Securitate collaborator status: failure to prove denunciation of anti-regime activities and restriction of fundamental rights

Decizia nr. 1398/2014

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 mai 2011, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei să aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A.

2. Hotărârea instanţei de fond

A. Prin Sentinţa nr. 3652 din 30 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A., ca nefondată.

B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii s-a sesizat din oficiu, în mod legal, cu respectarea dispoziţiilor art. 3 lit. g) şi art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, cu privire la verificarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce priveşte pe pârâtul A., care îndeplinea funcţia de consilier local în Consiliul Local al Comunei Mihai Eminescu, judeţul Botoşani.

În urma verificării, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a întocmit nota de constatare nr. DI/I/2840 din 09 decembrie 2010, prin care s-a apreciat că pârâtul A., prin informaţiile furnizate organelor de securitate ale Inspectoratului Judeţean Botoşani - Serviciul 1, în dosarele cota x, y şi z, ar îndeplini condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008 de colaborator al Securităţii.

Instanţa de primă jurisdicţie reţine că dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 definesc noţiunea de colaborator al Securităţii ca fiind "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor".

Instanţa de fond a reţinut că pentru a se putea constata calitatea de colaborator al Securităţii, trebuie îndeplinite cumulativ condiţia ca persoana să fi furnizat informaţii Securităţii prin care să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar informaţiile respective să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Instanţa a constatat că pârâtul A. a fost recrutat ca informator al Securităţii, aspect ce rezultă din angajamentul din 05 februarie 1988, semnat de pârât şi dat în faţa organelor de securitate din cadrul Inspectoratului Judeţean Botoşani - Serviciul 1, precum şi din raportul întocmit de organele de securitate în acest sens.

În urma angajamentului, pârâtul A. a furnizat organelor de securitate o serie de note informative semnate cu numele conspirativ "B." printre care şi cele două note invocate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, din 05 februarie 1988 şi 01 septembrie 1989.

În cuprinsul primei note informative amintite, pârâtul a adus la cunoştinţa organelor de securitate faptul că numitul C. "este cunoscut în sat ca un element retras, fără relaţii cu sătenii, se deplasează doar de acasă la magazin pentru cumpărături" şi "la alegerile din 1985 nu s-a prezentat la secţia de votare, iar atunci când s-a mers cu urna volantă la domiciliul său a refuzat să voteze, afirmând că el a muncit în mină şi în prezent nu ar fi ajutat cu nimic".

Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că, deşi pârâtul aduce la cunoştinţa organelor Securităţii o atitudine potrivnică regimului comunist şi anume refuzul unei persoane de a vota, comunicarea acestei informaţii nu poate fi considerată că a vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţile fundamentale ale persoanei respective, întrucât gestul acesteia de a nu vota fusese exprimat în faţa reprezentanţilor autorităţilor comuniste care veniseră cu urna mobilă la domiciliul acestei persoane pentru a vota, şi care puteau sancţiona această atitudine, fiind fără relevanţă informaţia comunicată de pârât organelor de securitate.

Prin cea de-a doua notă, a reţinut instanţa că pârâtul informează ofiţerul de Securitate că în discuţia purtată cu D., acesta i-a spus că el şi familia lui întreţin relaţii prin corespondenţă cu o familie din localitate, care s-a stabilit în SUA, iar în discuţie D. "a încercat să argumenteze că familia E. ar trăi mai bine acolo, decât au trăit în România, chiar băiatul cel mic, F., lucrând numai patru zile pe săptămână, fiind retribuit la sfârşitul fiecărei săptămâni".

Instanţa de fond a apreciat că prin informaţiile furnizate prin nota de mai sus de către pârât nu se denunţă atitudini potrivnice regimului comunist, întrucât simpla corespondenţă a unei persoane stabilite în ţară cu o persoană din SUA, nu reprezintă, prin ea însăşi, o atitudine potrivnică regimului comunist, de natură a atrage măsuri din partea organelor de Securitate faţă de această persoană. De altfel, a constatat instanţa de fond că din actele dosarului nu rezultă că organele de Securitate au trecut la luarea de măsuri faţă de D. prin care să fie îngrădite drepturile şi libertăţile acestei persoane.

3. Recursul formulat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii

Prin motivele de recurs formulate a fost criticată hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătându-se că în cazul dedus judecăţii sunt întrunite ambele condiţii cerute de textul de lege vizat pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii. S-a susţinut că instanţa a reţinut faptul că au fost denunţate atitudini potrivnice regimului comunist, rezultând şi îndeplinirea celei de-a doua condiţii referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale.

S-a susţinut că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale, întrucât a aplicat eronat definiţia legală a noţiunii de colaborator al Securităţii.

II. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Analizând notele informative existente la dosar, Înalta Curte a concluzionat că niciuna dintre informaţiile furnizate de intimat nu se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind apte să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, prin colaborator al Securităţii se înţelege "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (...). Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor".

Înalta Curte a reţinut că voinţa legiuitorului a fost în sensul de a pune pe acelaşi plan, sub aspect probator, notele şi informaţiile scrise de informator cu consemnările lucrătorilor Securităţii, toate aceste documente bucurându-se de prezumţia relativă de veridicitate. Însă, pentru a se produce efectul urmărit de recurent, consemnările cuprinse în rapoartele de evaluare din dosarele intimatului trebuie să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist săvârşite de persoane determinate sau cel puţin determinabile.

Din întreaga documentaţie furnizată de recurent nu s-a putut identifica nici măcar o singură informaţie care să îndeplinească cerinţele legii şi să atragă constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în persoana intimatului.

Instanţa de judecată nu poate prelua pur şi simplu aprecierile cuprinse în documentele fostei Securităţi cu privire la persoanele care le furnizau informaţii, ci este obligată să examineze ea însăşi datele comunicate, pentru a putea stabili dacă acestea îndeplinesc cerinţele legii.

Or, după cum bine a reţinut judecătorul fondului, aceste aprecieri cu caracter general ale activităţii intimatului nu sunt dublate şi de informaţiile corespunzătoare, făcând imposibil orice demers judiciar de verificare a cerinţelor impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, precitat.

Dimpotrivă, toate notele informative prezentate se referă la aspecte exterioare sferei de interes, vizând activităţi ori atitudini care nu au fost potrivnice regimului comunist şi nici nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Aşa fiind, în lipsa unor date referitoare la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist nu se poate pune problema vreunei îngrădiri a drepturilor şi libertăţilor unei persoane, motiv pentru care criticile formulate de recurent cu privire la sentinţa instanţei de fond nu pot fi primite de instanţa de control judiciar şi vor fi respinse ca nefondate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei nr. 3652 din 30 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2014.

Procesat de GGC - CT