Mootness of injunction for natural gas tariffs following subsequent regulatory order increase

DECIZIE nr. 1212/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei teritoriale de soluţionare a acestei cauze de către Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 30 din 06 februarie 2012, societatea reclamantă A. SA a solicitat în contradictoriu cu autoritatea publică pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), să fie obligată pârâta să emită actul administrativ, respectiv Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de transport al gazelor naturale, astfel cum a fost solicitat prin Nota de fundamentare anexă la cererea din 25 martie 2011 şi să-l publice în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Autoritatea publică pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia rămânerii fără obiect a cauzei motivată de faptul că, prin adresa nr. 4940 din 21 noiembrie 2011, a răspuns societăţii reclamante aşa-zisei plângeri prealabile a acesteia, comunicându-i că, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 şi 105 din Decizia Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 1078/2003, la înaintarea ECR, operatorii au obligaţia de a prezenta şi un raport de audit extern al acesteia, ceea ce în cauză societatea reclamantă nu a prezentat odată cu documentaţia suplimentară solicitată, aşa încât, nu se poate susţine că autoritatea nu a soluţionat în termen cererea reclamantei, cu atât mai mult, că nu ar fi răspuns cererii acestei.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 5763 din 15 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia invocată de autoritatea publică pârâtă, ca neîntemeiată şi a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta A. SA - Mediaş, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei ca neîntemeiată.

Recursul

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. SA - Mediaş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului, a susţinut, în esenţă, că nu există o legătură sau condiţionare între procedura de ajustare a venitului reglementat şi îndeplinirea cerinţelor art. 104, 105 din Decizia nr. 1078/2003, aspect pe care instanţa de fond în mod greşit nu l-a avut în vedere.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.

Procedura derulată în faţa instanţei de recurs

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a invocat excepţia rămânerii fără obiect a cauzei, arătând că, ulterior pronunţării hotărârii instanţei de fond, au fost publicate Ordinele preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 13/2013 şi nr. 39/2013, prin care tariful reglementat pentru prestarea serviciilor de transport al gazelor naturale prin SNT a fost majorat cu circa 17%, astfel că acţiunea recurentei-reclamante a rămas fără obiect.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând înscrisurile cauzei, raportat la susţinerile şi argumentele părţilor, Înalta Curte constată că recursul a devenit lipsit de interes şi urmează a fi respins, pentru considerentele în continuare arătate.

Obiectul prezentei cauze îl constituie obligarea pârâtei Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei să emită Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de transport al gazelor naturale, astfel cum a fost solicitat prin Nota de fundamentare anexă la cererea din 25 martie 2011 şi publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea I.

La data de 15 martie 2013 şi, respectiv, la data de 29 iunie 2013, s-au publicat în Monitorul Oficial Ordinele preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 13/2013 şi nr. 39/2013, prin care tariful reglementat pentru prestarea serviciilor de transport al gazelor naturale prin SNT a fost majorat cu circa 17% faţă de perioada anterioară.

În acest context, Înalta Curte apreciază că recurenta nu mai justifică interes în soluţionarea căii de atac a recursului.

Astfel, un demers judiciar nu poate fi iniţiat şi întreţinut fără justificarea unui interes legitim.

Alături de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală şi calitatea procesuală, una dintre condiţiile cumulative de exerciţiu ale acţiunii civile este existenţa unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată.

Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte instanţa de judecată cu soluţionarea unei cereri, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.

Deşi C. proc. civ. nu defineşte această condiţie de exerciţiu a acţiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului, şi să subziste pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

În cauza de faţă, raportat la circumstanţele reţinute anterior, instanţa de recurs constată că, în mod evident, nu mai subzistă interesul părţii în finalizarea demersului judiciar având acest obiect.

În aceste condiţii, nu se mai impune nici analizarea argumentelor şi criticilor dezvoltate în cererea de recurs.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. SA Mediaş împotriva Sentinţei nr. 5763 din 15 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2014.

Procesat de GGC - CT