Reimbursement of excess sick-leave indemnities over health insurance contributions under O.U.G. 158/2005

Decizia nr. 1040/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1909 din 17 iunie 2014 Curtea de Apel Bucureşti a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. a Municipiului Bucureşti şi a obligat-o pe aceasta la plata către reclamant a sumei de 105.222 lei reprezentând diferenţa neachitată dintre suma indemnizaţiilor cuvenite şi contribuţia de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorate de angajator, pentru perioada 2008 - 2011.

Pentru a ajunge la această soluţie Curtea de Apel a reţinut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.283.641 lei reprezentând diferenţa dintre suma indemnizaţiilor cuvenite şi contribuţia de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorate de angajator, pentru perioada 2008 - 2011, după cum urmează: anul 2008 - 6.796 lei; anul 2009 - 726.977 lei; anul 2010 - 362.926 lei şi anul 2011 - 186.367 lei.

Pârâta a achitat parţial aceste sume, rămânând un debit în cuantum de 105.222 lei.

A., potrivit O.U.G. nr. 17/2009 privind desfiinţarea Cancelariei Primului-ministru şi stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, a preluat "pe bază de protocol de predare-primire, activul şi pasivul, patrimoniul, arhiva, litigiile în curs, programele, proiectele şi contractele aflate în derulare, dotările şi creditele bugetare aferente activităţii fostei Cancelarii a Primului-ministru."

De asemenea, potrivit Legii nr. 329/2009, Agenţia pentru Strategii Guvernamentale s-a desfiinţat, iar A. este succesoare în drepturi şi obligaţii a acestei instituţii şi a preluat "pe bază de protocol de predare-primire, activul şi pasivul, patrimoniul, arhiva, litigiile în curs, programele, proiectele şi contractele aflate în derulare, dotările şi creditele bugetare aferente activităţii fostei Agenţii pentru Strategii Guvernamentale.

Potrivit art. 29620 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare, A. a depus la biroul Evidenţă declaraţii "Declaraţia inventar" la 31 decembrie 2010, înregistrată la 15 februarie 2011, iar la registratura B. a Municipiului București a fost înregistrată la 7 noiembrie 2011 „Extrasul de cont” pentru confirmarea debitului.

Având în vedere cererile de restituire, formulate lunar, instanţa de fond a admis, în parte, cererea reclamantei.

Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâta B. a Municipiului București a declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În motivarea cererii a arătat că reclamantul a achitat sume reprezentând concedii medicale plătite asiguraţilor care depăşesc suma contribuţiilor datorate de aceasta în anii 2008 - 2011, solicitând recuperarea acestor sume în cuantum de 1.283.641 lei reprezentând restituire diferenţă dintre suma indemnizaţiilor plătite şi contribuţia de asigurări sociale datorate din C. pentru concedii şi indemnizaţii.

Având în vedere prevederile O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate precum şi Ordinul B. nr. 60/32/2006 - pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, persoanele juridice şi persoanele fizice în calitate de angajator au obligaţia de a întocmi lunar Declaraţia privind evidenţa obligaţiilor de plată către bugetul C. pentru concedii şi indemnizaţii.

În prevederile art. 1, coroborat cu art. 2, 3 şi 4 din Ordinul comun B. nr. 60/32/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, casele de asigurări de sănătate au competenţa de verifica şi de a valida datele cuprinse în declaraţiile privind obligaţiile de plată către bugetul C. privind contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii, declaraţii care se depun lunar la casele de sănătate de către persoanele fizice şi juridice, care au calitatea de angajator.

Angajatorii au obligaţia lunară de a plăti contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii către C. într-o cotă de contribuţie de 0,85% aplicată la fondul total de salarii realizat de angajator.

Reclamantul a depus la B. a Municipiului București lunar Declaraţiile privind evidenţa obligaţiilor de plată către C.

Recurenta mai susţine că sumele au fost achitate după cum urmează: pentru anul 2008 - prin O.P. din 21 ianuarie 2009 au fost achitate sumele de 19. 411 lei, respectiv 13.246 lei aferente perioadei februarie - iunie/2008; iar prin O. P. au achitate sumele de 29.819 lei respectiv 16.483 lei, aferente perioadei iulie - noiembrie-decembrie/2008 reprezentând contravaloarea concediilor medicale achitate aferente anului 2008; pentru anul 2009 - 2010 prin O.P. din 31 octombrie 2012 au fost achitate sumele de 603.858 lei, respectiv 369.136 lei, repc. rezentând contravaloarea concediilor medicale achitate aferente perioadei ianuarie/2009 - decembrie/2010.

Reclamantul, prin Declaraţia - Inventar înregistrată la a Municipiului București în data de 15 februarie 2011 solicită suma de 1.096.699 lei aflată în sold la data de 31 decembrie 2010 şi neachitată până la data de 31 ianuarie 2011.

Se mai precizează că prin ordinele de plată menţionate mai sus, recurenta a achitat către reclamant suma de 1.051.953 lei, reprezentând sumă aflată în sold până la data de 31 decembrie 2010. Pentru anii 2011 - 2013 prin O.P. din 31 ianuarie 2014 au fost achitate sumele de 279.080 lei, respectiv 195.858 lei, reprezentând contravaloarea concediilor medicale achitate aferente perioadei ianuarie/2011 - noiembrie/2013.

Totodată, a precizat faptul că declaraţia aferentă lunii februarie 2011 conţine erori, suma fiind respinsă la plată, iar prima instanţă, în pronunţarea sentinţei civile nr. 1909 din 17 iunie 2014, nu a reţinut faptul că au fost achitate sumele solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Motivele de recurs formulate de recurenta-reclamantă sunt nefondate, întrucât prima instanţă a analizat toate susţinerile părţilor şi actele prezentate, pronunţând o soluţie legală şi temeinică printr-o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut corect că „pârâta a achitat parţial aceste sume, rămânând un debit în cuantum de 105.222 lei" şi a stabilit în mod judicios că „potrivit art. 29620 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare, intimatul-reclamant a depus la biroul Evidenţă declaraţii „Declaraţia-inventar" la 31 decembrie 2010, înregistrată la 15 februarie 2011, iar la registratura B. a Municipiului București a fost înregistrată la 7 noiembrie 2011 „Extrasul de cont" pentru confirmarea debitului".

Având în vedere că au fost formulate lunar cereri de restituire către recurenta-pârâtă, judecătorul fondului a concluzionat că acţiunea este întemeiată în parte, obligând pârâta la plata sumei de 105.222 lei reprezentând diferenţa neachitată dintre suma indemnizaţiilor cuvenite şi contribuţia de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorate de angajator pentru perioada 2008-2011.

Înalta Curte constată că recurenta, prin motivele de recurs formulate, nu critică hotărârea instanţei de fond, ci de fapt face o nouă prezentare a situaţiei de fapt a pricinii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, iar susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta B. a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1909 din 17 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2015.