Bar admission exemption upheld for passed candidate; claims of absentees rejected as unreviewable.

Decizia nr. 1158/2014

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16 martie 2011 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâţii D. Bacău şi E. (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „E.”), solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:

- anularea Hotărârilor nr. 62 din 29 noiembrie 2011 (cu privire la reclamantul A.), nr. 63 din 29 noiembrie 2010 (cu privire la reclamantul C.), şi a Deciziei nr. 80 din 2 ianuarie 2010 (cu privire la reclamantul B.) emise de Consiliul D. Bacău;

- anularea Deciziilor nr. 21 din 19-20 februarie 2011 (cu privire la reclamantul A.), nr. 68 din 9-20 februarie 2011 (cu privire la reclamantul C.) şi nr. 67 din 19-20 februarie 2011 (cu privire la reclamantul B.), emise de Consiliul E.;

- obligarea pârâţilor să procedeze la primirea în profesie a reclamanţilor;

- obligarea pârâtului D. Bacău să procedeze la înscrierea reclamanţilor pe tabloul avocaţilor incompatibili.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat, în esenţă, următoarele:

Reclamanţii au solicitat D. Bacău primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, ca avocaţi definitivi, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, în vigoare la data formulării cererilor, toţi având o vechime de peste 10 ani în profesii juridice, iar, prin Hotărârile nr. 44 din 18 octombrie 2010, nr. 23 din 18 octombrie 2010 şi nr. 46 din 18 octombrie 2010 ale Consiliului D. Bacău, au fost validate cererile formulate, stabilindu-se că întrunesc condiţiile pentru primirea în profesie fără examen şi s-a dispus ca reclamanţii să se prezinte la sediul D. Bacău pentru verificarea cunoştinţelor privind legislaţia specifică a profesiei de avocat.

Reclamanţii susţin că această verificare a cunoştinţelor a constituit un examen, fiind încălcate prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, deoarece verificarea a fost realizată sub forma unei lucrări scrise, cu tematică, barem, durată de examinare de 2 ore şi trei subiecte de sinteză. Susţin reclamanţii că această verificare contravine jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi prevederilor pct. 5 din Hotărârea nr. 902 din 11 octombrie 2010 a Consiliului E., conform cărora verificarea cunoştinţelor privind legislaţia specifică va consta într-o discuţie liberă, numai cu titlu de excepţie barourile putând decide ca verificarea cunoştinţelor să se facă şi în forma scrisă.

Se arată că reclamanţii A. şi C. nu s-au prezentat la acest examen.

Reclamantul B. s-a prezentat la examen, a susţinut lucrarea scrisă şi a răspuns la subiectele stabilite de Consiliul D. Bacău, în decizia de respingere a cererii de primire în profesie menţionându-se, însă, că răspunsurile sunt „nesatisfăcătoare”.

În susţinere, reclamanţii invocă jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Hotărârea din 27 ianuarie 2009 a Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Ştefan şi Ştefi împotriva României (cauzele conexate nr. 24428/03 şi nr. 26977/03).

În ceea ce priveşte ultimul capăt de cerere, reclamanţii au arătat că, în prezent, îşi desfăşoară activitatea în alte profesii juridice, respectiv reclamantul A. este judecător în cadrul Curţii de Apel Bacău, reclamantul B. este asistent judiciar la Tribunalul Bacău, iar reclamantul C. ocupă funcţia de consilier juridic la Uniunea Teritorială Judeţeană a Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor din judeţul Bacău, activităţi incompatibile cu exercitarea efectivă a profesiei de avocat. În aceste condiţii, reclamanţii au înţeles să rezolve situaţia de incompatibilitate prin trecerea pe tabloul avocaţilor incompatibili, această rezolvare a stării de incompatibilitate fiind posibilă în raport de prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, conform cărora decizia de primire în profesie produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la emiterea deciziei.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de Curtea de Apel Bucureşti;

Prin sentinţa nr. 7215 din 30 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a hotărât următoarele:

- a admis acţiunea precizată formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii D. Bacău şi E.;

- a anulat Deciziile nr. 21, 67 şi 68 din 19 - 20 februarie 2011 emise de Consiliul E. şi Hotărârile nr. 62 şi 63 din 29 noiembrie 2010 şi nr. 80 din 2 decembrie 2010 emise de Consiliul D. Bacău;

- a obligat pârâţii să primească pe reclamanţi în profesia de avocat cu scutire de examen, potrivit legii, şi să procedeze la înscrierea lor în Tabloul avocaţilor.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

Jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este în sensul că textul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 se referă la accederea în profesie fără supunerea sa unui examen, condiţia privind exercitarea unei profesii juridice din cele arătate expres de lege pe o perioadă îndelungată de 10 ani reprezintă fundamentul scutirii de examen, prezumându-se că prestarea activităţii juridice în acest termen este îndestulătoare pentru dobândirea cunoştinţelor necesare exercitării profesiei de avocat. O altă interpretare ar fi de natură să golească de conţinut şi de eficienţă dispoziţia cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995. A subliniat, de asemenea, Înalta Curte că dispoziţia legală conferă dreptul de a fi numit în profesia de avocat cu scutire de examen, persoanelor care îndeplinesc condiţia mai sus menţionată şi nu doar o posibilitate sau o facultate.

În acest context, motivele pentru care au fost respinse cererile reclamanţilor sunt netemeinice şi nelegale, sintagma „poate fi primit” din cuprinsul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 neavând semnificaţia unui drept exclusiv de apreciere al barourilor, ci posibilitatea de a fi sau nu îndeplinite condiţiile legale în acest sens, cum sunt condiţiile pozitive referitoare la vechimea minimă necesară în funcţia juridică şi formularea cererii şi condiţia negativă de a nu fi nedemn pentru profesia de avocat, care decurge din art. 13 al legii. Or, reclamanţii nu se află în niciuna dintre situaţiile de nedemnitate prevăzute de acest act normativ şi au făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 16.

În ceea ce priveşte incompatibilitatea, potrivit legii, reclamanţii ar avea la dispoziţie 2 luni de la emiterea deciziilor de primire în profesie pentru tranşarea acestei situaţii, fiind vorba deci de o problemă ulterioară, nevizând o condiţie de primire în avocatură.

6. Calea de atac exercitată;

Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs pârâţii D. Bacău şi E.

6.1. Recursul formulat de pârâtul D. Bacău;

Pârâtul D. Bacău a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ.

Prin criticile formulate, recurentul-pârât susţine, în esenţă, că art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 stabileşte doar o vocaţie legală şi nu exclude forme de selecţie prevăzute prin statutul profesiei, în considerarea prevederilor art. 1 alin. (1) din lege.

Pentru a fi evitată aplicarea discreţionară a prevederilor legale, în temeiul art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, prin Hotărârea E. nr. 902/2010 şi Hotărârea nr. 18/2010 a Consiliului D. Bacău a fost reglementată modalitatea concretă de verificare a cunoştinţelor specifice profesiei, fiind stabilite reguli concrete de apreciere şi baremuri orientative, în litera şi în spiritul legii.

Cu referire la capătul de cerere privind înscrierea în Tabloul avocaţilor, se arată că această procedură este ulterioară primirii în profesie şi se iniţiază după emiterea deciziei de primire în profesie, astfel că acest petit este prematur, întrucât baroul nu a fost învestit cu o cerere sub acest aspect.

Totodată, cu referire la capătul de cerere privind înscrierea pe Tabloul avocaţilor incompatibili, se arată că această procedură este ulterioară primirii în profesie şi rezolvării situaţiilor de incompatibilitate.

6.2. Recursul declarat de pârâta E.;

Pârâta E. a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că, în temeiul art. 21 din Statutul profesiei de avocat, emise în aplicarea prevederilor Legii nr. 51/1995, baroul are dreptul să verifice cunoştinţele solicitanţilor cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, modalitatea de verificare, în formă scrisă sau orală, fiind la aprecierea consiliului baroului.

Se mai arată că, verificarea cunoştinţelor realizată de Consiliul D. Bacău nu reprezintă un veritabil examen, ci are ca finalitate aprecierea dacă solicitanţii dispun de cunoştinţele minime necesare pentru primirea în profesia de avocat.

7. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului;

7.1. În temeiul art. 137 C. proc. civ., analizând excepţia tardivităţii recursului declarat de pârâta E., se constată că recursul a fost declarat şi motivat cu respectarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 303 alin. (1) C. proc. civ. În acest sens, Înalta Curte observă că, potrivit înscrisului aflat la fila 139 a dosarului de recurs, actul de comunicare a hotărârii atacate a fost înregistrat la E. sub nr. x/i/2011 la data de 20 august 2012, iar cererea de recurs a fost înregistrată la Curtea de apel la data de 30 august 2012, în cadrul termenului legal de 15 zile prevăzut de dispoziţiile menţionate.

Ca atare, este neîntemeiată excepţia tardivităţii recursului declarat de pârâta E.

7.2. Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, în temeiul art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În esenţă, prin cele două cereri de recurs, sunt aduse aceleaşi critici sentinţei pronunţate de Curtea de apel, în sensul că dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 conferă o vocaţie, iar nu un drept absolut, iar, conform prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat şi ale Hotărârii Consiliului E. nr. 902 din 11 octombrie 2010 privind Ghidul de bună practică privind procedura soluţionării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, modalitatea concretă de verificare a cunoştinţelor este la aprecierea consiliului baroului şi nu reprezintă un veritabil examen, ci are ca finalitate aprecierea îndeplinirii cerinţei referitoare la cunoştinţele minime necesare pentru primirea în profesia de avocat.

În cauză, reclamanţii au învestit instanţa cu o acţiune având ca obiect anularea actelor administrative prin care le-a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, cerere formulată în temeiul prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat (în forma republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2011, anterior modificării acestui text prin pct. 7 din Legea nr. 270/2010, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 872 din 28 decembrie 2010) conform cărora:

„La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen:

a) titularul diplomei de doctor în drept;

b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat. ”

Prin Statutul profesiei de avocat (forma în vigoare în perioada iulie-august 2010, când au fost depuse cererile de primire în profesia de avocat de către reclamanţi), la art. 21 alin. (2) s-a prevăzut că „în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen consiliul baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat”.

Ulterior, prin pct. 5 din Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului E., a fost detaliată procedura de verificare a cunoştinţelor privind legislaţia specifică profesiei de avocat şi s-a prevăzut că „Verificarea cunoştinţelor privind legislaţia specifică profesiei de avocat va consta dintr-o evaluare făcută pe baza unor discuţii libere prin care se tratează subiecte din legislaţia specifică organizării şi exercitării profesiei de avocat (…) Barourile pot decide ca verificarea cunoştinţelor (…) să se facă şi în formă scrisă (…) Rezultatul verificării cunoştinţelor … poate determina respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen”.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut, mai ales după pronunţarea Hotărârii Curții Europene a Dreptului Omului din 27 ianuarie 2009 în cauza Ştefan şi Ştef împotriva României, că impunerea unor condiţii suplimentare celor indicate în cuprinsul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, conturează excesul de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 (spre exemplu, Deciziile nr. 3228 din 17 iunie 2010, nr. 4143 din 16 septembrie 2011, nr. 4265 din 19 octombrie 2012, nr. 4266 din 19 octombrie 2012).

În cauză, se constată următoarele:

- cererea din 8 iulie 2010, formulată de reclamantul A. pentru primire în profesia de avocat cu scutire de examen a fost validată prin Hotărârea Consiliului D. Bacău nr. 44 din 18 octombrie 2012 sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, iar, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, petentul a fost invitat să se prezinte la sediul baroului „pentru verificarea cunoştinţelor privind legislaţia specifică profesiei de avocat, în conformitate cu tematica publicată pe site-ul baroului”. Prin Hotărârea nr. 62 din 29 noiembrie 2010, Consiliul D. Bacău a respins cererea, cu motivarea că petentul „nu s-a prezentat pentru verificarea în formă scrisă a cunoştinţelor din legislaţia specifică profesiei de avocat, fără a exista vreo justificare pentru această lipsă”. Contestaţia formulată de reclamant a fost respinsă prin Decizia nr. 21 din 19-20 februarie 2011 a Consiliului E.;

- cererea din 13 iulie 2010, formulată de reclamantul B. pentru primire în profesia de avocat cu scutire de examen a fost validată prin Hotărârea Consiliului D. Bacău nr. 46 din 18 octombrie 2012 sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, iar, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, petentul a fost invitat să se prezinte la sediul baroului „pentru verificarea cunoştinţelor privind legislaţia specifică profesiei de avocat, în conformitate cu tematica publicată pe site-ul baroului”. Prin Hotărârea nr. 80 din 02 decembrie 2010, Consiliul D. Bacău a respins cererea, cu motivarea că sunt nesatisfăcătoare toate răspunsurile date de petent la verificarea scrisă a cunoştinţelor din legislaţia specifică profesiei de avocat, astfel încât se apreciază că solicitantul nu posedă cunoştinţe corespunzătoare. Contestaţia formulată de petent a fost respinsă de Consiliul E. prin Hotărârea nr. 67 din 19-20 februarie 2011;

- cererea din 6 august 2010, formulată de reclamantul C. pentru primire în profesia de avocat cu scutire de examen a fost validată prin Hotărârea Consiliului D. Bacău nr. 23 din 18 octombrie 2012 sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, iar, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, petentul a fost invitat să se prezinte la sediul baroului „pentru verificarea cunoştinţelor privind legislaţia specifică profesiei de avocat, în conformitate cu tematica publicată pe site-ul baroului”. Prin Hotărârea nr. 63 din 29 noiembrie 2010, Consiliul D. Bacău a respins cererea, cu motivarea că petentul „nu s-a prezentat pentru verificarea în formă scrisă a cunoştinţelor din legislaţia specifică profesiei de avocat, fără a exista vreo justificare pentru această lipsă”. Contestaţia formulată de reclamant a fost respinsă prin Decizia nr. 68 din 19-20 februarie 2011 a Consiliului E.

Cu referire la situaţiile identice ale reclamanţilor A. şi C., care nu au dat curs invitaţiei de a se prezenta la sediul baroului în vederea verificării cunoştinţelor privind legislaţia specifică profesiei de avocat, în conformitate cu tematica publicată pe site-ul baroului, Înalta Curte reţine că prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 nu exclud posibilitatea de verificare a cunoştinţelor solicitantului. Însă, în raport cu circumstanţele particulare, refuzul celor doi solicitanţi de a se prezenta la sediul baroului pentru verificarea cunoştinţelor privind legislaţia specifică profesiei de avocat generează imposibilitatea obiectivă de realiza a controlului de legalitate al actelor administrative sub aspectul existenţei unui exces de putere al autorităţii publice în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. În acest sens, este avută în vedere jurisprudenţa anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 4047 din 11 octombrie 2012, nr. 4329 din 25 octombrie 2012, nr. 503 din 31 ianuarie 2013.

Astfel, este lipsită de temei legal soluţia instanţei de fond în privinţa soluţiei de admitere a cererilor formulate de reclamanţii A. şi C. de anulare a actelor administrative contestate.

Cu referire la situaţia particulară a reclamantului B., se constată că este legală soluţia primei instanţe sub aspectul anulării Deciziei nr. 80 din 2 ianuarie 2010 emisă de Consiliul D. Bacău şi a Deciziei nr. 67 din 19-20 februarie 2011 a Consiliului E. şi obligării pârâţii să procedeze la primirea reclamantului B. în profesia de avocat.

În concret, reclamantul B. a dat curs invitaţiei de a se prezenta la sediul baroului în vederea verificării cunoştinţelor privind legislaţia specifică profesiei de avocat, în conformitate cu tematica publicată pe site-ul baroului, şi a fost supus unei examinări scrise cu barem şi punctaj, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 41-48 ale dosarului curţii de apel (lucrare scrisă şi barem).

Or, în jurisprudenţa sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, deşi art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat prevede posibilitatea de verificare a cunoştinţelor solicitantului cu privire la legislaţia referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, această prevedere nu trebuie înţeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanţilor sub forma unui examen scris. A primi o asemenea interpretare înseamnă a goli de conţinut şi de eficienţă prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 (în forma aplicabilă raportului juridic născut în baza cererii de primire în profesia de avocat) şi constituie o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere conferit autorităţii publice (sunt avute în vedere, cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 4777/2010, nr. 1328 din 9 martie 2012, nr. 4107 din 12 octombrie 2012, nr. 4265 din 19 octombrie 2012, nr. 2509 din 1 martie 2013).

Sunt întemeiate criticile din recurs referitoare la soluţia instanţei de fond privind admiterea capătului de cerere referitor la înscrierea pe tabloul avocaţilor incompatibili. Acest capăt de cerere are caracter prematur, deoarece înscrierea pe tabloul avocaţilor incompatibili reprezintă o etapă ulterioară primirii în profesia de avocat, care se epuizează conform dispoziţiilor legale după o durată de maximum două luni de la decizia de primire în profesia de avocat, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 (în forma în vigoare a legii la data introducerii cererii de primire în profesia de avocat, renumerotat ca art. 25 alin. (2) în forma republicată a legii în M. Of. al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, textul având acelaşi conţinut: „În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei”).

În consecinţă, acest capăt de cerere este prematur, în condiţiile în care, în privinţa intimaţilor-reclamanţi, nici nu a fost emisă decizia de primire în profesia de avocat. Sub acest aspect, este avută în vedere jurisprudenţa Înaltei Curţi reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 1328 din 9 martie 2012 şi nr. 738 din 13 februarie 2013.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de D. Bacău şi de E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de D. Bacău şi de E. împotriva sentinţei nr. 7215 din 30 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa atacată, în sensul că:

Respinge, ca neîntemeiate, capetele de cerere nr. 1, nr. 2 şi nr. 3 şi, ca prematur, capătul de cerere nr. 4 cuprinse în acţiunea formulată şi precizată de reclamanţii A. şi C. în contradictoriu cu pârâţii E. şi D. Bacău.

Admite în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâţii E. şi D. Bacău, în sensul că:

- anulează Decizia nr. 80 din 2 ianuarie 2010 emisă de Consiliul D. Bacău şi Decizia nr. 67 din 19-20 februarie 2011 a Consiliului E;

- obligă pârâţii să procedeze la primirea reclamantului B. în profesia de avocat;

- respinge, ca prematur, capătul de cerere privind obligarea pârâtului D. Bacău să procedeze la înscrierea reclamantului B. pe tabloul avocaţilor incompatibili.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2014.