Limits of revision for omitted claims: scope of Art. 322(2) CPC and exclusion of merits review

Decizia nr. 1371

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de revizuire înregistrată la 16 octombrie 2012, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Casa Naţională de Pensii Publice (fosta Casă Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale) şi Camera Deputaţilor - Secretariatul General, schimbarea în tot a Sentinţei civile nr. 3245 din 16 mai 2012, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, iar în urma rejudecării pe fond a cauzei, să se admită acţiunea, astfel cum a fost formulată.

În drept, revizuentul şi-a întemeiat cererea pe motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., arătând că "instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut".

La 31 octombrie 2012, pârâta Camera Deputaţilor a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire.

La 1 noiembrie 2012, pârâta Casa Naţională de Pensii Publice (CNPP) a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Prin Sentinţa civilă nr. 6395 din data de 9 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de A. ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:

Prin cererea intitulată "note scrise" depusă de reclamant la data de 21 noiembrie 2011 în faţa instanţei de fond, ca răspuns la solicitarea instanţei de precizare a actelor administrative ce formează obiectul acţiunii, acesta a enumerat următoarele acte:

- Convenţia privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaţilor sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007,

- Actul adiţional la Convenţia privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar înregistrat la Camera Deputaţilor sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007,

- Ordinul Preşedintelui Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30 iulie 2010,

- mapa transmisă de către Secretarul General al Camerei Deputaţilor la data de 10 noiembrie 2006,

- adeverinţa nr. 51/3388 din 26 septembrie 2007 emisă de Camera Deputaţilor,

- Decizia nr. 230847 din 14 noiembrie 2007 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Sector 2,

- Ordinul nr. 257 din 28 februarie 2008 de încetare a raporturilor de serviciu emis de Camera Deputaţilor - Secretarul General,

- adeverinţă nr. 57/5381 din 24 iunie 2008 emisă de Camera Deputaţilor,

- Decizia nr. 230847 din 15 ianuarie 2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Sector 2,

- Decizia nr. 230847 din 20 august 2010 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2.

Prin încheierea din 14 martie 2012, Curtea a admis, în parte, excepţia inadmisibilităţii, a respins ca inadmisibile capetele de cerere prin care se solicită anularea şi suspendarea următoarelor acte:

- mapa transmisă de către Secretarul General al Camerei Deputaţilor la data de 10 noiembrie 2006,

- adeverinţa nr. 51/3388 din 26 septembrie 2007 emisă de Camera Deputaţilor,

- Decizia nr. 230847 din 14 noiembrie 2007 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Sector 2,

- ordinul nr. 257 din 28 februarie 2008 de încetare a raporturilor de serviciu emis de Camera Deputaţilor - Secretarul General,

- adeverinţă nr. 57/5381 din 24 iunie 2008 emisă de Camera Deputaţilor,

- Decizia nr. 230847 din 15 ianuarie 2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Sector 2,

- Decizia nr. 230847 din 20 august 2010 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2,

şi a respins ca inadmisibil, capătul de cerere privind solicitarea de a se menţine în plată pensia de serviciu, aşa cum a fost actualizată prin Decizia nr. 230847 din 12 martie 2009.

Prin aceeaşi încheiere s-a dispus continuarea judecăţii privind soluţionarea capetelor de cerere având ca obiect anularea şi suspendarea următoarelor acte:

- Ordinul Preşedintelui Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30 iulie 2010,

- Convenţia privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaţilor sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007,

- Actul adiţional la Convenţia privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar înregistrat la Camera Deputaţilor sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007,

precum şi a capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri.

Prin Sentinţa civilă nr. 3245 din 16 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins capetele de cerere având ca obiect anularea şi suspendarea următoarelor acte:

- Ordinul Preşedintelui Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30 iulie 2010,

- Convenţia privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaţilor sub nr. 51/77 din 10 ianuarie 2007,

- Actul adiţional la Convenţia privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar înregistrat la Camera Deputaţilor sub nr. 51/5607 din 28 decembrie 2007,

precum şi capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri, ca nefondate.

În mod neîntemeiat revizuentul pretinde, prin cererea de revizuire, ca instanţa a omis să constate nulitatea Ordinului nr. 1380 din 24 noiembrie 2006 şi nr. 907/2001, în condiţiile în care aceste înscrisuri nu au făcut obiectul cererii reclamantului A. în Dosarul nr. 10849/2/2010.

Pe de altă parte, referitor la adeverinţa din 26 septembrie 2007 şi a Deciziei nr. 230847 din 20 august 2010, prin încheierea din 14 martie 2012 instanţa a admis în parte excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibile aceste capete de cerere, fapt pentru care nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, de vreme ce instanţa s-a pronunţat asupra lor.

În final, a reţinut instanţa de revizuire că celelalte critici formulate de revizuent nu pot face obiectul prezentei cereri de revizuire, raportat la faptul că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care se exercită în condiţiile strict determinate şi pentru motivele limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., revizuirea nefiind o cale devolutivă de atac, astfel încât să se examineze legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs revizuentul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în drept, motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 - 9 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 304 ind. 1 din acelaşi cod.

Prin criticile formulate, recurentul reiterează, în esenţă, aspectele invocate în faţa instanţei de revizuire, cu referire la nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei a cărei revizuire se solicită.

Mai arată recurentul că instanţa de revizuire nu a motivat în fapt şi în drept excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu şi nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.

Recursul este nefondat.

Analizând cererea de recurs, în raport de criticile formulate, precum şi de dispoziţiile legale incidente în speţă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Revizuentul A. a învestit Curtea de Apel Bucureşti cu o cerere de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., invocând situaţia potrivit căreia, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra lucrului cerut.

Motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. constituie o aplicare a principiului disponibilităţii şi a principiului consacrat de art. 129 alin. final C. proc. civ., conform cărora instanţa are obligaţia de a judeca toate pretenţiile deduse judecăţii cu respectarea cadrului procesual fixat de părţi.

Din considerentele sentinţei recurate, reiese că instanţa a analizat cronologic toate petitele demersului judiciar al recurentului A., formulate atât prin cererea introductivă de instanţă, precum şi prin precizările ulterioare, verificând în concret dacă, prin sentinţa atacată cu revizuire, precum şi prin alte încheieri interlocutorii pronunţate în cauză, instanţa de fond s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere formulate.

Prin urmare, curtea de apel, a soluţionat cererea de revizuire, cu respectarea dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., în limitele cadrului procesual solicitat şi stabilit de revizuent.

Totodată, au fost respectate de către curtea de apel şi dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază", astfel încât, în mod corect, a reţinut curtea de apel că toate criticile vizând fondul cauzei, excedează obiectului cererii de revizuire, neputând fi analizate în această fază procesuală.

În concluzie, motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. se referă la faptul că instanţa "nu s-a pronunţat" asupra pretenţiilor deduse judecăţii, nefiind îndeplinită ipoteza textului legal în cazul în care instanţa a respins cererea sau a admis-o în parte sau nu a pronunţat soluţia la care se aştepta justiţiabilul, astfel cum, în fapt, rezultă din cererea de revizuire.

Prin urmare, critica adusă sentinţei recurate, în sensul că aceasta nu este motivată, nu poate fi primită, având în vedere că din considerentele hotărârii rezultă raţionamentul juridic al judecătorului, exprimat clar şi fără echivoc, bazat pe argumente de fapt şi de drept, în sensul inadmisibilităţii cererii de revizuire, pentru neîncadrarea în motivul prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să îl respingă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 6395 din 9 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2015.

Procesat de GGC - CL