Termination of healthcare management contract: validity of administrative revocation based on >50% performance indicator modification under civil mandate rather than labor law

ÎNALTA CURTE DE D.AŢIE ŞI JUSTIŢIE

Decizia nr. 1154/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii preşedintele B. şi C., să dispună anularea Ordinului 320 din 25 iulie 2012, repunerea sa în situaţia iniţială cu toate drepturile stabilite prin contractul de management din 01 iunie 2010 şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 61 din 18 martie 2014 Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea astfel cum a fost formulată şi completată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii preşedintele C. şi C., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamanta a îndeplinit funcţia de preşedinte director general al D. Dâmboviţa fiind numită prin Ordinul nr. 520 din 01 iunie 2010 de preşedintele C. în urma promovării concursului organizat în perioada 25-27 mai 2010, între părţi încheindu-se contractul de management nr. 14 din 01 iunie 2010, în conformitate cu art. 288 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 şi art. 33 alin. (2) din Statutul C. aprobat prin H.G. nr. 972/2006, modificat prin H.G. nr. 1586/2007, în art. 10 din contract fiind stabilite modalităţile de încetare a acestuia, la lit. e) fiind prevăzută încetarea la modificarea cu peste 50% a indicatorilor de performanţă, ce au stat la baza încheierii contractului.

Convenţia încheiată între părţi cuprinde şi indicatorii de performanţă generali şi specifici enumeraţi prin Ordinul nr. 15/2008, modificat prin Ordinul nr. 982/2009, în care s-a stabilit şi modelul contractului de management şi anexa acestuia, iar prin Ordinul nr. 305/2012 emis de preşedintele C. a fost pusă în aplicare Hotărârea consiliului de administraţie al C. nr. 8 din 23 iulie 2012, s-au modificat indicatorii de performanţă atât pentru directorul C. cât şi pentru preşedinţii directori generali ai D.elor de asigurări de sănătate judeţene, modificare justificată de necesitatea întăririi responsabilităţii manageriale la nivel executiv, central şi local, au fost redefiniţi indicatorii generali de management, fiind stabiliţi 4 astfel de indicatori, cărora li s-au asociat un set de indicatori specifici, aplicaţi la nivelul C., respectiv D. judeţene.

După emiterea Ordinului nr. 305/2012, ce a reprezentat o revizuire radicală şi integrală a indicatorilor generali şi specifici, fiind stabilit un nou contract cadru de management şi o anexa nouă a acestuia, preşedintele C. a emis Ordinul nr. 320 din 25 iulie 2012 prin care a revocat mandatul acordat reclamantei pentru organizarea, conducerea şi administrarea D. Dâmboviţa, pentru modificarea cu peste 50% a indicatorilor de performanţă ce au stat la baza contractului, la data încetării acestui contract încetând şi suspendarea din funcţia deţinută anterior a reclamantei.

Susţinerea reclamantei ce vizează nulitatea absolută a Ordinului nr. 320/2012 pentru neevidenţierea si neacordarea dreptului de preaviz conform dispoziţiilor C. muncii, raporturile dintre părţi fiind contractuale, Curtea de Apel a constatat că este lipsită de fundament întrucât ordinul contestat este un veritabil act administrativ, fiind emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, pentru punerea în executare a legii, conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar prin acest ordin a încetat o convenţie încheiată între părţi, care nu este un contract de muncă ci un veritabil contract civil de mandat, care este supus regulilor generale reglementate de art. 1532 C. civ. şi următoarele, acestea fiind dispoziţiile aplicabile şi nu cele ale Legii nr. 53/2003.

În condiţiile în care părţile au convenit încetarea contractului de management pentru modificarea cu peste 50% a indicatorilor de performanţă, situaţie ce nu putea interveni decât prin modificarea Ordinului nr. 15/2008, cu consecinţa stabilirii unui nou contract de management şi a altor indicatori de performanţă, cum s-a dispus prin Ordinul nr. 305 din 24 iulie 2012, care a fost publicat în M. Of. nr. 512/2012, emiterea Ordinului nr. 320 din 25 iulie 2012 prin care a încetat contractul de management din 2010 respectă principiul neretroactivităţii întrucât nu s-a aplicat decât pentru viitor, neafectând drepturile şi obligaţiile părţilor exercitate respectiv executate în baza contractului de management până la 25 iulie 2012

Astfel apărarea reclamantei ce vizează faptul că Ordinul nr. 305/2012, ce reprezintă fundamentul emiterii Ordinului nr. 320/2012, se aplică doar situaţiilor juridice născute ulterior intrării sale în vigoare şi nu celor anterioare nu a fost primită de instanţă întrucât nu a produs efecte juridice decât din 25 iulie 2012 şi nu anterior, o modificare a indicatorilor de performanţă ce au fost stabiliţi prin Ordinul nr. 15/2008 nu se putea realiza decât printr-un act administrativ similar, cum este Ordinul nr. 305/2012, iar modalitatea de încetare a contractului de management pentru modificarea indicatorilor de performanţă a fost prevăzută in contractul din 2010, prin acordul părţilor, convenţia fiind obligatorie pentru părţi şi reprezintă legea lor.

Reclamanta a susţinut că reglementarea intervenită prin Ordinul nr. 305/2012 nu îndeplineşte condiţia de modificare de peste 50% a indicatorilor de performanţă prevăzuţi în contractul de management, sens în care a concluzionat şi expertul, însă concluziile expertului nu reliefează în mod cert faptul că modificarea indicatorilor de performanţă din Ordinul nr. 305/2012 se situează sub acest procent, în lucrarea întocmită evidenţiidu-se inadvertenţe de elaborare ale actului administrativ respectiv inaccesibilitate, formularea într-o manieră greoaie, greu de înţeles, concepere incorectă, exprimare greşită, imposibilitatea de realizare a unora din indicatori, expertul precizând că nu este permisă compatibilitatea indicatorilor de performanţă prevăzuţi în Ordinul nr. 982/2009 care a modificat Ordinul nr. 15/2008 cu cei din Ordinul nr. 305/2012, neputându-se stabili procentul de modificare.

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond, în mod greşit a reţinut că susţinerile acţiunii sunt lipsite de fundament, motivat de faptul că ordinul contestat reprezintă un veritabil act administrativ, deoarece funcţia de preşedinte - director general al D. este o funcţie de natură contractuală, conform organigramei şi formularului 101 „ număr maxim de posturi şi fond aferent salariilor de bază D. Dâmboviţa".

Recurenta mai arată că potrivit dispoziţiilor art. 278 alin. (2) C. muncii, contractul de mandat/management în temeiul căruia este retribuită se completează, fără echivoc, cu dispoziţiile C. muncii care reprezintă dreptul comun în materie.

Revocarea mandatului pentru modificarea indicatorilor de performanţă reprezintă în fapt o concediere din motive neimputabile angajatului.

De altfel, efectele imediate ale revocării ar putea perturba grav, în lipsa unui preaviz, interesele ambelor părţi.

Aşadar, având în vedere natura contractuală a funcţiei de preşedinte - director general al D.J, specifice contractului individual de muncă, recurenta apreciază că Ordinul nr. 320 din 25 iulie 2012 emis de Preşedintele C. trebuia să cuprindă în mod obligatoriu şi termenul de preaviz (art. 76 lit. b) din Legea nr. 53/2003), lipsa acestuia fiind sancţionată cu nulitatea absolută prevăzută de art. 78 din actul normativ precizat mai sus.

Aprobarea noilor indicatorilor de performanţă, dispusă prin Ordinul preşedintelui C. nr. 305 din 24 iulie 2012, nu este de natură a modifica considerabil obiectul contractului, respectiv cu peste 50% din indicatorii de performanţă stabiliţi iniţiali şi asumaţi de către părţi la momentul încheierii contractului de management.

În acest sens, comparând indicatorii de performanţă stabiliţi iniţial şi asumaţi conform contractului de management din 01 iunie 2010 şi pe cei prevăzuţi de Ordinul preşedintelui C. nr. 305 din 24 iulie 2012 că presupusa modificare intervenită vizează decât un procent de aproximativ 10% şi nu peste 50%, aşa cum eronat a apreciat instanţa de fond, înlăturând concluziile expertului desemnat în cauză, reţinând că aceste concluzii nu reliefează în mod cert că această modificare se situează sub acest procent.

Recurenta consideră că înainte de încheierea cercetării judecătoreşti pentru lămurirea situaţiei de fapt în virtutea principiului aflării adevărului, judecătorul fondului era obligat să solicite ca expertul să lămurească sau să completeze raportul de expertiză.

Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin Ordinul preşedintelui C. nr. 520 din 01 iunie 2010, recurenta-reclamantă a fost numită preşedinte - director general al D. Dâmboviţa, în urma promovării concursului organizat de C., în perioada 25 mai - 27 mai 2010, fiindu-i aplicabile dispoziţiile speciale ale Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.

În urma promovării concursului, recurenta-reclamantă a deţinut funcţia de preşedinte - director general al D. Dâmboviţa, manager al sistemului la nivel local, potrivit Contractului de management din 01 iunie 2010.

Contractul de management a fost încheiat între preşedintele C. şi recurenta-reclamantă, în conformitate cu prevederile menţionate, precum şi în baza art. 33 alin. (2) din Statutul C. aprobat prin H.G. nr. 972/2006 şi modificat prin H.G. nr. 1586/2007.

Contractul de management încheiat între C. şi recurenta - reclamantă, conţine indicatori de performanţă generali şi specifici, are natură civilă şi se supune regulilor generale referitoare la mandat prevăzute de C. civ., iar modelul acestuia se avizează de Consiliul de Administraţie al C.

Legea nr. 95/2006 a stabilit cadrul general pentru realizarea reformei în sistemul sanitar, precum şi faptul că asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii sănătăţii populaţiei, rezultând faptul că, măsurile care trebuie luate pentru a realiza o reformă reală în sistemul sanitar vizează relaţiile dintre D. - asigurat, D. - furnizor de servicii medicale, cât şi cadrul instituţional din interiorul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Potrivit prevederilor cuprinse la art. 10 pct. 1 lit. e) din Contractul de management încheiat cu C., acesta încetează la modificarea cu peste 50% a indicatorilor de performanţă care au stat la baza încheierii contractului, ca o consecinţă, a revocării mandatului acordat prin Ordinul al preşedintelui C., de numire pentru un mandat de 4 ani în funcţia de preşedinte - director general, manager al sistemului la nivel local.

Potrivit art. 288 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, între C. şi preşedintele - director general al D. locale se încheie un contract de management.

Totodată, în conformitate cu art. 33 alin. (2) din Statutul B., aprobat prin H.G. nr. 972/2006, cu modificările şi completările ulterioare, contractul de management conţine indicatori de performanţă generali şi specifici, are natură civilă şi se supune regulilor generale referitoare la mandat, prevăzute de Codul civil, iar modelul acestuia se avizează de Consiliul de administraţie al C.

De asemenea, conform art. 33 alin. (3) şi (4) din actul normativ mai sus menţionat, aprobarea şi modificarea indicatorilor generali şi specifici conţinuţi în contractul de management, precum şi a metodologiei privind organizarea concursului pentru ocuparea postului de preşedinte-director general, se avizează de către Consiliul de Administraţie al C. şi se aprobă prin Ordin al preşedintelui C.

Modificarea indicatorilor de performanţă s-a realizat atât pentru directorul general al C., cât şi pentru preşedinţii-directori generali ai D., deci pentru întregul sistem de asigurări sociale de sănătate din România.

Astfel, atât pentru directorul general al C., cât şi pentru preşedinţii directori generali ai D. au fost redefiniţi indicatorii generali de management, după cum urmează: Capacitate managerială, Capacitatea de a obţine cele mai bune rezultate cu resursele disponibile, Competenţa şi răspundere decizională, Corectitudine şi loialitate.

Fiecărui indicator general i se asociază un set de indicatori specifici, aplicaţi domeniilor de activitate de la nivelul C., respectiv D., ceea ce reprezintă o modificare de concept managerial din punct de vedere calitativ.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a constatat că prin Ordinul nr. 305/2012 au fost modificaţi într-o proporţie mai mare de 50% indicatorii de performanţă reglementaţi de Ordinul nr. 982/2009 prin care s-a modificat Ordinul nr. 15/2008, s-au stabilit ponderi diferite pentru cei 4 indicatori generali, în funcţie de importanţa şi complexitatea structurii de indicatori specifici, măsura încetării contractului de management din 2010 şi a revocării mandatului reclamantei fiind justificată în raport de art. 33 alin. (5) H.G. nr. 972/2006 pentru aprobarea statutului C., cât şi de art. 10 alin. (1) lit. e) din contractul de management.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, iar susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 61 din 18 martie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2015.