Securitate collaborator status upheld against coercion defense in final ruling

Decizia nr. 1259/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei;

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B., să se constate calitatea pârâtei de colaborator al Securităţii.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2917 din 2 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul A. şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtei B.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta B., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:

Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nemotivată în fapt, bazată doar pe aprecieri generale, iar nu pe fapte concrete, încălcând astfel prevederile art. 4 C. civ.

Astfel, nu au fost analizate apărările sale privind starea de constrângere în care a acceptat colaborarea cu securitatea, determinată de nevoia păstrării locului de muncă la Aerobaza Utilitară Timişoara, unde a deţinut funcţia de controlor de trafic. Este de notorietate că eventualul refuz al cererii de colaborare cu securitate ar fi condus la declararea sa ca dizidentă şi ca duşman al poporului.

Totodată, conţinutul notelor informative nu era de natură să aducă prejudicii colegilor săi, iar cele mai multe dintre aceste note i-au fost dictate şi impuse de ofiţerii de securitate.

Recurenta şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 N.C.P.C.

Procedura de soluționare a recursului;

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) N.C.P.C., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 iulie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) N.C.P.C.

Prin încheierea din 9 octombrie 2014 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) N.C.P.C., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Soluţia instanţei de recurs;

Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, instanţa de control judiciar constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Astfel, nu se pot reţine ca neîntemeiate criticile formulate de recurentă în sensul că hotărârea instanţei de fond nu este motivată în fapt.

Sentinţa atacată cuprinde o motivare detaliată în fapt şi în drept, fiind respinse punctual apărările pârâtei.

În acest sens, nu a fost reţinută starea de constrângere pe care a invocat-o pârâta în legătură cu colaborarea cu securitatea, deoarece art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, teza a II-a limitează exceptarea de la stabilirea calităţii de colaborator la următoarele împrejurări: „Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar”.

În fapt s-a reţinut că, deşi pârâta a fost urmărită de organele de securitate pe motiv că ar fi favorizat în anul 1980 un eveniment de evaziune aeriană, notele informative nu au legătură cu această urmărire, fiind furnizate într-o perioadă ulterioară, timp îndelungat, respectiv între anii 1981 - 1989.

S-a mai reţinut că pe baza notelor informative furnizate de pârâtă anumite persoane au fost verificate de securitate pe motiv că aveau rude rămase ilegal în străinătate sau pe motive de apartenenţă religioasă. Aceste informaţii au fost de natură să vizeze îngrădirea dreptului la viaţă privată al persoanelor respective şi a libertăţilor religioase.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, definiţia calităţii de colaborator al securităţii conţine printre elementele sale, ca o condiţie suficientă, furnizarea de informaţii care „au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”, fără a se cere îngrădirea efectivă a acestor drepturi.

Pentru considerentele menţionate, instanţa de control judiciar apreciază că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar în baza art. 496 alin. (1) N.C.P.C. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinţei civile nr. 2917 din 2 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2015.