SAPARD funding loss upheld after conflict-of-interest finding survives res judicata challenge; appeals dismissed, deposit return affirmed.

DECIZIA nr. 1202/2014

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 octombrie 2009, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a contestat Decizia nr. 18495 din 25 august 2009 şi a solicitat anularea actului administrativ, exonerarea societăţii de orice obligaţie de plată stabilită în sarcina sa şi suspendarea deciziei până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că Decizia nr. 18495/2009 a fost emisă de autoritatea pârâtă cu nerespectarea principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune între altele respectarea autorităţii de lucru judecat, adică al caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti cu referire la Sentinţa civilă nr. 1649 din 14 aprilie 2009.

A susţinut că, prin Sentinţa civilă nr. 1649/2009, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2009 rămasă definitivă şi irevocabilă instanţa de judecată a admis acţiunea SC A. SRL, a anulat Decizia nr. 22129 din 03 noiembrie 2008 şi a dispus ca autoritatea pârâtă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit să ţină cont în soluţionarea contestaţiei de limitele sesizării cu care a fost învestită, respectiv cu verificarea aspectelor ce fac obiectul procesului-verbal nr. 17089 din 09 septembrie 2008.

În decizia contestată, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit include informaţii care nu au făcut obiectul procesului-verbal contestat şi încalcă principiul "non reformatio in pejus".

S-a mai susţinut că, prin actul contestat în cauză, pârâta nu a răspuns la contestaţia nr. 19854 din 09 octombrie 2008, fiind, astfel, încălcată obligaţia dispusă prin Sentinţa civilă nr. 1649 din 14 aprilie 2009.

Reclamanta a arătat că unica neregulă reţinută prin procesul-verbal nr. 19854 din 09 octombrie 2008 a fost existenţa unui conflict de interese care se regăseşte şi în procesul-verbal nr. 17089/2008.

Faţă de această reţinere a pârâtei, reclamanta a precizat că nu există nicio relaţie între beneficiar SC A. SRL şi societatea câştigătoare a proiectului.

Unicul aspect reţinut de Garda Financiară Vrancea şi de către pârâtă a fost că d-na B. a lucrat pentru SC A. SRL ca economist, iar acest angajat are calitatea faţă de SC C. SRL (câştigătoarea proiectului) de asociat, dar privitor la acest aspect, reclamanta a susţinut că nu constituie un conflict de interese.

Conform Legii nr. 161/2003, foştilor angajaţi ai statului nu li se interzice să aibă afaceri cu instituţia în care au lucrat, din moment ce nu mai primesc salariu de la acea instituţie şi, ca atare, nu se poate interzice aceasta în mediul privat, iar Legea nr. 161/2003 nu se aplică societăţilor cu răspundere limitată.

Reclamanta a mai arătat că nu a fost eludată legea şi nici nu au fost nerespectate prevederile Contractului-cadru nr. 110602624100089 din 21 decembrie 2006 şi a Acordului multianual de finanţare încheiat între România şi Comisia Comunităţilor Europene, ci au fost "mici gafe inerente desfăşurării unui asemenea proiect".

Deşi valoarea proiectului de modernizare a morii a fost mult mai mare decât s-a estimat iniţial, ajungând la 4.539.137,40 lei faţă de 3.164.220 lei, cât s-a cerut prin dosarul de cerere de finanţare, reclamanta a susţinut că a făcut eforturi pentru a acoperi sumele suplimentare necesare pentru a duce la final proiectul modernizării morii de grâu la care s-au obligat prin contract, în condiţiile în care ajutorul financiar nerambursabil a fost de 1.633.076,56 lei.

Pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi a depus la dosar documentaţia care a stat la baza actului contestat.

Reclamanta a depus la dosar precizarea contestaţiei, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 18495 din 25 august 2009 emisă de pârâtă şi suspendarea efectelor acestui act administrativ, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3071 din 23 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, precum şi cererea de suspendare, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia societatea reclamantă a avut calitatea de beneficiar în cadrul proiectului finanţat de Programul SAPARD în baza cererii de finanţare nr. F1.10602624100089 din 16 iunie 2006 şi a contractului cadru nr. CI.10602624100089 din 21 decembrie 2006, în valoare totală eligibilă de 3.299.109 lei, din care Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit acorda o finanţare nerambursabilă de maxim 1.649.554 lei, sumă echivalentă cu maxim 50% din valoarea totală eligibilă a proiectului.

Pentru achiziţia de bunuri necesare realizării proiectului, au fost transmise cereri de oferte din partea firmelor: SC C. SRL, SC D. SRL, SC E. SRL.

În urma selecţiei de oferte din data de 03 noiembrie 2006, comisia de adjudecare (condusă de F. în calitate de preşedinte, G. - secretar, H. - evaluator şi I. - evaluator) a fost declarată câştigătoare oferta SC C. SRL, cu care s-a încheiat contractul de lucrări nr. 1317 din 28 decembrie 2006.

SC C. SRL a fost înfiinţată la data de 01 martie 2006 având ca administrator şi asociat unic pe B., fostul contabil şef al reclamantei în perioada 01 aprilie 2001 - 01 noiembrie 2007.

În perioada 01 ianuarie 2006 - 01 noiembrie 2007 contractul de muncă al contabilei şefe a fost suspendat la SC A. SRL.

De asemenea s-a constatat că, unul dintre furnizorii de materii prime ai societăţii SC C. SRL a fost SC J. SRL Focşani al cărui asociat unic a fost H., angajatul reclamantei şi evaluatorul din comisia de adjudecare a ofertei câştigătoare pentru achiziţia de bunuri necesară executării contractului reclamantei, finanţat din fonduri SAPARD.

Prin Sentinţa civilă nr. 1649 din 14 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2008 s-a dispus ca, în urma anulării Deciziei nr. 22129 din 03 noiembrie 2008 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiei din cadrul APDRP, pârâta să soluţioneze contestaţia administrativă formulată de reclamantă cu verificarea aspectelor ce fac obiectul procesului-verbal de constatare nr. 17089 din 09 septembrie 2008.

În acest proces-verbal, s-a reţinut existenţa conflictului de interese privitor la persoanele H. şi B. conform celor reţinute anterior.

În raport de această situaţie, curtea de apel a constatat ca fiind nefondată susţinerea reclamantei în sensul că pârâta ar fi încălcat principiul securităţii raporturilor juridice care presupune respectarea autorităţii de lucru judecat cu referire la Sentinţa nr. 1649/2009.

Prin Sentinţa civilă nr. 1649/2009 s-a dispus verificarea de către pârâtă a aspectelor sesizate, iar pârâta a pus în executare această hotărâre conform limitelor impuse prin considerentele acesteia.

Cu privire la criticile reclamantei, în sensul că prin actul contestat s-a reţinut greşit că ar exista un conflict de interese, instanţa de fond a constatat, de asemenea, că acestea sunt neîntemeiate.

S-a reţinut faptul că reclamanta cunoştea că un angajat al său (contabilul şef cu contract de muncă suspendat pentru creşterea copilului) deţine o societate comercială cu care avea relaţii contractuale şi care a fost selectată tocmai pentru a continua aceste relaţii comerciale.

Acest interes al reclamantei de a continua relaţiile comerciale cu anumite societăţi se încadra în sfera de "interese de orice natură", pentru care avea obligaţia de a le aduce la cunoştinţa partenerului contractual, dar contrar acestei obligaţii, reclamanta nu a declarat acest interes.

A mai reţinut prima instanţă că din nota unilaterală a Gărzii Financiare Vrancea rezultă că, la achiziţionarea cazanului centralei termice, a boilerului, a vasului de expansiune şi a rezistenţei electrice, delegaţii înscrişi pe documentele de livrare ale SC K. SRL Focşani au fost H. şi B. în perioada 29 octombrie 2006 - 20 decembrie 2006, înainte de selecţia de oferte şi încheierea contractului de executare lucrări. Or, H. a fost atât angajatul societăţii reclamante, cât şi evaluator în comisia de evaluarea ofertelor.

De asemenea, acesta era asociat unic şi administrator al societăţii SC J. SRL Focşani, o societate care avea sediul tot la birourile societăţii reclamante şi care a fost înfiinţată în anul 2006 şi care a fost unul dintre furnizorii principali de materii prime, materiale şi servicii pentru realizarea obiectului contractului societăţii reclamante.

Atât din constatările autorităţii pârâte, cât şi din Nota unilaterală a Gărzii Financiare a rezultat existenţa unor situaţii care au generat un conflict de interese între reclamantă şi pârâtă, în condiţiile în care reclamanta nu a notificat interesul său în declararea drept câştigătoare a ofertei SC C. SRL, contrar art. 4 din Prevederile generale la Contract.

Cu privire la solicitarea reclamantei de suspendare a Deciziei nr. 18495 din 25 august 2009, s-a constatat că este neîntemeiată faţă de cele reţinute, în sensul că actul atacat este legal şi faţă de faptul că instanţa de contencios administrativ poate dispune suspendarea efectelor numai în privinţa unui act aparent nelegal, nu şi în privinţa unui act constatat că a fost emis conform legii.

Prin Încheierea din 8 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de restituire a cauţiunii formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, şi a dispus restituirea cauţiunii în valoare de 15.290,00 lei, achitată de petentă.

Recursul

Împotriva hotărârii instanţei de fond a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Totodată, pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, apreciind că Încheierea din 8 septembrie 2010 este nelegală şi netemeinică, a formulat recurs împotriva acesteia.

În motivarea cererii de recurs reclamanta SC A. SRL în esenţă, a arătat următoarele:

- Hotărârea instanţei este dată cu încălcarea vădită a art. 304 alin. (7) - (9) în conformitate cu dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

- Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit ca parte căzută în pretenţii, avea obligaţia de a soluţiona contestaţia noastră nr. 19854 din 09 octombrie 2008 formulată împotriva procesului-verbal nr. 17089 din 09 septembrie 2008, potrivit cadrului existent la momentul încheierii procesului-verbal şi formulării contestaţiei.

Fără a ţine cont de îndrumările Curţii de Apel Bucureşti, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a emis Decizia 18495 din 25 august 2009 motivând că "Nota unilaterală" 1934 din 11 aprilie 2008 a Gărzii Financiare Vrancea produce efecte juridice întrucât acţiunea noastră prin care am solicitat anularea acestei note a fost respinsă.

Dacă instanţa de judecată a dispus prin Sentinţa civilă nr. 1649 din 14 aprilie 2009 pronunţată în Dosarul nr. x/2/2008 anularea deciziei prin care se anula procesul-verbal şi se refăcea controlul la societatea noastră motivat de faptul că în propria cale de atac ni se crea o situaţie mai grea este inexplicabil ca prin sentinţa recurată, care menţine decizia de obligare a noastră la plata unui debit în suma de 1542.590.05 lei, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi suntem într-o situaţie favorabilă.

Principiul neagravării situaţiei în propria contestaţie se aplică şi cu prilejul resoluţionării/judecării în fond a contestaţiei, după pronunţarea unei sentinţe în acest sens, întrucât resoluţionarea/judecarea intervine ca urmare a iniţiativei părţii de a declanşa controlul administrativ/judiciar.

Având în vedere situaţia concretă a administratoarei SC C. SRL, B. la data încheierii contractului de lucrări nr. 1317 din 28 decembrie 2006, de angajată a beneficiarei cu contractul de muncă suspendat, urmată de încetarea raporturilor de muncă, rezultă că cel puţin în parte autorii verificărilor în emiterea concluziilor referitoare la existenţa conflictului de interese au avut în vedere prevederile art. 2531 C. pen.

Instanţa de judecată interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.

Instanţa de judecată a constatat existenţa unui conflict de interese între societatea noastră şi administratorul SC C. SRL - B., pornind de la simpla afirmaţie a APDPR, deşi aceasta recunoaşte că în procesul-verbal nr. 17089 din 09 septembrie 2008 s-a reţinut în mod greşit existenţa unui conflict de interese (Decizia nr. 22129 din 3 noiembrie 2009).

În mod greşit instanţa de judecată a apreciat că reclamanta este în situaţia existenţei unui conflict de interese, întrucât în contractul de finanţare şi contractele subsecvente încheiate nicio persoană nu se află în această situaţie.

Pentru a exista un conflict de interese trebuie să rezulte din acesta în mod direct un act negativ, impropriu sau incorect, dar care dă aparenţă de incorectitudine şi care subminează încrederea în persoana sau organizaţia aflată în această postură.

Conflictul de interese invocat în sentinţa recurată şi decizia contestată trebuie probată de o terţă parte, în sensul că trebuie dovedit impactul negativ al acestora asupra exercitării obiective a funcţiei sau rolului celui aflat în conflict de interese.

Din actele depuse la dosar reiese ca societatea noastră a avut în vedere ca obiectul contractului de finanţare să fie executat prin intermediul unei societăţi care să ofere un preţ mic - criteriul din caietul de sarcini.

- Instanţa a interpretat în mod greşit şi tendenţios raporturile de muncă din cadrul SC A. SRL.

Unica neregulă reţinută prin procesul-verbal nr. 19854 din 09 octombrie 2008, a fost existenţa unui conflict de interese. Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a admis prin Decizia nr. 22129 din 3 noiembrie 2008 că în procesul-verbal nr. 17089 din 09 septembrie 2008 s-a reţinut în mod greşit existenţa unui conflict de interese şi implicit s-au anulat actele contestate.

Cu privire la întemeierea pârâtei în emiterea Deciziei nr. 18495 din 25 august 2009 pe actele emise de Garda Financiară şi DLAF instanţa de fond îşi motivează decizia pe o situaţie care nu putea fi cunoscută de către SC A. SRL atâta timp cât nu avea acces la documentele contabile din cadrul firmelor prezente la licitaţie. Astfel se afirmă în motivarea sentinţei că: SC C. SRL avea pe stoc unul din utilajele ce au făcut obiectul contractului de finanţare. Or, în contractul de finanţare încheiat cu Agenţia SAPARD nu era stipulat că SC A. SRL are obligaţia de a cunoaşte situaţia stocurilor firmelor contractante.

Principiul legalităţii actelor administrative presupune atât ca autorităţile administrative să nu încalce legea, cât şi ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege, iar respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată. Adresele emise de Garda Financiară Vrancea şi DLAF sunt o înşiruire de speculaţii răuvoitoare prin care se încearcă incriminarea societăţii SC A. SRL pentru acţiuni legale.

În motivarea cererii sale de recurs, pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 7231 alin. (3) C. proc. civ.

Apărarea intimatei-pârâte Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea cererii de recurs ca nefondată.

A arătat intimata că în mod temeinic şi legal instanţa de fond a reţinut faptul că suma de 1.542.590,05 lei RON pe care reclamanta în calitate de beneficiar a primit-o în baza contractului de cofinanţare, a devenit neeligibilă din cauza abaterii de la legalitate săvârşită de reclamantă, în mod corect pârâta prin actul atacat a respins contestaţia reclamantei împotriva procesului-verbal de constatare şi stabilire a debitului datorat conform O.G. nr. 79/2003.

Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin încheierea din şedinţa publică din data de 20 septembrie 2011, s-a dispus suspendarea cererii de recurs până la soluţionarea irevocabilă a cauzei penale cu nr. 2793/231/2011 în conformitate cu prevederile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin referatul din data de 8 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din oficiu a repus cauza pe rol pentru a se verifica dacă subzistă motivele pentru care s-a suspendat soluţionarea recursului, constatând că s-a pronunţat Decizia penală nr. 672 din 25 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.

La dosar s-a depus Decizia penală nr. 672 din 25 aprilie 2013 a Curţii de Apel Galaţi.

De asemenea, se reţine că împotriva SC A. SRL s-a deschis procedura insolvenţei, aceasta fiind citată la soluţionarea prezentului recurs prin lichidatorul judiciar L. Focşani.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în prevederile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt fondate pentru următoarele considerente:

- În ceea ce priveşte recursul reclamantei SC A. SRL

În conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) C. proc. pen. "Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia".

În conformitate cu prevederile art. 346 alin. (1) C. proc. pen. "În caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, instanţa se pronunţă prin aceeaşi sentinţă şi asupra acţiunii civile".

Prin dispozitivul Deciziei penale nr. 672R din 25 aprilie 2013 - În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 958 C. civ. şi art. 1003 C. civ. obligă pe inculpaţii F. şi M. în solidar şi pe inculpatul F. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. SRL - Câmpineanca - Focşani, judeţul Vrancea, la plata sumei de 1.633.076,55 lei către partea civilă ARDRP.

Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte va respinge ambele recursuri ca fiind nefondate în acest context.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 3071 din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit împotriva Încheierii din 8 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2014.

Procesat de GGC - CT