Administrative petition response inadequate versus statutory "unjustified refusal" under Law 554/2004

Decizia nr. 1225/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Prin acţiunea înregistrată rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul a formulat o plângere, în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Control Intern - cu obligarea la plata daunelor morale şi a cheltuielilor de judecată, arătând că s-a adresat pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Control Intern cu o sesizare în legătură cu tulburarea liniştii publice a oraşului Măcin.

A precizat faptul că a primit răspunsul nr. x/2011 pe care l-a apreciat ca nefiind în concordanţă cu prevederile O.G. nr. 27/2002, cu modificările şi completările, privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.

Urmare a constatării acestor lipsuri a înaintat scrisoarea din 9 noiembrie 2011 - în temeiul art. 5 din O.G. nr. 27/2002 - solicitând măsuri de analiză detaliată şi cercetarea tuturor aspectelor sesizate, la aceasta primind adresa de răspuns nr. y din 21 noiembrie 2011.

A arătat reclamantul că răspunsurile primite îl nemulţumesc, considerând că în cauză este vorba despre un refuz nejustificat de a răspunde.

Inspectoratul General al Poliţiei Române a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 393 din 10 septembrie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Control Intern.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia la nivelul Direcţiei Control Intern din cadrul pârâtei, au fost înregistrate iniţial 4 memorii (nr. z/2011, nr. q/2011, nr. w/2011 şi nr. x/2011, toate conexate sub ultimul număr), adresate prin poşta electronică conducerii Inspectoratului General al Poliţiei Române de reclamant, în cuprinsul cărora au fost reiterate o serie de aspecte referitoare la încălcarea gravă a normelor de convieţuire socială, manifestate prin producerea de zgomote ce tulbură ordinea şi liniştea publică.

În anul 2011, petentul a formulat alte 3 petiţii pe care le-a înaintat în format electronic conducerii Inspectoratului General al Poliţiei Române, petiţii ce au fost transmise spre verificare şi soluţionare către I.P.J. Tulcea în conformitate cu prevederile art. 61 din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.

Petiţia înregistrată din 27 mai 2011, a fost înaintată spre soluţionare Poliţiei Oraşului Măcin care, după efectuarea verificărilor, a stabilit faptul că cele reclamate de petent, se doreau a fi un semnal de alarmă adresat forurilor superioare ale poliţiei, în scopul efectuării de demersuri legislative privind sancţiunile aplicate celor care tulbură fără drept liniştea şi ordinea publică, considerând că cele în vigoare nu sunt eficiente.

Raportul cu propunerea de clasare a petiţiei, precum şi adresa de răspuns către petent au fost aprobate şi semnate de către adjunctul şefului I.P.J. Tulcea.

În ce priveşte petiţia din 06 septembrie 2011 primită spre soluţionare de la Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Control Intern, aceasta a fost repartizată Serviciului Cabinet al I.P.J. Tulcea, având în vedere faptul că aspectele semnalate vizau modul de acţiune al poliţiştilor la evenimentele sesizate prin apelul de urgenţă 112.

Urmare a verificărilor efectuate, s-a constatat că lucrătorii au acţionat conform procedurilor de lucru identificând şi sancţionând persoana reclamată, stabilindu-se că celelalte aspecte menţionate de petent, nu se confirmă.

Raportul cu propunerea de clasare a petiţiei şi răspunsul formulat către petent au fost aprobate şi semnate de către şeful I.P.J. Tulcea.

La data de 15 noiembrie 2011, s-a înregistrat la nivelul Direcţiei Control Intern sub nr. y/2011, un nou memoriu formulat de reclamant în cuprinsul căruia descris punctual un număr de 7 situaţii de fapt care ar constitui încălcări ale normelor de convieţuire socială de genul celor semnalate anterior.

Conform dispoziţiei rezolutive a conducerii Direcţiei Control Intern s-a întocmit la data de 21 noiembrie 2011 adresă de răspuns.

În acest context, Curtea a reţinut că în cauză nu se poate vorbi despre un refuz nejustificat în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 atâta vreme cât petiţiilor formulate li s-a răspuns, iar răspunsurile au fost comunicate petentului.

Împrejurarea că petentul apreciază răspunsurile primite ca fiind nelegale şi netemeinice nu conduce la concluzia că demersul său juridic este fundamentat atâta vreme cât toate cererile adresate pârâtei au primit răspunsuri motivate.

Recursul

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că nu contestă lipsa unui răspuns sau motivări din partea autorităţii pârâte la sesizarea formulată, însă refuzul nejustificat constă în faptul că nu s-a răspuns la ceea ce s-a cerut, răspunsul - chiar motivat - neavând legătura cu solicitarea.

În opinia recurentului, aceasta reprezintă o încălcare a prevederilor art. 5 din O.G. nr. 27/2001.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

Obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat prin art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual reparaţii pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii.

Noţiunea de contencios administrativ este definită de Legea contenciosului administrativ în art. 2 alin. (1) lit. f) ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că obiectul principal al cauzei deduse judecăţii îl reprezintă obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Control Intern la soluţionarea sesizării reclamantului referitoare la tulburarea liniştii publice a oraşului Măcin, aşa cum a solicitat prin cererea introductivă.

În cauza de faţă, însă, recurentul-reclamant nu a dovedit existenţa refuzului nejustificat din partea autorităţii pârâte de a răspunde sau a soluţiona sesizarea, deoarece răspunsul transmis de autoritatea pârâtă sesizată nu echivalează cu un refuz nejustificat, în sensul prevederilor legale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Definiţia excesului de putere este dată de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, constând în exercitarea dreptului de apreciere, aparţinând administraţiei publice, prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Faptul că cererea reclamantului nu a fost soluţionată în modalitatea pretinsă de acesta, în sensul de a răspunde la fiecare punct din cele şapte ale petiţiei, nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004.

Împrejurarea că răspunsul autorităţii publice pârâte nu este de natură a satisface aşteptările petentului, nu constituie un refuz nejustificat de soluţionare a cererii ori un exces de putere în sensul dispoziţiilor citate din Legea nr. 554/2004, întrucât stabilirea conţinutului răspunsului constituie o prerogativă a autorităţii publice exercitată, în speţă, cu respectarea dispoziţiilor legale.

Nu poate fi reţinută critica recurentului cu privire la soluţia instanţei de fond, motiv pentru care va menţine soluţia dată ca temeinică şi legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 393 din 10 septembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2014.

Procesat de GGC - CT