Material liability of police officers: validity of administrative revision and repeated investigation under O.G. 121/1998

Decizia nr. 1373/2016

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 04 aprilie 2013 sub numărul de mai sus, reclamantul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Braşov a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor şi Ministerul Afacerilor Interne ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârilor Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor cu nr. 235/2012 şi nr. 370/2013 şi obligarea pârâtei 1 să se pronunţe cu privire la sumele reprezentând decontarea cheltuielilor de transport imputabile numiţilor A. şi B.

Soluţia instanţei de fond

Prin Încheierea de şedinţă din data de 14 octombrie 2013 Curtea de Apel Braşov, secţia de Contencios administrativ şi Fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului I.P.J. Braşov, invocată de către pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - prin Direcţia Juridică; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, invocată de către pârâtul sus-menţionat; a admis în principiu cererile de intervenţie principală formulate de către intervenienţii A. şi B.; acordând termen pentru continuarea judecăţii în data de 07 noiembrie 2013 ora 12 cu citarea părţilor.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a apreciat că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul I.P.J. Braşov are calitate procesuala activă în cauză; acesta fiind titularul dreptului recunoscut de lege, şi pretins vătămat de către pârâtă.

De asemenea, a mai reţinut instanţa de fond că acţiunea în contencios administrativ este întemeiată pe dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu trimitere la art. 35 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.

Aşadar, excepţia lipsei calităţii procesuale active va fi respinsă.

Aceeaşi a fost concluzia instanţei de fond şi în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, în cauză aceasta fiind emitenta actelor administrative atacate prin prezenta acţiune.

Cât priveşte cererile de intervenţie accesorie formulate în cauză, instanţa fondului a constatat că sunt admisibile în principiu, în raport de dispoziţiile art. 61 alin. (1), (2) C. proc. civ., cu trimitere la art. 62 din acelaşi Cod, cei doi intervenienţi principali pretinzând - în ceea ce îi priveşte - un drept strâns legat de dreptul dedus judecăţii.

Prin Sentinţa civilă nr. 211/F din 25 noiembrie 2013, Curtea de Apel Braşov, secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Braşov în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor având ca obiect "anulare act administrativ", respingând şi cererile de intervenţie principală formulate de intervenienţii A. şi B.

S-a constatat de prima instanţă că deciziile de imputare emise pe numele celor doi ofiţeri privesc sume încasate cu mai mult de un an înainte de data constatării pagubei, motiv pentru care, sub acest aspect, au fost încălcate de către emitenta deciziilor dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.G. sus-menţionat, astfel că nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia Hotărârii nr. 235/2012 prin care aceste decizii (titluri executorii) au fost anulate.

De asemenea, a apreciat instanţa de fond că, în mod corect s-a dispus de către Comisia de Jurisdicţie repunerea I.P.J. în termen pentru efectuarea cercetării administrative în condiţiile în cauză devin incidente prevederile art. 33 alin. (1) teza a II-a din O.G. nr. 121/1998, cu ocazia noii cercetări administrative comisia abilitată în acest sens având posibilitatea de a stabili cuantumul răspunderii materiale pentru fiecare persoană vinovată de producerea prejudiciului material.

Aceeaşi instanţă a constatata ca fiind legală şi Hotărârea nr. 370/2013 emisă de pârâta 1 faţă de dispoziţiile art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, apreciindu-se că aceste prevederi au caracter special în raport cu cele ale codului de procedură civilă, astfel încât invocarea de către reclamant a temeiurilor de drept specifice căii de atac a revizuirii din norma generală nu poate fi primită.

Aşa fiind, în mod legal şi temeinic pârâta Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor a respins - prin cel de al doilea act administrativ contestat - cererea de revizuire formulată de reclamant ca inadmisibilă.

Ca atare, a dispus respingerea cererii de chemare în judecată.

Aceeaşi este concluzia instanţei de fond şi în ceea ce priveşte cererile de intervenţie accesorie formulate în cauză, faţă de considerentele expuse anterior şi faţă de faptul că Deciziile de imputare nr. 68983/2012 şi 68982/2012 emise de reclamant pe numele celor doi intervenienţi au fost anulate, aceştia nemaiavând calitatea de debitori ai vreunei obligaţii de plată.

Nu în ultimul rând, a reţinut instanţa de fond că, în analizarea condiţiilor de admisibilitate a intervenţiei voluntare, principale sau accesorii, formulată în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ, se impune luarea în considerare, atât a specificului elementelor de drept administrativ, cât şi a regulilor de procedură speciale în această materie.

În acest sens, întrucât intervenientul principal dobândeşte în proces o poziţie similară cu cea a reclamantului, cererea de intervenţie principală trebuie să îndeplinească toate condiţiile de admisibilitate ale acţiunii în contencios administrativ. În speţă, se reţine că intervenienţii principal nu au dovedit vătămarea într-un drept recunoscut sau într-un interes legitim, prin actele a căror anulare a fost solicitată, şi nu au dovedit nici parcurgerea procedurii prealabile, cerinţă de asemenea prevăzută pentru admisibilitatea oricărei acţiuni în contencios administrativ.

Recursul

Împotriva Încheierii de şedinţă din data de 14 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a formulat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

A apreciat recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne că Încheierea de şedinţă din data de 14 octombrie 2013 este nelegală, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a IPJ Braşov; instanţa de fond reţinând în mod greşit că "În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că reclamantul I.P.J. Braşov are calitate procesuala activă în cauză, acesta fiind titularul dreptului recunoscut de lege, şi pretins vătămat de către pârâtă".

Se arată că, potrivit art. 43 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor "în situaţia în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condiţiile prezentei ordonanţe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii".

Raportat la acest temei de drept, este evident că legiuitorul a înţeles să acorde calitatea procesuală activă numai persoanelor care au fost obligate la repararea prejudiciului stabilit de către o comisie de cercetare administrativă.

Împotriva Sentinţei civile nr. 211/F din 25 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a formulat recurs reclamantul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Braşov, solicitând casarea în parte a acesteia, în sensul obligării Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne să se pronunţe în conformitate cu O.G. nr. 121/1998 şi IMAI nr. 830/1999 relativ la situaţia domnilor A. şi B. din perspectiva sumelor de bani care se impune a fi imputate acestora.

Art. 39 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, se referă la soluţiile pe care Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor le poate pronunţa în urma soluţionării cauzei, şi anume: admiterea parţială, totală sau respingerea plângerii, respectiv a cererii de revizuire.

Printre modalităţile de soluţionare a cauzelor, reglementate de legiuitor, nu se regăseşte temeiul legal pentru pct. 4 din Hotărârea C.J.I. nr. 235/2012 şi anume efectuarea unei noi cercetări administrative.

Art. 24 alin. (2) - (4), se referă la perioada pentru care se impută sumele de bani încasate necuvenit, respectiv 1 an sau 3 ani, prin raportare la poziţia subiectivă a persoanelor care au încasat aceste sume de bani.

Art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, reglementează domeniul repunerii în termenul de efectuare a cercetării administrative, temei care nu poate fi invocat de către instanţa de fond în susţinerea legalităţii Hotărârii C.J.I. nr. 235/2012, din perspectiva punctului 4 din dispozitivul hotărârii.

Art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, reglementează calea de atac a cererii de revizuire, menţionând la alin. (1) teza finală faptul că hotărârile definitive pot fi revizuite de organul care le-a pronunţat şi în alte cazuri prevăzute de lege, iar art. 51 din O.G. nr. 121/1998 stipulează faptul că în situaţiile neprevăzute în prezenta ordonanţă se vor aplica dispoziţiile legislaţiei muncii şi legislaţiei civile.

Pct. 201 din Instrucţiunile M.A.I. nr. 830/1999, detaliază domeniul reglementat de art. 39 din O.G. nr. 121/1998 şi prevede faptul că, Comisia de Jurisdicţie, analizând cauza poate hotărî admiterea totală sau parţială a plângerii respectiv cererii, anulând sau modificând în mod corespunzător titlul executoriu, atunci când constată că în cauză s-a făcut o aplicare greşită a legii.

Această procedură administrativă, instituie prin prevederile pct. 189 din Instrucţiunile M.A.I. 830/1999, în sarcina Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I., un rol activ în soluţionarea plângerilor cu care este învestită.

Rolul activ al C.J.I., este descris în Instrucţiunile M.A.I. 830/1999, în sensul că dacă anumite acte nu au fost efectuate pe parcursul cercetării administrative, această comisie poate să le efectueze ea, iar în situaţia în care apreciază că la nivelul unităţii păgubite urmează să fie efectuat un act procedural care să completeze cercetarea administrativă, să dispună efectuarea acestuia la unitatea în cauză.

Aceste atribuţii sunt stabilite în sarcina Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor pentru perioada în care soluţionează plângerea, iar această perioadă începe o dată cu înregistrarea plângerilor şi se încheie prin emiterea unei hotărâri.

În cauza care face obiectul prezentului dosar civil, Comisia de Jurisdicţie a emis Hotărârea nr. 235/2012, finalizând astfel procedura cercetării administrative, dar în mod nelegal dispune efectuarea unei cercetări administrative.

O.G. nr. 121/1998, menţionează că persoana nemulţumită, în sarcina căreia a fost stabilită răspunderea materială, poate să atace hotărârea Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor la instanţele de judecată competente, stabilind totodată în art. 51, faptul că acolo unde acest act normativ nu prevede, se completează cu dreptul comun în materie.

În privinţa Hotărârii C.J.I. nr. 370/2013, arătăm faptul că cererea de revizuire a fost motivată în drept pe prevederile art. 35 din O.G. nr. 121/1998, iar în faţa Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor, la termenul din data de 14 ianuarie 2013, a fost completată motivarea în drept, prin invocarea art. 322 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. raportat la art. 35 alin. (1) teza a doua şi art. 51 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, prin susţinerea că Hotărârea Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor nr. 235/2012, cuprinde dispoziţii potrivnice, care nu pot fi aduse la îndeplinire în sensul că la punctul 4 din Hotărârea Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor, se dispune efectuarea unei cercetări administrative în cauză de către o comisie constituită la nivelul IPJ Braşov. Termenul de efectuare a cercetării administrative începe să curgă de la înregistrarea prezentei hotărâri la secretariatul I.P.J. Braşov.

Repunerea în termenul de efectuare a cercetării administrative, prevăzut de art. 33 alin(1) din O.G. nr. 121/1998, se referă la situaţia în care nu a fost efectuată cercetarea administrativă, cu atât mai puţin Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor să se fi pronunţat în cauză, dispoziţie care nu este aplicabilă în situaţia de faţă, deoarece, în cele două cazuri cercetările administrative au fost efectuate.

Mai mult, o condiţie a instituţiei repunerii în termenul de efectuare a cercetării administrative, este existenţa unei asemenea cereri, formulate de comandantul sau şeful unităţii, ori în cauza dedusă judecăţii nu există o astfel de cerere.

Apărările intimaţilor

Recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare la recursul promovat de recurentul-reclamant I.P.J Braşov, împotriva Sentinţei civile nr. 211/F din 25 noiembrie 2013, solicitând respingerea recursului promovat de această autoritate, ca nefondat şi menţinerea, ca legală şi temeinică a sentinţei atacate.

La rândul său şi recurentul-reclamant Inspectoratul de Poliţie al judeţului Braşov a formulat întâmpinare la recursul promovat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne, solicitând respingerea acestuia şi menţinerea Încheierii de şedinţă pronunţate la data de 14 octombrie 2013, ca fiind legală şi temeinică.

Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 28 octombrie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 ianuarie 2016 s-au admis în principiu recursurile declarate de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva Încheierii de şedinţă din data de 14 octombrie 2013 şi de reclamantul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Braşov, împotriva Sentinţei civile nr. 211/F din 25 noiembrie 2013, ambele fiind pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând atât Încheierea de şedinţă din data de 14 octombrie 2013 cât şi Sentinţa civilă nr. 211/F din 25 noiembrie 2013 prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinările formulate la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine:

Argumentele de fapt şi de drept relevante

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesual active a I.P.J. Braşov, Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de fond a respins această excepţie constatând că are calitate procesuală activă, fiind titularul dreptului recunoscut de lege în conformitate cu prevederile art. 35 din O.G. nr. 121/1998, potrivit căreia: "Hotărârile definitive pot fi revizuite de organul care le-a pronunţat, la cererea militarilor interesaţi, a comandanţilor sau şefilor unităţilor ori a şefilor organelor de control financiar de gestiune, când au fost descoperite fapte ori acte noi care nu au putut fi prezentate până la data soluţionării cauzei, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege. Cererea de revizuire se face în cel mult 30 zile de la data când persoanele interesate au luat cunoştinţă de actele sau faptele care constituie motivul revizuirii şi se depune la unitatea care are în evidenţă debitul. Unitatea este obligată să înainteze cererea de revizuire la organul competent să o soluţioneze în cel mult 3 zile de la înregistrare. Hotărârea asupra cererii de revizuire se pronunţă în cel mult 30 de zile de la data înregistrării acesteia la organul competent să o soluţioneze şi se comunică în cel mult 15 zile unităţii care are în evidenţă debitul şi celor în cauză."

În conformitate cu pct. 4.2 din Raportul de audit public intern înregistrat la DGAI - Biroul 5 Cluj nr. 36.1444 din 27 februarie 2012, s-a stabilit producerea unei pagube în patrimoniul I.P.J. Braşov în valoare de 23.034.60 lei, constând în decontarea lunară a contravalorii cheltuielilor de transport.

Rezultă de aici, interesul vătămat al acestei unităţi debitoare I.P.J. Braşov şi dreptul său de a-şi recupera prejudiciul imputat, în accepţiunea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, cercetarea administrativă a fost efectuată de către comisii stabilite în baza dispoziţiilor şefului I.P.J. Braşov, rezultând interesul acestei unităţi în a recupera prejudiciul, dovadă că a formulat cererea de revizuire prin inspectorul şef.

Recursul I.P.J. Braşov

În ceea ce priveşte dispunerea efectuării unei noi cercetări administrative de către o comisie constituită la nivelul I.P.J. Braşov.

Se constată că în mod eronat recurentul I.P.J. Braşov - consideră că nu se mai poate efectua o nouă cercetare administrativă, respectiv nu se mai poate repune în termen efectuarea acesteia, nemaiexistând o procedură reglementată în acest sens, deoarece a mai fost făcută odată.

Curtea constată că din dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, privind răspunderea materială a militarilor, nu rezultă că dacă a mai fost efectuată o dată cercetarea administrativă, această procedură nu se mai poate repune în termen şi efectua cu respectarea termenelor procedurale, precum şi a celorlalte elemente pentru care s-a dispus aceasta.

În Hotărârea C.J.I. - nr. 235/2012 se arată că nu s-a stabilit reaua-credinţă a poliţistului în cadrul cercetării administrative, apreciindu-se aplicabile în cauză dispoziţiile art. 24 alin. (2) teza I, iar prin raportare la situaţia în ansamblu-recuperarea sumelor imputate iniţial celor 2 poliţişti - sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (2) teza a II-a. Se arată că datorită stabilirii bunei-credinţe a celor 2 poliţişti, aceştia trebuiau obligaţi la restituirea sumelor primite pe o perioadă de 1 an, iar pentru diferenţă trebuia recuperată de la persoana din vina căreia s-a produs paguba, după efectuarea unei noi proceduri administrative.

Această ipoteză "când decizia de impunere s-a emis împotriva altei persoane decât cea care a produs paguba" este prevăzută în dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998 şi atrage necesitatea repunerii în termen şi o nouă cercetare administrativă. În cauză s-a stabilit că alături de cei 2 poliţişti care vor avea de restituit o sumă mai mică din prejudiciu, în urma noii cercetări administrative, se va emite încă o nouă decizie de impunere pentru persoana stabilită vinovată de situaţia decontărilor cheltuielilor de transport în mod nelegal, astfel fiind stabilită răspunderea materială pentru fiecare persoană vinovată de producerea prejudiciului material.

Nu se poate susţine deci că nu se poate pune în executare dispozitivul Hotărârii C.J.I. - nr. 232/2012, deoarece există temei legal pentru acest lucru, aşa cum s-a arătat mai sus.

Repunerea în termenul de efectuare a cercetării administrative poate fi făcută şi atunci când această cercetare administrativă a mai fost efectuată.

Art. 33 alin. (1) prevede în multe variante şi anume: "(...) nu s-a efectuat cercetare administrativă, sau nu s-a emis decizia de impunere în termenele procedurale (aici s-a efectuat cercetare administrativă, dar nu s-a emis legal decizia de impunere), precum şi în cazul în care decizia de impunere s-a emis împotriva altei persoane decât cea care a produs paguba şi pentru o pagubă mai mică decât cea reală" (şi în aceste ipoteze cercetarea administrativă a fost efectuată).

C.J.I. a stabilit buna conduită - celor 2 poliţişti, a apreciat că aceştia au obligaţia să restituie sumele încasate necuvenit pentru decontarea cheltuielilor de transport în limita unui an, iar pentru diferenţa de restituit să se angajeze răspunderea persoanei care va fi găsită vinovată de producerea prejudiciului în urma cercetării administrative noi efectuată de o comisie de la I.P.J. Braşov, unitatea prejudiciată şi interesată în recuperarea acestuia, cu respectarea procedurilor prevăzute în art. 33 alin. (1) raportat la art. 35 din O.G. nr. 121/1998.

În consecinţă, faţă de cele arătate, nu sunt fondate motivele de recurs.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, instanţa de fond pronunţând o sentinţă legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva Încheierii din 14 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/54/2013 şi recursul declarat de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Braşov împotriva Sentinţei nr. 211/F din 25 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în acelaşi dosar, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 aprilie 2016.

Procesat de GGC - NN