Eligibility of non-deductible VAT as a reimbursable administrative expense under state land improvement subsidies
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals filed by the tax administration authorities, thereby upholding the appellate court's decision that partially annulled the financial control report and objection decision, and ordered the regional tax direction to approve a state budget subsidy of 1,844,308 lei in favor of the land improvement agency. The dispute concerned whether value-added tax (VAT) paid without the right to deduction on goods and services necessary for statutory activities could be reimbursed as a state subsidy under the Law on Land Improvements, challenging the tax authorities' classification of VAT strictly as an indirect tax rather than an allowable administrative expense. Relying on Article 41(1) and (4) of Law No. 138/2004, the court held that the legislation does not distinguish between the price of acquired goods/services and the associated non-deductible VAT, thus confirming that such VAT constitutes a necessary expense for which the applicant is entitled to a subsidy from the state budget.
Legislator headnote
AI generatedart. 41 alin. (4) din Legea nr. 138/2004, art. 125 din C. fisc, art. 41 alin. (1) din Legea nr. 138/2004, art. 125 C. fisc, art. 304 şi 304^1 C. proc. civ; Eligibility of non-deductible VAT as a reimbursable administrative expense under state land improvement subsidies: The dispute concerned whether value-added tax (VAT) paid without the right to deduction on goods and services necessary for statutory activities could be reimbursed as a state subsidy under the Law on Land Improvements, challenging the tax authorities' classification of VAT strictly as an indirect tax rather than an allowable administrative expense. Relying on Article 41(1) and (4) of Law No. 138/2004, the court held that the legislation does not distinguish between the price of acquired goods/services and the associated non-deductible VAT, thus confirming that such VAT constitutes a necessary expense for which the applicant is entitled to a subsidy from the state budget.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule cited in the dispositive to define the scope of review and basis for dismissing the appeals as unfounded.
Full text
DECIZIA nr. 1389/2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 10 august 2009, Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare - Filiala Galaţi a chemat în judecată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, solicitând anularea parţială a procesului-verbal de control financiar nr. x din 19 noiembrie 2008 şi a deciziei emise în soluţionarea contestaţiei nr. y din 30 ianuarie 2009, precum şi obligarea pârâtelor la acordarea dreptului de subvenţie pentru taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor de cheltuieli pentru suma de 1.844.308 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin procesul-verbal susmenţionat a fost verificat modul de cheltuire a subvenţiilor acordate de la bugetul de stat pentru perioada ianuarie - octombrie 2008, din suma solicitată de 16.207.195 lei, fiind avizaţi doar 14.362.887 lei.
Prin Sentinţa civilă nr. 1866 din 14 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus anularea Deciziei nr. 14/2009 şi, în parte, a procesului-verbal de control financiar nr. x/2008, cu privire la respingerea avizării cererii de acordare a subvenţiei aferente perioadei 1 ianuarie 2008 - 31 octombrie 2008 pentru suma de 1.844.308 lei.
Totodată, instanţa a dispus obligarea pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi să avizeze solicitarea reclamantei de acordare a subvenţiei de 1.844.308 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că organele fiscale au interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile legale în vigoare, calificând TVA aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii fără drept de deducere ca un impozit indirect şi nu ca o cheltuială.
Astfel, instanţa a constatat că, în condiţiile în care reclamanta a achitat TVA fără drept de deducere, pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii necesare realizării activităţilor enumerate de art. 41 alin. (4) din Legea nr. 138/2004 a îmbunătăţirilor financiare, are dreptul de a primi de la bugetul de stat subvenţia pentru acea cheltuială.
Pentru acelaşi argument, prima instanţă a reţinut că se justifică şi acordarea subvenţiei pentru suma de 23.154 lei reprezentând cheltuieli aferente proratei, cerere respinsă de pârâte, suma fiind de fapt tot o taxă pe valoarea adăugată datorată statului şi pentru care nu există drept de deducere.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtele au învederat că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 41 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 138/2004, potrivit cărora finanţarea cheltuielilor curente ale reclamantei se asigură din venituri proprii şi din subvenţii de la bugetul de stat, subvenţii care acoperă total sau parţial şi cheltuielile administrative, materiale şi de personal necesare desfăşurării activităţilor agenţiei.
S-a mai arătat că, având în vedere caracterul de impozit indirect datorat la bugetul de stat al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum este definită TVA de art. 125 din C. fisc., reclamanta poate beneficia de subvenţii doar pentru cheltuielile efective necesare desfăşurării activităţii, nu şi pentru taxele aferente acestor cheltuieli.
Referitor la cheltuielile aferente proratei, pârâtele au precizat că reclamanta nu şi-a motivat contestaţia şi nici nu a adus argumente de fapt şi de drept în susţinerea cererii privind acordarea subvenţiei pentru suma de 23.154 lei.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Astfel, Curtea constată că instanţa de fond a interpretat în mod corect prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 138/2004 a îmbunătăţirilor funciare, potrivit cărora finanţarea cheltuielilor curente ale Administraţiei se asigură din subvenţii, de la bugetul de stat şi respectiv ale art. 41 alin. (4), în conformitate cu care cheltuielile administrative, materiale şi de personal necesare desfăşurării activităţilor Administraţiei se acoperă total sau parţial din subvenţii de la bugetul de stat.
Din actele dosarului, inclusiv expertiza contabilă efectuată în cauză, rezultă că reclamanta a achitat suma de 1.825.154 lei cu titlu de TVA fără drept de deducere pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii necesare activităţilor enumerate de art. 41 alin. (4) din Legea nr. 138/2004, text de lege care nu distinge între sumele datorate pentru achiziţia de bunuri şi servicii şi taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor achiziţii pentru care nu există drept de deducere.
Cu privire la suma de 23.154 lei reprezentând cheltuieli aferente proratei, aceasta constituie tot o valoare adăugată pentru care reclamanta nu are drept de deducere, fiind îndreptăţită să solicite primirea sumei refuzate la avizare ca subvenţie.
Referitor la calificarea TVA ca fiind un impozit indirect datorat statului, astfel cum este prevăzut în art. 125 C. fisc., instanţa de fond a reţinut în mod corect că taxa pe valoarea adăugată poate în acelaşi timp să reprezinte şi o cheltuială necesară desfăşurării activităţii, efectuată în scopul realizării de venituri impozabile, pentru care reclamanta are dreptul să beneficieze de subvenţii de la bugetul de stat.
În raport de cele expuse mai sus, criticile aduse sentinţei fiind neîntemeiate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei civile nr. 1866 din 14 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2014.
Procesat de GGC - CT