Exclusive appellate jurisdiction for conditional humanitarian protection appeals under O.G. no. 102/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the objection of material incompetence and referred the appeal to the Bucharest Court of Appeals for competent resolution, effectively finding that the lower court erred in forwarding the case to the Supreme Court. The dispute concerned an appeal against a civil judgment that rejected a request for conditional humanitarian protection and ordered the applicant to leave Romanian territory. The Court determined that the appeal was subject to a special procedural regime under Article 15(8) of Government Ordinance No. 102/2000, as amended, which explicitly assigns jurisdiction to the court of appeal located in the jurisdiction of the first-instance court, thereby derogating from the general rule in Article 299 of the Code of Civil Procedure that would otherwise vest appellate jurisdiction in the Supreme Court for such matters.
Legislator headnote
AI generatedart. 299 C. proc. civ, art. 299 alin. (2) C. proc. civ, art. 15 alin. (8) din O.G. nr. 102/2000; Exclusive appellate jurisdiction for conditional humanitarian protection appeals under O.G. no. 102/2000: The dispute concerned an appeal against a civil judgment that rejected a request for conditional humanitarian protection and ordered the applicant to leave Romanian territory. The Court determined that the appeal was subject to a special procedural regime under Article 15(8) of Government Ordinance No. 102/2000, as amended, which explicitly assigns jurisdiction to the court of appeal located in the jurisdiction of the first-instance court, thereby derogating from the general rule in Article 299 of the Code of Civil Procedure that would otherwise vest appellate jurisdiction in the Supreme Court for such matters.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the operative order to establish the Court of Appeal as the competent instance for resolving the appeal under the special procedural regime for refugee status matters.
Full text
Asupra recursului de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6188/2003, pronunțată de Judecătoria sectorului VI București, a fost respinsă plângerea formulată de petentul K.N. împotriva hotărârii nr. 316204/h/MR din 2 iulie 2003, emisă de Oficiul Național pentru Refugiați. Prin aceeași sentință, petentul a fost obligat să părăsească teritoriul României, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii.
La pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a avut în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 5 din O.G. nr. 102/2000, pentru acordarea protecției umanitare condiționate.
Împotriva sentinței civile nr. 6188/2003 a formulat recurs, petentul K.N.
Recursul a fost înregistrat la 10 octombrie 2003, la Judecătoria sectorului VI București, care prin rezoluția din aceeași dată, a dispus înaintarea dosarului, în vederea soluționării recursului, Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La termenul de astăzi, Curtea a pus în discuție, excepția necompetenței materiale, excepție de ordine publică, constatând următoarele:
Instanța de fond a fost învestită prin acțiunea introductivă, în condițiile art. 20 pct. 3 și 4 din O.G. nr. 102/2000, privind statutul și regimul refugiaților din România, cu o plângere împotriva hotărârii de respingere a cererii de acordare a protecției umanitare condiționată.
Or, potrivit dispozițiilor art. 15 pct. 8 din aceeași ordonanță, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 76/2003, recursul formulat împotriva hotărârii instanței „se judecă în termen de 30 zile de la înregistrarea sa de către tribunalul în a cărei circumscripție se află judecătoria, a cărei hotărâre se atacă”.
Prin această reglementare legală a fost stabilită astfel, printr-o lege specială, derogându-se de la dreptul comun, instanța competentă material să soluționeze recursul.
Așa fiind, în mod greșit judecătoria a înaintat recursul petentului, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 299 C. proc. civ.
În acest sens, în art. 299 alin. (2) C. proc. civ., se prevede în mod expres că „recursul se soluționează de Curtea Supremă de Justiție, dacă prin lege nu se prevede altfel”.
În consecință, Curtea va admite excepția necompetenței materiale și va trimite recursul, spre soluționare, Tribunalului București, ca instanță competentă, în condițiile art. 15 alin. (8) din O.G. nr. 102/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale.
Trimite recursul declarat de K.N. împotriva sentinței civile nr. 6188 din 17 septembrie 2003, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, spre competentă soluționare, Tribunalului București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2004.