Appeal against denial of Securitate worker status dismissed as unfounded

Decizia nr. 1399/2014

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 iulie 2012 reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. constatarea calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii.

Pârâtul A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a acţiunii, excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 24/2008 şi a Legii nr. 293/2008 de aprobare a acestei ordonanţe şi a Legii nr. 187/1999.

De asemenea, pârâtul a solicitat "mutarea procesului la o instanţă din Oradea conform Legii nr. 53/1992 privind protecţia specială a persoanelor cu handicap" şi pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 06 februarie 2013 Curtea a respins ca neîntemeiată necompetenţa teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008.

La termenul de judecată din 20 martie 2013 reclamantul a invocat excepţia inadmisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 187/1999.

2. Hotărârea instanţei de fond

A. Prin Sentinţa nr. 1219 din 3 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 187/2008 şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 187/1999, această cerere este inadmisibilă, având în vedere că Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste nu este o lege în vigoare (fiind abrogată de art. 38 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008 la 10 martie 2008), iar această lege nu are legătură cu soluţionarea cauzei.

Pe fondul cauzei, se reţine că reclamantul a solicitat constatarea calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii şi a depus Nota de constatare întocmită ca urmare a investigaţiilor declanşate şi întreprinse la cererea doamnei B.

Din analiza actelor şi lucrărilor din dosar, instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că pârâtul a avut calitatea de lucrător al fostei Securităţi, deoarece în perioada anilor 1974 - 1975 a avut grad de căpitan, şef Birou de investigaţii în cadrul IJS Bihor, iar în perioada 1983 - 1984 a avut grad de maior în cadrul aceleiaşi instituţii la Serviciul 1.

În această calitate, pârâtul a desfăşurat activităţi în dosarul de urmărire informativă privind pe "C.", dosar aparţinând Ministerului de Interne - Unitatea I.J.Satu Mare, numărul iniţial al Dosarului nr. x reînregistrat nr. x1, deschis la 24 noiembrie 1973 şi închis la 28 februarie 1977.

Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut din înscrisurile găsite în Dosarul " C." şi anume Raportul cu propunere de închidere a acestui dosar aparţinând MI - I.J. Satu Mare - Securitate din 24 februarie 1977 şi adresa către IJ Bihor Securitate Serviciul 1 aparţinând MI - IJ Bihor- Birou din 01 februarie 1974, faptul că rezultă că numele conspirativ "C." a fost atribuit de Securitatea din Satu Mare petentei B. şi în al doilea rând că pârâtul în calitate de căpitan, şef Birou Investigaţii la IJ - Bihor a comunicat relaţii despre petenta B. şi despre rudele acesteia, astfel cum au fost cunoscute din investigaţiile întreprinse pe raza judeţului Bihor.

Se reţine că investigaţiile întreprinse asupra petentei B. prin încadrarea informativă a acesteia, dar şi prin interceptarea corespondenţei interne şi externe şi instalarea de mijloace speciale TO în domiciliu aparţin Securităţii din Satu Mare şi nu Securităţii din Bihor unde pârâtul a fost Şef Birou investigaţii.

Din adresa de relaţii oferită de pârât Securităţii din Satu Mare nu rezultă că prin activitatea întreprinsă a suprimat drepturi sau a îngrădit libertăţi fundamentale ale petentei B. Relaţiile furnizate puteau rezulta din orice document public şi nu prin încălcarea dreptului la viaţa privată.

Din celelalte înscrisuri depuse la dosar de către reclamant rezultă că activitatea pârâtului a vizat alte persoane şi nu pe B., care a depus cerere de verificare la CNSAS.

Deşi reclamantul a precizat că a depus înscrisuri şi a verificat întreaga activitate a pârâtului, astfel cum aceasta se reflectă în documentele din arhiva personală, instanţa reţine că acestea nu sunt relevante în cauză.

A reţinut instanţa de fond că, printr-o soluţie de principiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a statuat că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii, conform accepţiunii date de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, trebuie să vizeze exclusiv "suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor" persoanei, care a cerut verificarea conform art. 1 alin. (7) din acest act normativ.

Ca atare, a reţinut instanţa de primă jurisdicţie că deşi din actele aflate la dosar rezultă că pârâtul a fost lucrător al Securităţii din perioada 1945 - 1989, nu rezultă şi faptul că a "suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi" fundamentale ale persoanei B., care a cerut verificarea.

3. Recursul formulat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii

Prin motivele de recurs formulate a fost criticată soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că verificarea intimatului-pârât A., sub aspectul existenţei calităţii de lucrător al Securităţii s-a efectuat în temeiul prevederilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, în urma cererii din 07 aprilie 2011, formulată de petenta N.M., care a solicitat verificarea, sub aspectul posibilei calităţi de lucrător al Securităţii a ofiţerilor şi subofiţerilor care au contribuit la instrumentarea dosarului cu cotă arhivistică.

Recurentul a susţinut că intimatul-pârât a participat la urmărirea informativă a petentei, pe atunci studentă la Facultatea de Filologie din Cluj, pentru preocupări naţionalist şovine, catalogată astfel de Securitate, întrucât prin opiniile exprimate se încerca apărarea drepturilor minorităţilor naţionale.

Recurentul a susţinut faptul că încălcarea dreptului la viaţă privată s-a produs în momentul în care Securitatea, cu sprijinul intimatului, a pătruns în intimitatea persoanei urmărite, fără acordul acesteia şi fără ca ea să afle că informaţiile privitoare la intenţiile, preocupările şi viaţa sa de zi cu zi ajungeau să fie cunoscute, în amănunt, de către o autoritate represivă a fostului regim.

S-a arătat faptul că simpla obţinere de informaţii cu caracter personal referitoare la persoana urmărită de Securitate, fără acordul acesteia, şi pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, constituia o violare a dreptului la viaţă privată, fiind lipsit de importanţă dacă informaţiile obţinute duceau sau nu la îngreunarea situaţiei persoanei urmărite sau, dimpotrivă, duceau la concluzia că aceasta nu avea opinii critice la adresa regimului.

Recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond, arătând că au fost aplicate eronat dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 şi subliniind faptul că importantă este, din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător al Securităţii, imixtiunea arbitrară a autorităţilor în viaţa personală a celor urmăriţi.

Totodată, s-a criticat faptul că instanţa de fond a reţinut greşit atunci când a constatat că relaţiile furnizate puteau rezulta din orice document public, întrucât opiniile politice, activitatea amănunţită a persoanei urmărite şi informaţiile legate de familia şi rudele celei urmărite nu puteau rezulta din documente publice, ci numai în urma unor investigaţii tipice Securităţii.

S-a subliniat şi faptul că legiuitorul nu cere existenţa mai multor acte de încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale, de către foştii ofiţeri de Securitate, fiind suficient şi un singur astfel de caz pentru reţinerea calităţii de lucrător al Securităţii.

3.1. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât a susţinut că este neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant, întrucât a se susţine astăzi că ofiţerii de securitate, care au apărat integritatea teritorială a României, anterior anului 1989, au făcut poliţie politică, este o mare eroare izvorâtă din necunoaştere, dar şi dintr-o premeditată şi abilă dezinformare, manipulare a românilor.

II. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, este lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Instanţa de control judiciar nu poate primi criticile formulate de recurent şi le va respinge ca nefondate având în vedere argumentele arătate în continuare.

Înalta Curte a constatat că prin dispoziţiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, scopul reglementării a fost definit în preambulul ordonanţei, ca fiind "continuarea, într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activităţilor exercitate de regimul comunist", care a exercitat, în special prin intermediul Securităţii, "o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale".

Scopul ordonanţei, enunţat în aceşti termeni, răspunde unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţia României.

Astfel, aşa cum a reţinut în mod constant Curtea Constituţională, O.U.G. nr. 24/2008 nu instituie nici un privilegiu sau nici o discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Înalta Curte în acord cu jurisprudenţa sa constantă reţine că pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, nu are relevanţă cadrul legal existent la acel moment ori calitatea activităţii desfăşurate de persoanele vizate de norma legală în discuţie, singurele condiţii ce trebuie îndeplinite, pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, sunt deţinerea calităţii de ofiţer sau subofiţer al Securităţii, inclusiv ofiţer acoperit în perioada 1945 - 1989 şi desfăşurarea în această calitate a unor activităţi care au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Instanţa de control judiciar reţine că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, întrucât, din analiza actelor din dosar, rezultă că nu sunt întrunite în persoana intimatului-pârât condiţiile prevăzute de lege pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii.

Înalta Curte a reţinut că în mod corect a constatat instanţa de fond faptul că investigaţiile întreprinse asupra petentei B., prin încadrarea informativă a acesteia, dar şi prin interceptarea corespondenţei interne şi externe şi instalarea de mijloace speciale TO în domiciliu aparţin Securităţii din Satu Mare şi nu Securităţii din Bihor unde pârâtul a fost Şef Birou investigaţii.

În mod corect s-a reţinut că prin activitatea desfăşurată de pârât nu au fost îngrădite drepturile şi libertăţile persoanei care a solicitat verificarea lucrătorilor de Securitate care au contribuit la instrumentarea dosarului cu cotă arhivistică, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în persoana pârâtului.

Nu pot fi primite apărările recurentului CNSAS în sensul că verificarea pârâtului trebuie făcută având în vedere întreaga activitate a acestuia, întrucât Înalta Curte are o practică constantă în această materie, fiind statuat că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii se face numai cu privire la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu şi la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.

Nefiind identificate motive de casare sau de modificare a sentinţei atacate, Înalta Curte va menţine soluţia instanţei de primă jurisdicţie ca legală şi temeinică.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei nr. 1219 din 3 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2014.

Procesat de GGC - NN