Validity of employment contracts and police authorization in criminal and recreational fishing license evaluations

Decizia nr. 1126/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 245/2012 din 18 iunie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta A. Hunedoara, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B. Hunedoara, în contradictoriu cu pârâţii C. şi A. Hunedoara, ca neîntemeiată şi a obligat reclamanta să plătească pârâtei A. Hunedoara suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

În ceea ce priveşte excepţia lipsei procedurii prealabile ca urmare a neformulării acesteia în termenul prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, invocată de pârâta A. Hunedoara prin întâmpinare, Curtea a constatat că reclamanta a solicitat anularea autorizaţiilor de pescuit recreativ/sportiv eliberate pârâtei A. Hunedoara de către pârâta C. pentru zonele de pescuit sportiv/recreativ menţionate în petitul acţiunii, act administrativ unilateral cu caracter individual al cărei beneficiar este pârâta.

Aşadar, în speţă, se regăseşte ipoteza prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform căreia persoana vătămată trebuie să introducă plângerea din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa actului administrativ individual care o vatămă, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7). În consecinţă, pentru terţi termenul de prescripţie de 6 luni curge întotdeauna de la data la care au luat cunoştinţă pe orice cale de existenţa actului.

Or, a reţinut Curtea de apel, reclamanta a formulat plângerea prealabilă la data de 08 iulie 2011, cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la excepţia lipsei procedurii prealabile în ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei C. la eliberarea autorizaţiilor de pescuit sportiv/recreativ reclamantei, Curtea a constatat că această excepţie nu a fost invocată în termenul prevăzut de art. 109 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât, ulterior acestuia, pârâta este decăzută din dreptul de a o mai invoca.

Cu privire la fondul cauzei, Curtea a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia, prin anunţul din data de 01 februarie 2011 a C., a fost anunţată deschiderea sesiunii de depunere a cererilor pentru obţinerea autorizaţiilor de pescuit sportiv pentru zonele de pescuit din habitatele piscicole naturale.

Urmare a acestui anunţ, atât asociaţia reclamantă, cât şi asociaţia pârâtă au depus cererile de eliberare a autorizaţiilor de pescuit sportiv/recreativ însoţite de documentaţia prevăzută în anexa 4 a Ordinului nr. 15/2011 privind condiţiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, precum şi modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv.

În data de 18 februarie 2011 s-a procedat la evaluarea cererilor pentru obţinerea autorizaţiilor sens în care s-a încheiat procesul-verbal din 18 februarie 201 (fila 920, vol. 5).

Conform procesului-verbal, pârâta A. Hunedoara a obţinut 100 de puncte, iar reclamanta B. Hunedoara a obţinut 85 de puncte (s-a constat că reclamanta nu deţine personal de specialitate pentru controlul desfăşurării activităţii de pescuit).

Împotriva rezultatelor evaluării a formulat contestaţie reclamanta, aceasta fiind soluţionată prin procesul-verbal din data de 03 martie 2011.

Din cuprinsul procesului-verbal rezultă că a fost admisă contestaţia reclamantei, constatându-se că depunctarea cu 15 puncte nu a fost justificată întrucât aceasta deţine personal de control „câte 8 persoane pentru fiecare zonă piscicolă”, astfel încât punctajul acordat acesteia este de 100 de puncte.

Deoarece ambele asociaţii au obţinut acelaşi punctaj, departajarea s-a făcut în funcţie de numărul de membri, astfel încât reclamanta, având un număr mai mare de membri (5.968 faţă de 3.601) a fost desemnată câştigătoare. De asemenea, s-a recomandat ca asociaţia D. Petroşani să se retragă din asociere.

Primul motiv invocat de nelegalitate al autorizaţiilor de pescuit eliberate pârâtei se referă la faptul că aceasta nu a depus documente justificative valabile privind deţinerea resurselor umane disponibile pentru controlul bunurilor şi resursei acvatice, cu dotare şi aviz în condiţiile legii.

Or, analizând documentele depuse de asociaţia pârâtă, instanţa a observat că aceasta a făcut dovada îndeplinirii cerinţei menţionate anterior, acordarea punctajului de 15 puncte fiind corectă.

De asemenea, toate asociaţiile au depus protocoale de colaborare încheiate cu Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Hunedoara şi cu poliţia din mai multe localităţi.

Instanţa a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 41 din Legea nr. 333/2003, atestarea personalului pentru exercitarea activităţilor de pază a obiectivelor, bunurilor şi valorilor se face de către inspectoratul de poliţie judeţean în raza căruia persoana îşi are domiciliul sau reşedinţa şi că acest atestat acordă persoanei deţinătoare dreptul de a practica ocupaţia de bază în domeniul reglementat de lege.

Aşadar, obţinerea atestatului este o condiţie necesară pentru practicarea ocupaţiei în domeniul pazei obiectivelor, bunurilor şi valorilor, nefiind necesar un alt aviz din partea organelor de poliţie.

A fost înlăturată şi susţinerea reclamantei conform căreia numai cartea de muncă face dovada calităţii de angajat, în condiţiile în care contractul de muncă este cel care face dovada raportului de muncă dintre angajat şi angajator.

Curtea a reţinut că pârâta a prezentat atât contractele de muncă ale personalului de pază, cât şi atestatele deţinute de către aceştia în condiţiile legii.

În ceea ce priveşte dovada numărului de membri înregistraţi la zi, în corelaţie cu numărul de permise eliberate, Curtea a reţinut că pârâta A. Hunedoara a depus notele de control privind evidenţa membrilor asociaţiei şi a permiselor eliberate încheiate de inspectorul zonal pentru fiecare din cele 7 asociaţii şi că acestea sunt avizate de şeful filialei (filele 1175, 1338, 1016, 1056, 1114).

Aşadar, dovada membrilor asociaţiei se face potrivit notelor de control, astfel încât, prin depunerea acestora, pârâta a făcut dovada numărului de membri înregistraţi la zi.

Afirmaţia reclamantei conform căreia aceste note de control nu ar fi conforme realităţii a fost, de asemenea, înlăturată, nefiind susţinută de probe.

Nici susţinerea conform căreia la calcul numărului de membri ai asociaţiei pârâte s-ar fi avut în vedere şi membrii D. Petroşani nu a fost apreciată ca fiind întemeiată, întrucât numărul de 5.698 de membri avut în vedere la stabilirea rezultatului final a rezultat din însumarea membrilor celorlalte asociaţii din cadrul asocierii.

Aşadar, pârâta a depus toate documentele obligatorii enumerate în Anexa 4 a Ordinului, astfel încât corect s-a apreciat de către Comisia de evaluare că cererea acesteia este valabilă.

De asemenea, evaluarea s-a făcut conform criteriilor prevăzute în Anexa 5 a aceluiaşi Ordin şi cu respectarea alin. 5, teza finală a art. 7, conform căreia în cazul asocierii evaluarea se face pe baza cumulării criteriilor de evaluare.

În ceea ce priveşte etapele premergătoare eliberării autorizaţiei, instanţa de fond a reţinut că s-au respectat prevederile Deciziei nr. 116/2011 emise de preşedintele C., respectiv că C. a publicat anunţul privind data începerii procedurii de evaluare în termen legal, că cererile au fost depuse în termene prevăzute în anunţ fiind însoţite de documentele prevăzute în Ordin, că documentele au fost depuse în plic închis (în decizie nu se specifică că acestea trebuie depuse într-un sigur plic, important fiind ca acestea să fie depuse în plicuri închise), că s-au încheiat procesele-verbale prevăzute în Decizie, precum şi că procesul-verbal de evaluare s-a încheiat în data de 18 februarie 2012 cu respectarea termenului de 5 zile din anunţ.

Pentru aceste motive, instanţa a conchis că acţiunea reclamantei este neîntemeiată, respingând-o, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ. reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei A. Hunedoara suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta B. Hunedoara a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi apreciind că sentinţa este parţial netemeinică şi nelegală, respectiv în ceea ce priveşte respingerea acţiunii.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanţa de fond a apreciat greşit că pârâta A. Hunedoara a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor legale prevăzute de Ordinul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 15/2011 şi că punctajul de 15 puncte pentru criteriul prevăzut în anexa nr. 5 pct. 7 din Ordin a fost corect acordat.

Din materialul probator nu a rezultat că personalul indicat de A. Hunedoara este în realitate angajat în această calitate, deoarece contractele de muncă nu poartă date de înregistrare la Inspectoratul Teritorial de Muncă şi nu conţin elemente concrete referitoare la data încheierii, durata, etc., în opina recurentei fiind contracte fictive, aspect care este întărit de lipsa vreunui răspuns din partea Inspecoratului Teritorial de Muncă la solicitarea de a se confirma înregistrarea contractelor respective.

De asemenea, greşit s-a reţinut că simpla existenţă a atestatului fără niciun alt aviz din partea organelor de poliţie este suficientă şi ea constituie o îndeplinire a condiţiei prevăzute de anexa nr. 5 lit. e) la Ordinul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, atestatul dovedind doar că deţinătorul său a efectuat o anumită pregătire fără a constitui însă aviz în condiţiile legii, avizul fiind un document distinct.

Nu s-a dovedit nici că pârâta A. Hunedoara deţine resurse umane disponibile pentru controlul bunurilor şi resurselor acvatice cu dotări şi aviz pentru fiecare zonă de pescuit pentru care a solicitat eliberarea autorizaţiei.

Pârâta C. a apreciat că D. Petroşani, care face parte din asocierea celor 7 asociaţii reprezentate de A. Hunedoara, nu îndeplinea condiţiile calificării pentru atribuirea, prin autorizare, a vreunei zone de pescuit recreativ/sportiv şi a recomandat retragerea din asociere, a procedat totuşi la acordarea punctajului aportul acesteia de membri şi de „personal angajat pentru controlul activităţii”. Or, faţă de dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Ordinul nr. 15/2011 şi în condiţiile retragerii din asociere a unei părţi era obligatorie neluarea în considerare a aportului D. Petroşani.

Criticile recurentei au vizat şi neobservarea de către instanţă a neîndeplinirii criteriului de evaluare prevăzut la pct. 6 din grila de evaluare din Ordinul nr. 15/2011, precum şi a cerinţelor impuse de pct. 5 din Anexa 6 la ordin - dovada deţinerii de sediu administrativ organizatoric, în acest sens precizându-se că la data depunerii cererii de către pârâtă contractul de spaţiu al asociaţiei Salmo Carpatica era expirat.

Au fost considerate ca greşite considerentele instanţei în privinţa corelaţiei numărului de membri înregistraţi la zi cu numărul de permise eliberate, la data depunerii cererilor pârâta nefăcând această dovadă, şi cel puţin criticabile considerentele privind modul în care au fost respectate prevederile Deciziei C. nr. 116/2011 anexa 1 lit. b) pct. 6 în raport de documentele ce care trebuiau depuse într-un singur plic închis şi nu în 7 plicuri aşa cum s-a procedat, câtă vreme A. Hunedoara a depus documentaţia în calitate de reprezentant al asocierii care formează o singură entitate compactă.

S-a mai imputat primei instanţe şi faptul că nu a analizat şi susţinerile cuprinse în „notele scrise” depuse la dosar conform cărora s-a reţinut fără temei că pârâta a depus toate documentele obligatorii cerute de lege, iar pârâta C. a procedat corect la evaluarea documentelor.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă A. Hunedoara a arătat că instanţa de fond a motivat soluţia pronunţată sub toate aspectele criticate de recurentă şi că se impune menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică.

Examinând cauza prin prisma obiectului ei, a normelor legale incidente, a probatoriul administrat, Înalta Curte reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 312 alin. (1) raportat la art. 312 alin. (3) teza a III-a subteza „modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi”, mai exact că se impune admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru cele ce vor fi punctate în continuare.

Deşi considerentele hotărârii aflate în control judiciar sunt pertinente se observă că sunt necesare clarificări din partea instanţei de fond în principal pe motivul de dispută dintre asociaţia reclamată şi asociaţia pârâtă în privinţa modului în care C. a aplicat criteriul de evaluare de la lit. e)) din Anexa nr. 5 la Ordinul nr. 15/2011 privind condiţiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, precum şi modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv, în concret a criteriului „documente justificative privind deţinerea resurselor umane disponibile pentru controlului bunurilor şi resursei acvatice, cu dotare şi aviz în condiţiile legii”. Prin acţiune reclamanta B. Hunedoara a susţinut că dovada calităţii de angajat se poate face numai cu cartea de muncă, iar prin cererea de recurs îşi nuanţează poziţia apreciind că pot fi considerate valabile numai contractele de muncă înregistrate la Inspectoratul Teritorial de Muncă şi care conţin elemente concrete privind data încheierii contractului, perioada pe care este încheiat.

La rândul ei, pârâta C. a reţinut că pentru dovedirea condiţiei referitoare la personalul de pază este suficient ca în fişa postului să apară în mod clar atribuţii specifice.

În analiza acestei probleme instanţa de fond a apreciat că atâta vreme cât pârâta A. Hunedoara a prezentat contractele de muncă ale personalului de pază, cât şi atestatele deţinute de aceştia în condiţiile legii, este îndeplinit criteriul în discuţie.

În condiţiile în care se pune însă la îndoială valabilitatea unor contracte de muncă, indicându-se şi numele persoanelor ale căror contracte nu sunt înregistrate la Inspectoratul Teritorial de Muncă, recurenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri pentru lămurirea acestei situaţii.

S-a apreciat însă de către instanţa de control judiciar că tranşarea disputei legate de criteriul de la lit. e) din Anexa nr. 5 la Ordinul nr. 15/2011 nu este posibilă direct în recurs pentru că astfel s-ar încălca principiul dublului grad de jurisdicţie. Urmează, aşadar, ca în rejudecare să fie evaluate susţinerile şi apărările pe acest aspect, scopul fiind în mod evident acela de a se pronunţa o hotărâre legală şi temeinică.

Este necesar, totodată, ca instanţa de fond să se edifice şi asupra acordării punctajului la criteriul de evaluare „numărul de membri la zi”, având în vedere că în urma contestaţiei formulate de asociaţia reclamantă s-a constatat că părţile implicate au realizat un număr egal de puncte iar departajarea s-a făcut în funcţie de numărul de membri ai celor două asociaţii şi că în acelaşi timp deja Comisia de contestaţii a recomandat retragerea D. Petroşani din asocierea celor 7 asociaţii de pescari sportivi din judeţul Hunedoara (reprezentată de A. Hunedoara), a avut în vedere aportul acestei asociaţii la acordarea punctajului în favoarea A. Hunedoara.

Desigur, cu ocazia rejudecării instanţa va analiza şi celelalte aspecte criticate aşa cum au fost expuse în cererea recurs, iar în ce priveşte susţinerile din „notele scrise”depuse de reclamantă numai după o dezbatere în contradictoriu va putea hotărî asupra soluţiei pe care aceste eventuale afirmaţii le implică, nefiind fondată critica privitoare la nepronunţarea instanţei pe probleme ridicate de reclamantă prin concluziile scrise.

Având în vedere cele expuse, dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B. Hunedoara împotriva sentinţei nr. 245/2012 din 18 iunie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2014.