Diploma recognition suit rejected: ministry lacks competence to validate accredited degrees, appeal dismissed.

Decizia nr. 1174/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului la recunoaşterea diplomei de licenţă nr. x din 17 iulie 2010.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este absolventă a Universităţii "B.", Facultatea C. din Bucureşti, specializarea Drept, promoţia 2009, a susţinut şi promovat examenul de licenţă, conferindu-i-se titlul de licenţiat în drept, eliberându-i-se diploma de licenţa seria y nr. z, înregistrată sub nr. x din 17 iulie 2010.

Prin cererea formulată la data de 06 septembrie 2012, reclamanta a solicitat MECTS recunoaşterea diplomei de licenţă, pârâtul răspunzând prin adresa nr. x din 15 octombrie 2012, în sensul că studiile absolvite de reclamantă au fost urmate cu respectarea prevederilor legale şi, prin urmare, sunt recunoscute de MECTS, fără nicio altă formalitate, diplomele şi adeverinţele eliberate în conformitate cu prevederile legale de către instituţiile de învăţământ superior acreditate.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 787 din 21 februarie 2013 a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a constatat că nu se poate reţine vreun refuz nejustificat din partea pârâtului, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) şi n) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu există nicio dispoziţie legală care să instituie în sarcina pârâtului MECTS obligaţia de a emite un act administrativ prin care să recunoască diplomele de licenţă emise de instituţiile de învăţământ superior.

Astfel, nici în H.G. nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea MECTS, nici în Legea învăţământului nr. 84/1995 sau în noua Lege a educaţiei naţionale nr. 1/2011 nu se prevede competenţa MECTS de a emite acte prin care să se recunoască sau să se constate valabilitatea unei diplome de licenţă emise de instituţiile de învăţământ superior.

Diploma de licenţă emisă de o instituţie de învăţământ superior, cum este cea a reclamantei, produce efectele juridice specifice, fără a fi necesar vreun act de validare a diplomei de către MECTS sau vreo recunoaştere expresă.

Verificarea aspectului dacă instituţia de învăţământ superior care a emis diploma de licenţă pentru reclamantă era sau nu acreditată, în condiţiile legii, pentru forma de învăţământ respectivă (frecvenţă redusă) nu are relevanţă în soluţionarea prezentului litigiu, susţinerile din acţiune şi din întâmpinare cu privire la acest aspect fiind, aşadar, nerelevante, prin raportare la obiectul acţiunii, întrucât o atare împrejurare va putea fi verificată doar într-un eventual litigiu în care s-ar pune în discuţie valabilitatea diplomei de licenţă a reclamantei.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta A. invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.

Prin criticile din recurs se susţine că instanţa de fond nu a dat curs principiului disponibilităţii a cărui aplicare este obligatorie, în baza căruia ar fi trebuit să reţină că, în speţă, există o aparenţă în drept care deja a produs efecte juridice, în sensul că diplomele de licenţă se bucură de o prezumţie de legalitate, nefiind contestate încă.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că nu există niciun temei legal în baza căruia să fie legitimată pretenţia reclamantei de a cere recunoaşterea efectelor diplomei pe care o deţine.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a prevederilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În speţă, instanţa de contencios administrativ a fost sesizată cu cererea reclamantei privind obligarea autorităţii pârâte Ministerul Educaţiei Naţionale (fost Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului) la recunoaşterea diplomei de licenţă obţinută în urma susţinerii examenului de licenţă - sesiunea iulie 2007.

Raportat la normele care reglementează atribuţiile ministerului pârât, respectiv Legea nr. 1/2011 şi H.G. nr. 536/2011, dar şi reglementările legale relevante pentru speţă - Ordinul MECTS nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în învăţământul superior şi Legea învăţământului, în vigoare la momentul eliberării diplomei de licenţă a reclamantei, nu se poate reţine că autoritatea publică pârâtă are vreo atribuţie de a emite acte prin care să recunoască diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă, acte deja eliberate de instituţiile de învăţământ superior cu aprobarea intimatului-pârât M.E.C.T.S., fiind tipărite pe formularele tipizate emise de acesta.

Diploma de licenţă este un document oficial şi câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească se prezumă că a fost eliberată în condiţii de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea.

Înalta Curte mai reţine că diplomele de licenţă obţinute în România sunt recunoscute de plin drept, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalităţi.

Astfel, o diplomă de licenţă emisă de o instituţie de învăţământ superior, cum este cazul în speţă, produce efecte juridice fără a fi necesar vreun act de recunoaştere/validare a diplomei de către ministerul de resort, diploma de licenţă fiind un act administrativ care se bucură de prezumţia de autenticitate, în sensul că actul emană în mod real de la cine se afirmă că emană, prezumţia de veridicitate, în sensul că actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă şi prezumţia de legalitate, în sensul că actul a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege, fiind el însuşi titlu executoriu în baza căruia se iniţiază procedura executării silite cu obligaţia corelativă a adresanţilor de a respecta şi pune în aplicare dispoziţiile acestuia.

În condiţiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din diploma de licenţă, protejarea acestora se poate realiza la cererea părţii vătămate, însă în cadrul altui demers judiciar promovat în contradictoriu cu instituţia/autoritatea care îi nesocoteşte aceste drepturi.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 sau art. 3041 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 787 din 21 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2014.

Procesat de GGC - CT