Unexplained wealth difference and justification of asset acquisition through prior bank account liquidation in statutory confiscation proceedings

Decizia nr. 1369/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea instanţei de fond.

Prin adresa din 12 decembrie 2012 - A. - Inspecţia de Integritate a înaintat Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 17 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, coroborat cu art. 101 din Legea nr. 115/1996, Raportul de evaluare nr. 57639/G/II/l din 1 decembrie 2012 privind pe B., spre competentă soluţionare.

Prin sentinţa nr. 556 din 18 februarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, a admis sesizarea Comisiei de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în cauza privind pe reclamanţii A. şi C. şi pe pârâţii B. şi D. şi a dispus confiscarea de la pârâţi a sumei de 82.474 lei (19.497 euro, la un curs mediu de 4,23 lei/l euro).

Această sumă constituie diferenţa dintre averea dobândită de pârâţi în anul 2009 şi veniturile obţinute în acelaşi an, cuantumul veniturilor fiind mai mic decât cel al cheltuielilor pe care le-au efectuat în anul respectiv.

Potrivit art. 18 din Legea nr. 176/2010, prin diferenţe semnificative, în sensul prezentei legi, se înţelege diferenţa mai mare de 10.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă, Curtea de apel reţinând, pentru anul 2009, în cazul pârâţilor, o asemenea diferenţă în cuantum de 82.474 lei.

Recursul declarat în cauză.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii B. şi D. întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.

În motivarea acesteia s-a arătat că instanţa de fond a pronunţat hotărârea recurată cu încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 18 din Legea nr. 115/1996 şi art. 1170 şi 1176 si urm. C. civ. de la 1865.

Cu privire la primul motiv reţinut de instanţa de fond:

În ceea ce priveşte adresa din 31 martie 2011 a E. - F. - G. sector 6 Bucureşti, reţinută de către prima instanţă drept temei al caracterului ilicit al dobândirii averii.

Menţiunile reprezintă o simple afirmaţii din al cărei conţinut nu rezultă că a avut loc vreo procedură de verificare a acestei persoane în sistemul bancar românesc, respectiv nu se arată în ce interval de timp şi care bănci de pe teritoriul României au comunicat către E. date în legătură cu recurentul D.

Competenţele E. nu sunt de evidenţă a persoanelor care deţin ori nu deţin conturi bancare, ci, atribuţiile acesteia vizează urmărirea şi colectarea taxelor şi impozitelor datorate de contribuabili sistemului public, astfel că doar enunţul cu privire la lipsa conturilor bancare deschise pe numele recurentului nu este concludent şi pertinent în soluţionarea cauzei.

În al doilea rând, adresa menţionează că numitul D. nu are deschise până la data de 31 martie 2011 conturi bancare.

Or, în condiţiile în care acesta şi-a închis conturile deţinute la datele de 26 ianuarie 2009 şi 16 martie 2009 la SC H. SA, nu avea cum să mai aibă conturi deschise până la data de 31 martie 2011 cum menţionează adresa în cauză, emisă tocmai la 31 martie 2011.

Prin urmare, în această situaţie ar rezulta că în timp ce era emisă adresa către A., recurentul era încontinuu verificat, ceea ce este puţin probabil, având în vedere că nu se specifică dacă verificarea a folosit un sistem informatic de tip online cu privire la toţi deţinătorii de conturi din sistemul bancar.

În al treilea rând, instanţa de fond mai arată că recurentul nu a obţinut venituri, ceea ce apare eronat, deoarece acesta a lucrat o perioadă de timp în afara ţării, astfel că nu avea obligaţia să declare în România veniturile obţinute în acest mod, iar dacă acestea s-ar fi supus impozitării era obligaţia organelor fiscale să stabilească caracterul lor impozabil, însă în niciun caz acestea nu au caracter ilicit, de natură să ducă la confiscarea bunurilor comune, doar prin prisma faptului că soţia sa este funcţionar public şi în declaraţia sa de avere sumele în cauză nu s-au regăsit.

Nu există nicio obligaţie legală stabilită în sarcina unei persoane în speţă a recurentului a cărei soţie deţine o funcţie publică, să o informeze pe aceasta cu privire la toate veniturile ori conturile bancare pe care le deţinea la un moment dat.

2. Cu privire la cel de-al doilea motiv reţinut de instanţa de fond; instanţa de fond nu a luat în considerare extrasele bancare eliberate de către SC H. SA pe numele recurentului D.

Ori, extrasele de cont conţin toate elementele privind operaţiunile bancare cu privire la recurentul D., constând în: data deschiderii conturilor, depunerea sumelor de bani şi data închiderii celor două conturi, ceea ce evident corespunde cu retragerea sumelor ce au constituit obiectul depozitelor bancare, pentru că la închiderea conturilor se restituie inevitabil şi sumele de bani aflate în conturile respective.

Extrasele de cont bancar conţin aceleaşi elemente, Banca neputând aplica proceduri diferite, după cum clienţii care le solicită sunt sau nu supuşi unor anumite proceduri de verificare a averii, extrasele bancare fiind reglementate într-un anume format dinainte stabilit.

Dacă instanţa de fond avea dubii ori nelămuriri cu privire la această procedură desemnată prin sintagma "închiderea contului", ar fi putut să-şi manifeste rolul activ în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi să dispună o adresă la banca respectivă pentru a cere explicaţii suplimentare acesteia cu privire la noţiunea de "închidere a conturilor''' de către recurent, precum şi dacă sumele respective au fost retrase în numerar sau au fost transferate către alte conturi bancare.

De altfel, la data deschiderii contului soldul era zero, fiind urmat de operaţiunea de depunere a sumei de bA. ce a constituit obiectul depozitului, iar la data închiderii contului soldul a devenit tot zero, prin restituirea sumei respective în numerar.

Prin urmare nu se poate închide un cont, iar soldul acestuia compus dintr-o sumă de bA. să rămână în continuare în custodia băncii, deoarece o bancă nu operează sumele deponenţilor decât prin intermediul unor conturi bancare active, în baza unui contract de cont curent bancar.

Ori, la data administrării probei cu înscrisuri, se poate constata că nici instanţa de fond şi nici celelalte părţi nu au formulat obiecţiuni şi nu au respins proba cu înscrisuri propusă şi administrată în condiţiile legii.

De altfel, dacă sumele în cauză ar fi rămas în continuare în custodia băncii, A. ar fi trebuit să cunoască acest lucru, deoarece aşa cum a reţinut instanţa de fond, E. ar fi comunicat de urgenţă A. acest lucru.

Ori, instanţa a reţinut că acesta nu avea conturi bancare, prin urmare nu mai avea nicio sumă de bani la Banca respectivă.

În plus, la închiderea conturilor în datele de 26 ianuarie 2009 şi 16 martie 2009 recurentul a retras sumele de bani în numerar aşa cum rezultă dintr-o informare a băncii.

Prin urmare, în anul 2009, recurentul a avut la dispoziţie o sumă în cuantum de 20.498 euro, sumă ce evident a fost folosită la achiziţionarea apartamentului (29 iunie 2009) ce s-a reţinut ca fiind dobândit în mod nejustificat.

Cât priveşte la motivele de fapt ale instanţei de fond potrivit cărora este adevărat doar ceea ce a comunicat E. către A., trebuie menţionat faptul că iniţial A. a solicitat confiscarea unei sume de bani mult mai mari, şi anume 104.050 euro, iar din probele care au fost administrate în faţa Comisiei de Confiscare a Averilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti a rezultat o sumă cu mult mai mică, ceea ce denotă o crasă superficialitate a acestei mult apreciate autorităţi publice şi care nu face aproape nicio cercetare temeinică şi nu explică şi nici nu motivează ce înseamnă sintagma enunţată de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 115/1996: "dobândirea unor bunuri anume determinate sau a unei cote-părţi dintr-un bun nu este justificată".

Se apreciază de recurent, instanţa de fond a înlăturat în mod indirect proba cu extrasul bancar prin neluarea practic în considerare a acestuia, deoarece nu ar conţine date despre ce s-a întâmplat cu sumele respective la închiderea conturilor, adică „.informaţii referitoare la data retragerii sumelor din cont", ceea ce practic denotă mai degrabă dificultate în interpretarea unui asemenea înscris şi nicidecum nevoia acurateţei unei astfel de informaţii, în condiţiile în care aşa cum am mai .arătat, instanţa avea dreptul şi obligaţia ca în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., să ceară emitentului lămuriri suplimentare sub acest aspect şi nu să le enunţe pentru prima dată în considerentele hotărârii atacate.

Apărările intimatei şi procedura derulată în recurs;

Prin concluziile scrise depuse la dosar A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în ceea ce priveşte susţinerile recurentului reclamant privind sumele de bani reţinute ca nejustificate de către instanţa de fond, formulăm următoarele apărări:

Cu privire la adresa din 31 martie 2011 a E. - F. invocată de către reclamant ca prim motiv de recurs, din acesta situaţia veniturilor nete, pe categorii de venituri, realizate de către B. şi d-l D., soţul persoanei evaluate, în perioada 2003-2010.

Astfel, corect instanţa de fond a reţinut faptul că G. sector 6 a comunicat A. situaţia veniturilor nete ale recurenţilor, pe categorii de venituri, dar si situaţia conturilor bancare din perioada 2003 - 2011, rezultând că recurentul D. nu figurează cu conturi bancare deschise până la 31 martie 2011.

În faţa instanţei de fond, recurentul nu a demonstrat contrariul celor menţionate în această adresă, invocând doar faptul că recurentul a lucrat o perioadă de timp în afara ţării obţinând venituri, fapt ce însă nu a fost demonstrat în fata instanţei de fond.

Totodată, susţinerile recurentului că nu există nici o obligaţie legală stabilită în sarcina unei persoane a cărei soţie deţine o funcţie publică să o informeze pe aceasta cu privire la toate veniturile ori conturile bancare pe care le deţinea la un moment dat, nu au relevanţă în cauză.

Pe tot parcursul evaluării efectuată de către A., urmată de cercetarea efectuată de Comisia de Cercetare a Averilor nu reiese faptul că recurentul ar fi obţinut venituri din străinătate. Nici în faţa instanţei de fond, recurentul nu a demonstrat aceste susţineri.

Cu privire la susţinerile recurentului că instanţa de fond nu a luat în considerare extrasele bancare eliberate SC H. SA pe numele D.

Cât priveşte aceste extrase de cont depuse la dosar la termenul din data de 10 decembrie 2013, s-a reţinut că stea oferă puţine informaţii despre conturile respective, si anume este prezentată data deschiderii, data închiderii şi sumele constituite, însă nu conţin informaţii referitoare la data retragerii sumelor din cont, pentru a se verifica, fără nici o îndoială, dacă aceste retrageri sunt anterioare achiziţionării bunurilor.

Pentru a dovedi că suma de 82.474 lei a fost dobândită în mod justificat, recurenţii invocă o situaţie ase de cont bancar eliberate de SC H. SA pe numele recurentului D. susţinând că acesta a efectuat următoarele operaţiuni:

A deschis contul bancar la data de 26 iunie 2008 la SC H. SA în care a depus suma de 10.000 euro.

A lichidat la data de 26 ianuarie 2009 acest cont ridicând cash suma de 10.113 euro.

A deschis contul bancar la data de 15 decembrie 2008, în care a depus suma de 10.498 euro.

A lichidat la data de 16 martie 2009 acest cont ridicând cash suma de 10.629 euro.

Se susţine că, din extrasele de cont bancar eliberate de către SC H. SA rezultă că, pentru stabilirea veniturilor dobândite în anul 2009, ar trebuie luate în considerare şi resursele financiare rezultate din lichidarea două conturi bancare la datele de 26 ianuarie 2009 și 16 martie 2009, resurse care ar fi fost folosite în achiziţionarea bunurilor, astfel că averea dobândită ar fi pe deplin justificată şi nu poate fi supusă confiscării.

Recurenţii au depus în sprijinul poziţiei procesuale odată cu recursul o adresă a SC H. SA (fila 10).

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului;

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante;

Prin sentinţa contestată instanţa a admis sesizarea Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, dispunând confiscarea de la pârâţii-recurenţi a sumei de 82.474 lei (1.9497 euro) cu motivarea că cele două conturi închise în anul 2009 au fost deschise în anul 2008, or din documentaţia ce a stat la baza întocmirii raportului de evaluare rezultă pentru anul 2008 un excedent între venituri şi cheltuieli de 5.013 lei, în timp ce sumele depuse în cele două conturi totalizează 20.498 euro.

În ceea ce priveşte motivul de recurs, raportat la adresa invocată a E. - F. - G. sector 5 Bucureşti din 31 martie 2011, aceasta relevă doar situaţia contului bancar al pârâtului D. la aceea dată, respectiv 31 martie 2011, nefiind negată existenţa anterioară a celor două conturi - închise, la SC H. SA.

Cel de-al doilea motiv, vizând extrasele de cont depuse la dosar la termenul din 10 decembrie 2013, se reţine de către instanţa de fond că acestea oferă puţine informaţii despre conturile respective şi anume data deschiderii, data închiderii şi sumele constituite, nu şi informaţii referitoare la data retragerii sumelor din cont, pentru a se verifica dacă aceasta este anterioară achiziţionării bunurilor, pentru a se aprecia asupra utilizării lor în scopul dobândirii bunurilor menţionate în raportul de evaluare al A., are a fi analizat în convergenţă cu întregul ansamblu probator.

Astfel extrasele de cont depuse la termenul din 10 decembrie 2013 (filele 34-39 dosar fond) fac referire la următoarele conturi deschise pe numele lui D. la SC H. SA, în ordinea deschiderii lor;

1) - deschis la 20 mai 2007 - închis la 21 ianuarie 2008, în sumă de 16.050 euro;

2) - deschis la 21 ianuarie 2008 - închis la 3 octombrie 2008 în sumă de 6.054 euro;

3) - deschis la 14 ianuarie 2008 - închis la 25 martie 2008 în sumă de 5.000 euro;

4) - deschis la 26 iunie 2008 - închis la 26 ianuarie 2009, în sumă de 10.000 euro;

5) - deschis la 14 iulie 2008 - închis la 27 octombrie 2008 în sumă de 13.400 euro;

6) - deschis la 15 decembrie 2008 - închis la 15 martie 2009 în sumă de 10.408 euro.

Analizând coroborat datele deschiderilor şi închiderilor de cont rezultă că nu poate fi vorba despre venituri în sumele retrase, deschiderile de conturi putând fi coroborate cu închiderea altora în intervalul anterior, neobţinându-se nicio sumă cu titlu de dobânzi pentru a justifica în acest fel depunerile.

Cu atât mai mult, cel două conturi lichidate în anul 2009 (nr. 4 şi 6) provin din deschideri realizate cu 7 respectiv 4 luni în urmă deci fără a fi producătoare de dobânzi semnificative.

Pe de altă parte instanţa apreciază ca obiectivă observaţia A. legată de răstimpul dintre retragerile din cont şi achiziţionarea imobilului prin contractul autentificat din 29 iunie 2009 din care 10.000 euro cu titlu de avans s-a achitat în 17 iunie 2009, câtă vreme, după cum rezultă din analiza anterioară, recurentul depunea bani în cont bancar şi pentru intervale mult mai scurte.

Toate acestea vădesc nerealitatea susţinerilor privind existenţa unui disponibil bănesc aparţinând recurentului D. care să acopere diferenţă negativă de venituri aferente anului 2009.

Este de subliniat că evaluarea averii l-a vizat şi pe acesta în mod legal şi în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 176/2010.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate

În raport de analiza motivelor invocate acesta nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond fiind legală astfel că, în conformitatea cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 556 din 18 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2015.