în lichidare, pe perioada de exploatare (utilizare) a metodei de exploatare a cărbunelui, "SCRI" asupra căruia deţin, în exclusivitate, Brevetul de invenţie nr. 109229/1994, eliberat de OSIM - şi să fie obligat să achite, din disponibilităţile aflate în contul de lichidare al G., suma reprezentând 25% din acest profit, cu titlu de despăgubiri.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin Sentinţa nr. 135 din 17 noiembrie 2015, Tribunalul Hunedoara a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

Prin Sentinţa nr. 20 din 5 februarie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 135 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Verificând cauza, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Conform celor expuse anterior, prin cererea de chemare în judecată reclamanţii A., B., C., D. şi E. în contradictoriu cu pârâtul F. - în calitate de lichidator judiciar al G. SA Petroşani a solicitat să fie obligat pârâtul să determine - printr-un raport de expertiză - profitul realizat de compania în lichidare, pe perioada de exploatare (utilizare) a metodei de exploatare a cărbunelui "SCRI" asupra căruia deţin, în exclusivitate, Brevetul de invenţie nr. 109229/1994, eliberat de OSIM şi să fie obligat să achite, din disponibilităţile aflate în contul de lichidare al G., suma reprezentând 25% din acest profit, cu titlu de despăgubiri.

Într-adevăr, în cauză reclamanţii au formulat cerere de chemare în garanţie împotriva Statului român prin Ministerul Finanţelor Publice, Guvernul României şi Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului solicitând obligarea acestora, în solidar, să le achite pretenţiile reprezentând 25% din profitul realizat de Compania Naţională a Huilei SA Petroşani, determinat prin raport de expertiză contabilă, ca urmare a folosirii, de către aceasta, fără acordul lor, în perioada 1995 - 2002, a invenţiei brevetate cu nr. 109229/1994 emis de OSIM şi, care, priveşte procedeul de exploatare a straturilor groase cu înclinare medie şi mare, prin surparea cărbunelui şi a rocilor înconjurătoare, denumită, pe scurt, SCRI.

Înalta Curte constată că principalul capăt de cerere al acţiunii este de competenţa materială a tribunalului, fiind o cerere îndreptată împotriva lichidatorului judiciar al G. SA Petroşani, pentru determinarea profitului realizat de compania în lichidare, pe perioada de exploatare şi utilizare a metodei de exploatare a cărbunelui " SCRI" .

În ceea ce priveşte capătul de cerere accesoriu, se constată că potrivit dispoziţiilor art. 123 Noul C. proc. civ., cererile accesorii, adiţionale şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, textul de lege precizând expres "chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120", respectiv, cererilor privitoare la insolvenţă sau concordat preventiv. Aceste din urmă cereri sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul.

În acord cu opinia Curţii de apel, Înalta Curte constată că potrivit acestei norme speciale de competenţă, cererea de chemare în garanţie, ca cerere incidentală în sensul art. 30 Noul C. proc. civ., cade în competenţa materială şi teritorială a instanţei competente să judece cererea principală, chiar dacă aceasta ar atrage competenţa materială a altei instanţe.

Prin urmare, cum în cauză Secţia I civilă a Tribunalului Hunedoara nu s-a declarat necompetentă material să judece cererea principală în condiţiile art. 130 alin. (2) din noul C. proc. civ. care prevăd că necompetenţa materială poate fi invocată de părţi ori de către judecător doar în faţa primei instanţe, până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, se constată că instanţa învestită definitiv şi exclusiv cu soluţionarea cererii principale, este competentă material să judece şi cererea de chemare în garanţie.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B., C., D., E., A. în contradictoriu cu pârâtul F. în calitate de lichidator judiciar al G. SA Petroşani, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 mai 2016.

Procesat de GGC - GV