Pension appeal rejected; forced-labor military service period recognized under Law No. 309/2002
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the pension authority’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s judgment, which had annulled the pension board’s decision and ordered it to issue a new decision recognizing that the claimant’s military service period from March 3, 1951, to February 23, 1954, fell within the scope of Article 1 of Law No. 309/2002 on reparatory benefits for forced labor in military work detachments (1950–1961). The dispute arose from the pension authority’s refusal to grant the benefit, arguing the claimant had worked within the army rather than under the General Directorate of the Labor Service. The court rejected that distinction, holding that the claimant’s military record showed he served as a construction worker in a work detachment listed with the General Directorate of the Labor Service, and that the statutory text of Law No. 309/2002 could not be narrowed by administrative guidelines from the National Pension Authority. The decision was based on Article 1 of Law No. 309/2002 and Article 312 of the Civil Procedure Code, confirming the lower court’s ruling in favor of the claimant.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 3041 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ, art. 18 din Legea nr. 29/1990; Pension appeal rejected; forced-labor military service period recognized under Law No. 309/2002: 309/2002 on reparatory benefits for forced labor in military work detachments (1950–1961). The dispute arose from the pension authority’s refusal to grant the benefit, arguing the claimant had worked within the army rather than under the General Directorate of the Labor Service. The court rejected that distinction, holding that the claimant’s military record showed he served as a construction worker in a work detachment listed with the General Directorate of the Labor Service, and that the statutory text of Law No. 309/2002 could not be narrowed by administrative guidelines from the National Pension Authority. The decision was based on Article 1 of Law No. 309/2002 and Article 312 of the Civil Procedure Code, confirming the lower court’s ruling in favor of the claimant.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as unfounded.
Correlated provision supporting the dismissal of the appeal.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 9/F/CA din 14 februarie 2003, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantului E.A., a anulat hotărârea nr. 160 din 27 noiembrie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Brașov – Comisia pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare și în consecință, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre care să constate că perioada 3 martie 1951 – 23 februarie 1954 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut, în esență, că pentru a putea beneficia de această lege reparatorie, reclamantul a făcut dovada, în condițiile art. 6 alin. (2) din lege (cu livretul militar), că și-a satisfăcut stagiul militar în calitate de muncitor în detașamente de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dispozițiile Legii nr. 309/2002 și cele ale H.G. nr. 1114/2002.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă susține că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantului, în raport, pe de o parte, cu faptul că acesta a prestat activități de muncă în cadrul armatei, iar nu a Direcției Generale a Serviciului Muncii, iar, pe de altă parte, cu dispozițiile Legii nr. 309/2002 și precizările C.N.P.A.S. comunicate cu adresa nr. 4087/2002, referitoare la aplicarea acestei legi.
Examinându-se sentința atacată în raport cu toate criticile formulate, cu toate probele administrate în cauză și cu toate dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, conform art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, dispoziții ce nu pot fi modificate și completate prin diverse note și precizări ale autorităților, însărcinate a le recunoaște drepturile și a le acorda.
În cauză, astfel cum corect a reținut instanța de fond, din livretul militar al reclamantului rezultă că acesta, în timpul stagiului militar, a fost muncitor-constructor, iar din celelalte probe administrate, atât la judecarea fondului, cât și a recursului, rezultă că Detașamentul de Muncă Ploiești este înscris în Tabelul pentru evidența Detașamentelor și Unităților de Muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1957.
Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este temeinică și legală, amplu și corect motivată, iar criticile formulate acesteia, nefondate, se va respinge recursul, în baza art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 18 din Legea nr. 29/1990.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 9/F/CA din 14 februarie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2004.