Validity of administrative land ownership certificates issued over parcels subject to prior private title under the land restitution regime

DECIZIA nr. 1396/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată la Judecătoria Târgu Jiu, înregistrată sub nr. 8556/318/2011, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. au chemat în judecată SC I. SA, precum şi Comisia Judeţeană Gorj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi Comisia Locală Rovinari pentru aplicarea Legii fondului funciar, solicitând stabilirea situaţiei juridice a parcelelor de teren în suprafaţă de 1320 mp situate în Rovinari pentru care, deşi deţin titlu de proprietate, nu au primit despăgubiri din partea societăţii comerciale, în calitate de deţinătoare a terenului.

La data de 8 iunie 2011, reclamanţii şi-au completat acţiunea, solicitând şi anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. x din 26 martie 2008 eliberat de Ministerul Economiei şi Finanţelor în favoarea primei pârâte pentru suprafaţa de 1320 mp teren, proprietatea reclamanţilor.

Prin încheierea din 7 iulie 2011, Judecătoria Târgu Jiu a disjuns capătul de cerere având ca obiect anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, formându-se Dosarul nr. x/318/2011, iar prin Sentinţa civilă nr. 6430 din 27 iulie 2011 a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

La această din urmă instanţă s-a dispus prin încheierea din 27 ianuarie 2012 introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Economiei şi Finanţelor (în prezent Ministerul Economiei) ca emitent al actului administrativ contestat.

Prin Sentinţa nr. 696 din 22 iunie 2012 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea precizată şi a dispus anularea parţială a certificatului de atestare cu privire la suprafaţa de 1200 mp, situată pe raza cartierului Q.

Prin aceeaşi hotărâre instanţa a respins ca neîntemeiate cererile având ca obiect acordarea de despăgubiri şi de asemenea, a respins acţiunea faţă de Comisia Judeţeană Gorj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi Comisia Locală Rovinari pentru aplicarea Legii fondului funciar, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că suprafaţa de 1200 mp situată în intravilan, este inclusă atât în titlul de proprietate nr. x din 18 iunie 2003 eliberat reclamanţilor în calitate de beneficiari prin reconstituirea dreptului de proprietate, cât şi în certificatul de atestare emis la 26 martie 2008, societatea comercială exercitând drept de administrare asupra terenului prin efectul Decretului nr. 79/1957.

Instanţa a constatat că, întrucât la data întocmirii documentaţiei pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, suprafaţa în litigiu era supusă unui regim de proprietate privată, în condiţiile Legii nr. 18/1991, nu erau îndeplinite cerinţele art. 1 şi 2 din H.G. nr. 834/1991.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta SC I. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că în primă instanţă a figurat în proces SC J. SA - societate radiată de la Registrul Comerţului din 1 iunie 2012 şi care a fuzionat cu alţi operatori economici, făcând parte din R., aspect adus la cunoştinţa instanţei la 20 iunie 2012, noua societate nefiind însă citată în cauză.

Pârâta a criticat sentinţa şi sub aspectul respingerii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, în condiţiile în care reclamanţii nu au efectuat procedura administrativă prealabilă.

S-a învederat şi faptul că instanţa, deşi a încuviinţat efectuarea unei expertize topografice, pentru care s-a achitat şi onorariul de 800 lei, nu a administrat proba, ce era necesară pentru a se stabili dacă terenul de 1200 mp al reclamanţilor se suprapune cu suprafaţa înscrisă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

Printr-un ultim motiv de recurs pârâta susţine că instanţa de recurs nu a verificat legalitatea actului administrativ contestat prin prisma îndeplinirii condiţiilor prevăzute de H.G. nr. 834/1991, ignorând împrejurarea că terenul înscris în certificatul de atestare a trecut în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr. 79/1957 şi a fost dat în administrarea societăţii, fiind folosit pentru excavaţii miniere.

În faza recursului, urmare a decesului a două dintre reclamante au fost introduşi în cauză moştenitorii K., L., M. şi N., respectiv O.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, împrejurarea fuziunii SC J. SA în SC I. SA nu a fost adusă la cunoştinţa instanţei decât la 20 iunie 2012, dezbaterile în fond având loc la 15 iunie 2012, când instanţa a amânat pronunţarea la 22 iunie 2012.

Pe de altă parte, astfel cum rezultă din încheierile de şedinţă ale Curţii de Apel Craiova, la primele termene de judecată acordate, societatea comercială pârâtă a fost prezentă prin consilierul juridic P., care este reprezentantul societăţii şi în recurs, neputându-se susţine că litigiul s-ar fi judecat în lipsa noii entităţi, necitată în cauză.

Referitor la neadministrarea probei expertizei topografice, încuviinţată prin încheierea din 27 ianuarie 2012, Curtea constată că pârâta a fost decăzută din probă la termenul de judecată din 15 iunie 2012, întrucât nu a depus onorariul stabilit, motivul de recurs privind neefectuarea expertizei fiind astfel neîntemeiat.

Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut în mod corect că reclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 1200 mp teren, titlul lor de proprietate datând din anul 2003 şi că parcela respectivă se suprapune peste terenul aflat în perimetrul de licenţă al carierei Rovinari, înscris în certificatul de atestare, aspect ce rezultă din însăşi corespondenţa societăţii pârâte adresată uneia dintre reclamante, şi din convenţia de vânzare-cumpărare teren a aceleiaşi reclamante, datate 23 martie 2009 şi respectiv 13 iulie 2009, ca şi din adresa Primăriei Oraşului Rovinari din 14 martie 2011, împrejurare care nu a fost avută în vedere la eliberarea certificatului de atestare.

În consecinţă, instanţa a stabilit în mod justificat că prin emiterea actului administrativ contestat, reclamanţii au fost vătămaţi în dreptul lor recunoscut de lege, soluţia de anulare parţială a certificatului fiind legală şi temeinică, motiv pentru care Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC I. SA împotriva Sentinţei nr. 696 din 22 iunie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2014.

Procesat de GGC - CT