Recusal dispute appeal dismissed as inadmissible under uniqueness-of-appeals rule

Decizia nr. 2796/2015

Deliberând asupra recursului de faţă, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 2653 din data de 11 decembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de recurs formulate de petenţii A. Suplac-Marghita şi în numele B. Craiova, C. Drăgăşani şi D. Găeşti împotriva încheierilor din camera de consiliu din data de 16 octombrie 2014 şi din data de 27 octombrie 2014, pronunţate de Tribunalul Prahova.

Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de recurs petentul A. Suplac-Marghita, invocând în drept dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei şi admiterea cererii de recuzare.

Analizând recursul în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fara a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza, motivele de casare Înalta Curte constată următoarele:

Una din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic şi se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una şi aceeaşi cale de atac.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. „sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii." AIin. (2) prevede că „hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive ia data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării."

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe aîle căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În speţă, prin Decizia nr. 2653 din 11 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, au fost soluţionate cererile de recurs formulate de petenţii A. Suplac-Marghita şi în numele B. Craiova, C. Drăgăşani şi D. Găeşti împotriva încheierilor din camera de consiliu din data de 16 octombrie 2014 şi din data de 27 octombrie 2014, pronunţate de Tribunalul Prahova.

Faţă de cele ce preced, în cauză nu poate fi admisibil recursul declarat de potentul A. Suplac-Marghita împotriva acestei decizii definitive, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile de drept procesual priveşte unicitatea dreptului de a folosi calea de atac.

Prin urmare, cum împotriva unei hotărâri definitive nu poate fi exercitat un nou recurs, cale extraordinară de atac, recursul declarat împotriva Deciziei nr. 2653/2014 a Curţii de Apel Ploieşti este inadmisibil şi va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. Suplac-Marghita împotriva Deciziei nr. 2653 din data de 11 decembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2015.