Validity of Concession Contract for Management of Public Aquatic Resources: Distinction Between Ceding a Public Asset and Delegating Management Activity

DECIZIA nr. 1207/2014

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost precizată, reclamantele A. Iaşi şi A. Filiala Suceava au chemat în judecată pârâtele B. Bucureşti şi C. Suceava, solicitând desfiinţarea Actului adiţional nr. 3 la contractul nr. x/24/1993 pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea cererii, reclamantele au arătat că actul adiţional contestat în cauză suspendă practic activitatea A. Iaşi, deşi aceasta deţine autorizaţiile nr. x1, x2, x3, x4, x5 şi x6, emise de B., eliberate la 07 martie 2011, valabile până la data de 07 martie 2016.

Astfel, C. Suceava, apreciind că nu mai sunt valabile permisele de pescuit emise celor 2500 de membri ai A. Filiala Suceava, de către B., percepe o taxă de 100 lei, în condiţiile în care toate taxele legale au fost achitate.

Au mai susţinut reclamantele că actul adiţional nr. 3/2012 este lovit de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu încălcarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, raportat la art. 136 alin. (4) din Constituţia României, întrucât resursele acvatice vii din România nu pot fi concesionate având în vedere că sunt bunuri publice.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 213/1998 şi ale art. 136 alin. (4) din Constituţia României, în dovedirea susţinerilor fiind depuse înscrisuri.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 296 din 3 octombrie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea având ca obiect "anulare act administrativ", formulată de reclamantele A. Iaşi şi A. Filiala Suceava, în contradictoriu cu pârâtele B. Bucureşti şi C. Suceava.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că natura juridică conferită actului administrativ de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi regulile speciale de competenţă a instanţelor sesizate cu verificarea condiţiilor de validitate şi a executării acestuia, nu exclud aplicarea regulilor generale privind efectele contractelor, în cauză fiind în discuţie principiul relativităţii efectelor contractului.

Potrivit art. 1280 C. civ., contractul produce efecte numai între părţi, dacă prin lege nu se prevede altfel, principiu potrivit căruia obligaţiile asumate privesc numai partea contractantă, iar pe de altă parte, dreptul acceptat profită numai titularului său.

În acest context, un contract încheiat între terţi cu privire la gestiunea fondului piscicol pentru care reclamantul deţine autorizaţii de pescuit recreativ sportiv pe o perioadă de 5 ani, nu produce nici un efect asupra acestei autorizaţii, pentru suficientul motiv că acest contract - actul adiţional nu poate produce efecte retroactive.

În ipoteza în care, la expirarea autorizaţiilor în discuţie, C. va fi în continuare gestionara resurselor piscicole, autorizaţiile pentru pescuit vor fi solicitate de la această din urmă entitate, în condiţiile stabilite, în baza legii în vigoare la acel moment.

În ce priveşte primul motiv de nulitate invocat de reclamante, cel referitor la menţionarea greşită a numelui judeţului avut în vedere în actul adiţional, deşi evident este vorba de o greşeală materială, actul este inopozabil reclamantelor, pentru suficientul motiv că ele nu au autorizaţie de pescuit sportiv pe teritoriul judeţului Galaţi, orice contract cu privire la resursele piscicole ale acestui judeţ nevizându-le direct sau indirect.

A mai reţinut instanţa de fond că, din dispoziţiile art. 3 şi art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008, rezultă că B. are abilitarea legală de a administra aceste resurse, inclusiv prin cedarea componentei vizând pescuitul de agrement şi sportiv.

Or, în speţă, această componentă a fost cedată C. Suceava, printr-un contract încheiat ca urmare a pronunţării unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, care obligă la încheierea actului adiţional în discuţie, hotărâre judecătorească pusă în aplicare de B. Bucureşti.

În ce priveşte pretinsa încălcare a art. 11 din Legea nr. 213/1998, prima instanţă a observat mai întâi că art. 11 din actul normativ menţionat a fost abrogat ca urmare a intrării în vigoare a noului C. civ., prin art. 89 pct. 2 din Legea nr. 71/2011, dar şi că textul în discuţie a fost preluat parţial prin dispoziţiile art. 861 din noul C. civ.

Lecturând acest text, judecătorul fondului a constatat că alin. (3) al art. 861 permite darea în administrare, în folosinţă, închirierea sau concesionarea bunurilor proprietate publică, astfel încât, din acest punct de vedere, contractul/actul adiţional contestat este perfect valid.

În ce priveşte art. 15 din Legea nr. 213/1998, curtea de apel a observat, pe de o parte, că actul adiţional a cărui nulitate absolută se invocă, a fost încheiat în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, care nu poate fi pusă în discuţie în prezenta cauză, iar pe de altă parte, că ceea ce s-a cedat către C. Suceava nu este resursa acvatică, aşadar un bun proprietate publică în sine, ci "gestionarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii", adică o activitate şi nu un bun, interdicţia impusă de actul normativ în discuţie nefiind încălcată.

Recursul

Împotriva hotărârii instanţei de fond au formulat recurs reclamanta A. - Filiala Suceava şi pârâta C. Suceava, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea cererii sale de recurs reclamanta A. - Filiala Suceava a arătat în esenţă următoarele:

În fapt, sentinţa pronunţată de către Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/39/2012 este nelegală şi netemeinică.

Pe de o parte se recunoaşte că A. Filiala Suceava deţine autorizaţii valabile pentru o perioadă de 5 ani emise anterior actului adiţional iar acesta din urmă nu poate produce efecte retroactive. Problema se va pune după expirarea autorizaţiilor care va fi peste cinci ani.

Se arată că recurenta este terţ faţă de acest contract deşi C. Suceava se prevalează de acest act ridicând undiţe, lansete ale membrilor A. Filiala Suceava care au şi permise eliberate de B. Bucureşti. Resursa acvatica nu poate fi gestionată durabil. A. Filiala Suceava avea autorizaţii valabile în momentul emiterii actului.

În drept, se întemeiază cererea de recurs pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi art. 304. pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii sale de recurs pârâta C. Suceava, a arătat în esenţă că deşi a fost citată în proces pentru suspendare act administrativ, instanţa de fond s-a pronunţat privind anularea actului administrativ, acordând mai mult decât s-a cerut.

- Instanţa de fond nu s-a pronunţat pe excepţia de litispendenţă cu cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/39/2012 - aflată pe rolul Curţii de Apel Suceava.

- Actul adiţional la Contractul nr. x/24/1993 este un act administrativ şi în cauză nu a fost respectată procedura prealabilă.

- Instanţa competentă să judece suspendarea unui act administrativ emis de o autoritate centrală este Curtea de Apel de la domiciliul emitentului B.

Procedura în faţa instanţei de recurs

Pârâta C. Suceava a formulat întâmpinare la cererea de recurs a reclamantei A. Filiala Suceava - solicitând respingerea acesteia ca nefondată. A arătat pârâta-recurentă că prin Sentinţa civilă nr. 113 din 21 martie 2012 a Curţii de Apel Suceava definitivă şi irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5503 din 31 mai 2013 autorizaţiile emise nelegal pentru A. Iaşi au fost anulate şi prin urmare pretenţiile recurentei-reclamante sunt stinse de drept.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul pârâtei C. Suceava - este lipsit de interes câtă vreme prin Sentinţa civilă nr. 296 din 3 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, s-a respins acţiunea privind anularea actului adiţional nr. 3 la contractul nr. x/24/1993 - iar recurenta-pârâtă nu justifică astfel un interes să modifice hotărârea atacată.

Cât priveşte pretinsa lipsă de apărare a recurentei-pârâte prin neprecizarea obiectului cauzei dosarului pe citaţie, se constată că din moment ce a primit o copie a motivelor de acţiune, pârâta a luat la cunoştinţă de obiectul cauzei, acest lucru rezultând şi din întâmpinarea formulată la instanţa de fond prin care a solicitat respingerea cererii pe calea excepţiei litispendenţei.

Cât priveşte recursul reclamantei C. Suceava - acesta este nefondat.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat corect situaţia de fapt în sensul că actul adiţional încheiat în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, nu poate fi pus în discuţie şi faptul că ceea ce s-a cedat către C. Suceava nu este un bun, ci o activitate şi anume "gestionarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii".

Reclamanta-recurentă A. Suceava are un număr de 2500 membrii care posedă permis de pescuit eliberat de B. distribuite prin A. Iaşi - însă prin Decizia nr. 243 din 5 noiembrie 2013 a Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură - au fost anulate autorizaţiile de pescuit recreativ/sportiv pentru A. Iaşi - fiind pusă în aplicare Sentinţa civilă nr. 113/2012 a Curţii de Apel Suceava.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de cele arătate mai sus, Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâta C. Suceava şi ca nefondat recursul reclamantei A. - Filiala Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C. Suceava împotriva Sentinţei nr. 296 din 3 octombrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Respinge recursul declarat de A. - Filiala Suceava împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2014.

Procesat de GGC - CT