Validity of fiscal clearance certificates covering the tender reference date under Article 112 of the Fiscal Procedural Code

Decizia nr. 1138/2016

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea adresată Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu Autoritatea Rutieră Română, Centrul Naţional de Management pentru Societatea Informaţională şi SC B. SRL a solicitat:

- suspendarea celor 25 de licenţe de traseu eliberate operatorului de transport rutier desemnat câştigător, respectiv SC B. SRL, pentru traseul Brăila - Galaţi, cod traseu 21811;

- anularea celor 25 licenţe de traseu eliberate pentru traseul Brăila - Galaţi, cod traseu 21811;

- descalificarea operatorului de transport rutier SC B. SRL, conform pct. 9 din OMTI nr. 1640 din 8 noiembrie 2012, Anexa 19 şi pct. 9 din Anexa nr. 18;

- anularea licitaţiei/şedinţei de atribuire din data de 28 februarie 2013 privind cursele cuprinse în programul de transport public de persoane interjudeţean 2013 - 2019, pentru traseul Brăila - Galaţi, cod traseu 21811;

- anularea rezultatului şedinţei de atribuire/procedura de atribuire din data de 28 februarie 2013 pentru traseul Brăila - Galaţi, cod traseu 21811.

Pârâta ARR a formulat Întâmpinare şi a invocat excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind suspendarea celor 25 de licenţe de traseu raportat la art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, dar şi faţă de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 pentru acţiunea de revocare a licenţelor, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive raportat la capetele de cerere nr. 4 şi nr. 5.

Pârâtul Centrul Naţional de Management pentru Societatea Informaţională a formulat Întâmpinare şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Pârâta SC B. SRL a invocat excepţia lipsei de obiect în ceea ce priveşte capătul de cerere privind suspendarea celor 25 de licenţe.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Încheierea din 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei plângerii prealabile invocate de ARR şi excepţia lipsei de obiect invocată de SC B. SRL şi a fost respinsă cererea de suspendare a celor 25 de licenţe de traseu eliberate pentru traseul Brăila - Galaţi.

Prin Decizia nr. 106/2014 din 24 aprilie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse ca nefondate excepţiile procesuale invocate de pârâtele ARR şi CNMSI (AARD), a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantei SC A. SRL şi a fost obligată la 3.000 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea soluţiei s-a precizat că din probele depuse la dosar rezultă că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă, iar cele două pârâte au calitate procesuală pasivă.

Pe fond, s-a arătat că cele două motive de nelegalitate ce au vizat nerespectarea de către câştigătorul licitaţiei a condiţiei prevăzute de pct. 9 al Anexei nr. 2 a OMT nr. 1640/2012 cu privire la data la care trebuiau depuse certificatele de atestare fiscală şi perioada de referinţă şi modificare nepermisă în perioada 20 ianuarie 2013 - 20 februarie 2013 a autovehiculelor învechite, reomologarea a 5 microbuze de transport persoane şi trecerea lor într-o clasă superioară, sunt nefondate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta SC A. SRL şi s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.

În cadrul motivelor de recurs s-a precizat că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor legale;.

- a fost încălcat art. 1 din Anexa nr. 19 la OMTI nr. 980/2011, cu modificările ulterioare, care stabilesc, fără echivoc, faptul că data de referinţă pentru atribuirea din 28 februarie 2013 este reprezentată de ultima zi din anul anterior celui atribuirii (aspect confirmat şi de pârâţii ARR şi SC B. SRL prin întâmpinările depuse), precum şi dispoziţiile legale care guvernează atribuirea.

De aceea, trebuia ca pârâta SC B. să depună dovezi (certificate de atestare fiscală) prin care să se ateste dacă înregistra datorii către bugetul statului la data de referinţă - 31 decembrie 2012 şi nicidecum la data de 30 noiembrie 2012, aşa cum rezultă din certificatele fiscale depuse. Nu s-a contestat faptul că aceste certificate de atestare fiscală nu ar fi în termenul legal de valabilitate de 30 de zile (potrivit art. 112 C. proc. fisc.), ci faptul că nu atestă dacă avea sau nu datorii la data de referinţă - 31 decembrie 2012.

Pentru că instanţa de fond a considerat că aceste certificate erau valabile la data de referinţă - 31 decembrie 2012 potrivit celor 30 de zile - 21 decembrie 2012 - 21 ianuarie 2013, se susţine că, reiese cu evidentă eroarea, pentru că se desprinde ideea potrivit căreia este suficient doar ca aceste certificate să fie în termenul de valabilitate de 30 de zile, neavând importanţă ce se atestă prin ele.

Cu privire la faptul că SC B. SRL a omologat şi clasificat autovehicule cu câteva zile de la data şedinţei de atribuire a fost criticată sentinţa şi s-a precizat că:

- certificatele de clasificare nu pot fi prelungite de ARR aşa cum reţine instanţa de fond întrucât acestea au fost eliberate de o altă instituţie, respectiv de RAR;

- nu a fost contestată valabilitatea acestor certificate de clasificare, ci doar a arătat că autovehiculele, cu care pârâta SC B. SRL a participat la atribuire, nu deţin instalaţie de aer condiţionat, aspect dovedit prin certificatele de clasificare valabile la data de referinţă - 31 decembrie 2012.

Mai mult, prin adresa din 7 mai 2014 emisă de ARR s-a confirmat faptul că SC B. i-au fost acordate nelegal 5 puncte pentru dotarea microbuzelor cu aer condiţionat în condiţiile în care la data de referinţă - 31 decembrie 2012 nu deţineau aceste instalaţii de aer condiţionat, urmând ca această instituţie - ARR să solicite instanţei de judecată modificarea rezultatului atribuirii curselor precum şi anularea licenţelor de traseu.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimatele-pârâte au formulat întâmpinări şi au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin Încheierea din 14 octombrie 2015 a fost admis în principiu recursul declarat şi s-a dispus soluţionarea cauzei potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ., cu citarea părţilor în şedinţă publică.

La solicitarea recurentei a fost încuviinţată proba cu înscrisuri.

4. Soluţia instanţei de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a fost învestită cu acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL prin care a solicitat suspendarea şi anularea celor 25 de licenţe de traseu eliberate pentru traseul Brăila - Galaţi, cod traseu 21811, descalificarea operatorului de transport rutier SC B. SRL conform pct. 9 din OMTI nr. 1640 din 08 noiembrie 2012, Anexa nr. 19 şi pct. 9 din Anexa nr. 18, anularea licitaţiei/şedinţei de atribuire din data de 28 februarie 2013 pentru traseul Brăila - Galaţi, cod traseu 21811 şi a rezultatului şedinţei din aceeaşi dată şi pentru acelaşi traseu.

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei ca nefondată, iar prin motivele de recurs a fost criticată această soluţie.

Primul motiv de recurs vizează aplicarea şi interpretarea greşită a legii în ceea ce priveşte motivul de nelegalitate invocat de reclamantă în faţa instanţei de fond referitor la nerespectarea de către câştigătorul licitaţiei a condiţiei prevăzute de pct. 9 al Anexei 2 a OMTI nr. 1640/2012.

Instanţa de fond a respins acest motiv de nelegalitate apreciind că certificatul de atestare fiscală din 20 decembrie 2012 emis de DGFP Brăila confirmă faptul că pârâta SC B. nu figura în evidenţele fiscale cu datorii la bugetul de stat la 30 noiembrie 2012, dar că valabilitatea acestuia acoperă perioada 31 decembrie 2012, dată de referinţă în funcţie de care se acordă punctajele aferente criteriilor de evaluare.

Acest aspect, că pârâta nu înregistra datorii la bugetul centralizat al statului la 31 decembrie 2012, a fost confirmat de alte autorităţi, respectiv I.P.J. Brăila - Serviciul de Investigare a Fraudelor şi de ANAF.

Recurenta a criticat această soluţie, dar criticile sunt nefondate.

Conform pct. 9 al Anexei nr. 2 din Ordinul nr. 1640/2012 privind modificarea şi completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora stabilite prin O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 980/2011 pentru a putea participa la atribuirea traseelor interjudeţene este necesar ca operatorul de transport să facă dovada că nu înregistrează obligaţii restante la bugetul centralizat al statului, cu certificatul de atestare fiscală.

Intimatei-pârâte SC B. SRL i-a fost eliberat certificatul de atestare fiscală din care rezultă că nu figura cu datorii la bugetul de stat la 30 noiembrie 2012, certificatul fiind emis la 20 decembrie 2012.

Potrivit art. 112 alin. (2) C. proc. fisc., certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidenţa de plătitor a organului fiscal competent şi cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumită lună de referinţă.

În raport de aceste prevederi legale, cum certificatul de atestare fiscală a fost emis la 20 decembrie 2012 nu putea să confirme decât faptul că agentul economic - operator de transport nu avea datorii la bugetul centralizat al statului la data de 31 noiembrie 2012.

Însă, tot legea (art. 112 alin. (4) C. proc. fisc.) prevede că certificatul de atestare fiscală se emite în termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de către contribuabil şi poate fi utilizat de contribuabil pe o perioadă de până la 30 de zile de la data emiterii, iar pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, în original sau în copie legalizată, oricărui solicitant.

De aceea, pentru că acest document avea valabilitate de 30 zile, din punct de vedere al acesteia, certificatul de atestare fiscală acoperă şi data de referinţă în raport de care au fost stabilite punctajele în cadrul procedurii de atribuire, respectiv 31 decembrie 2012, valabilitatea certificatului fiind până la 21 ianuarie 2013.

De altfel, nici recurenta nu contestă că data de referinţă ar fi alta decât 31 decembrie 2012 şi nici că din punctul de vedere al termenului de valabilitate certificatele de atestare nu ar fi corecte, dar în mod greşit, susţine că nu ar face dovada că la 31 decembrie 2012 intimata-pârâtă SC B. SRL nu avea datorii la bugetul centralizat al statului.

În raport de faptul că aceste certificate de atestare fiscală se emit având în vedere numai evidenţele existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, nu i se putea elibera în luna decembrie 2012, când a fost întocmită documentaţia în vederea participării la atribuirea traseelor interjudeţene conform programului stabilit de ARR, un asemenea certificat decât în raport de situaţia existentă la 31 noiembrie 20121.

Dacă s-ar accepta punctul de vedere al recurentei şi s-ar solicita intimatei-pârâte să facă dovada situaţiei existenţe la 31 decembrie 2012, atunci certificatul trebuia solicitat în luna ianuarie 2013 pentru că atunci s-ar fi putut reflecta creanţele fiscale existente în ultima zi a lunii anterioare cererii.

În raport de programul iniţial stabilit şi afişat de către ARR (adresa din 20 decembrie 2012 a ARR) rezultă că prima şedinţă de atribuire începe la 15 ianuarie 2013, iar în perioada 21 ianuarie 2013 - 25 ianuarie 2013 se puteau face solicitările în format electronic în sistemul CNMSI, astfel că cererea intimatei-pârâte de eliberare a certificatului de atestare fiscală în luna decembrie 2012 acoperă şi data de referinţă - 31 decembrie 2012, aceasta fiind data depunerii dosarului în perioada de valabilitate de 30 zile.

Chiar dacă ulterior a fost modificat acest calendar, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, s-a menţionat de către ARR că certificatele de atestare fiscală depuse conform pragului iniţial, vor fi luate în considerare şi la şedinţa de atribuire din 28 februarie 2013, astfel că intimata-pârâtă SC B. SRL a îndeplinit această condiţie pentru participarea la procedura de atribuire a programului de transport interjudeţean.

De aceea, nu se poate considera că hotărârea instanţei de fond a dat dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Referitor la invocarea Sentinţei civile nr. 224 din 24 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi se constată că acea soluţie s-a bazat pe faptul că ARR a luat în considerare certificatele de atestare fiscală deşi era incertă îndeplinirea condiţiilor de către societăţile cărora li s-au licenţele de traseu, între care SC B. SRL pentru un alt traseu.

În speţă, însă, s-a putut demonstra că intimata-pârâtă SC B. SRL îndeplinea condiţia de a nu înregistra obligaţii fiscale restante la bugetul centralizat al statului şi, de aceea, nu se poate reţine puterea de lucru judecat a sentinţei invocate.

Cu privire la argumentul ce viza nelegalitatea procedurii de atribuire ce a vizat modificarea de către SC B. în perioada 20 ianuarie 2013 - 20 februarie 2013 a parcului auto pentru a obţine un punctaj mai bun se impun a fi făcute următoarele precizări:

- instanţa de fond a respins acest argument deoarece Criteriul 4 de evaluare a fost unicul criteriu ce a determinat departajarea clară a pârâtei SC B. SRL de reclamanta SC A. SRL;

- din documentele autovehiculelor cu care pârâta a participat şi câştigat atribuirea, a rezultat că valabilitatea acestora a fost prelungită de către ARR în baza verificărilor efectuate iar categoriile privind gradul de confort al autovehiculelor au fost menţinute.

În cadrul motivelor de recurs, deşi a invocat dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. ce vizează încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, recurenta nu a indicat care norme de drept material ar fi fost încălcate şi aplicate greşit pentru a se putea verifica legalitatea hotărârii instanţei de fond şi s-a limitat să critice faptul că ARR nu poate prelungi certificatele de clasificare.

În lipsa indicării acestor norme de drept material încălcate şi aplicate greşit nu se poate verifica legalitatea hotărârii atacate.

În schimb, recurenta a invocat o adresă emisă de ARR la o dată ulterioară pronunţării instanţei de fond, respectiv adresa din 07 mai 2014.

Din analiza acestui înscris nou depus în faţa instanţei de recurs rezultă că adresa a fost emisă ca urmare a solicitărilor recurentei adresate ARR prin care se solicita anularea licenţelor de traseu pe traseul Brăila - Galaţi cod traseu 21811 pentru cursele C4, C8, C13, C21 la şedinţa de atribuire din data de 28 februarie 2013, una dintre aceste solicitări fiind chiar după pronunţarea sentinţei de fond, adică la 25 aprilie 2013.

ARR a precizat că s-ar fi confirmat aspectele semnalate de către Registrul Auto Român şi că, pentru că licenţele de traseu au intrat în circuitul civil, se va solicita instanţei de judecată modificarea rezultatelor atribuirii şi anularea licenţelor de traseu.

Cele consemnate în acel înscris nu pot constitui dovezi pentru a fi casată hotărârea atacată deoarece nu s-a depus şi adresa RAR din 7 aprilie 2014 la care se face referire în înscrisul nou şi care ar putea confirma cele susţinute de recurentă.

Dacă cele menţionate de Autoritatea Rutieră Română şi, confirmate de către Registrul Auto Român, se referă la unele dintre cursele ce se contestă în prezenta cauză, autoritatea emitentă a licenţelor de traseu va putea, în conformitate cu art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 să solicite instanţei de contencios administrativ anularea lor pe motiv de nelegalitate.

Recurenta a indicat ca motiv de recurs şi dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. ce se referă la nelegalitatea hotărârii pentru că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, dar în dezvoltarea acestui motiv nu a prezentat niciun argument.

Din analiza motivelor de recurs nici nu se poate considera că argumentele prezentate ar viza una dintre ipotezele avute în vedere de acest text şi de aceea, este nefondat.

Apreciind că soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 106/2014 din 24 aprilie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2016.

Procesat de GGC - NN