Expropriation compensation ruling final and unappealable regardless of dispute value under transitional procedural rules

Decizia nr. 2778/2015

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Recursul este declarat de pârâtul Statul Român prin CN A. SA prin B. Braşov împotriva Deciziei civile nr. 32 din 18 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, fiind înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 7 septembrie 2015.

Prin rezoluţia de la data de 14 septembrie 2015 s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Raportul a fost comunicat părţilor, în baza rezoluţiei de la data de 29 septembrie 2015, aşa cum rezultă de la filele 14-23 din dosar.

Cu privire la raport Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi-a exprimat opinia în sensul respingerii recursului, ca inadmisibil.

Intimaţii-pârâţi SC C. SRL şi D. şi-au exprimat opinia în sensul respingerii recursului, ca inadmisibil, solicitând obligarea recurentei-intimate la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu redactarea notelor scrise.

Recurentul-pârât şi-a exprimat opinia în sensul admiterii recursului.

Analizând recursul, Înalta Curte îl va respinge ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 1 august 2013 la Tribunalul Sibiu reclamantele SC C. SRL şi E. (D.) au chemat în judecată pe pârâtul Statul român prin CN A. SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea parţială a Deciziei de expropriere nr. 1617 din 27 decembrie 2012 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 privind cuantumul despăgubirilor, obligarea pârâtului la despăgubiri în cuantum de minim 40 euro/mp, la plata cheltuielilor cu terenul în sumă de 32.294,97 lei, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea precizatoare depusă la data de 19 februarie 2014 reclamantele au solicitat şi constatarea nulităţii absolute a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 11 din 28 noiembrie 2013, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 Şura Mică.

Prin sentinţa civilă nr. 542 din 23 aprilie 2014 Tribunalul Sibiu, secţia civilă, a admis, în parte, acţiunea precizată şi a constatat nulitatea parţială a Deciziei de expropriere nr. 1617 din 27decembrie 2012 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004, în ceea ce privește cuantumul despăgubirii, de 444.081,7 lei (7 euro /mp). A obligat pârâtul la plata de despăgubiri de 24,4 euro/mp pentru terenul expropriat. A respins cererea privind obligarea la plata cheltuielilor cu terenul (achiziţie, notar, CF, urbanism) în sumă de 32.294,97 lei. A obligat pârâtul la plata sumei de 11.275 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamantele cât şi pârâtul.

Prin Decizia civilă nr. 32 din 18 iunie 2015 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a admis apelul declarat de reclamantele SC C. SRL Sibiu şi Rotar Simona, precum şi apelul declarat de pârâtul Statul Român prin CN A. SA, prin B. Braşov. A schimbat în tot sentinţa apelată şi, rejudecând cauza, a admis, în parte, acţiunea precizată. A anulat, parţial, Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 11 din 28 noiembrie 2013 emisă de CN A. SA, prin Consiliul Local Şura Mică, jud. Sibiu, Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, numai în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantelor pentru terenul expropriat în suprafaţă de 14.235 mp, situat în Şura Mică, jud. Sibiu, identificat prin parcela, având nr. cadastral. A stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 339.220 euro (23,83 euro/mp) şi a obligat pârâtul să plătească reclamantelor această sumă, sau echivalentul în lei la data plăţii. A respins cererea reclamantelor de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor făcute cu achiziţia terenului (carte funciară, urbanism, avize). A respins cererea reclamantelor de constatare a nulităţii parţiale a Deciziei de expropriere nr. 1617 din 27 decembrie 2012 emisă de CN A. SA. A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 11.275 lei, cheltuieli de judecată la instanţa de fond. A compensat cheltuielile de judecată din apel până la suma de 2.000 lei şi a obligat reclamantele SC C. SRL Sibiu şi D. să plătească pârâtului Statul Român prin CN A. SA suma de 2.500 lei, rest rămas după compensare.

S-a reţinut că sunt incidente dispoziţiile N.C.P.C.: „având în vedere prevederile art. 24 din N.C.P.C., în conformitate cu care dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea ei în vigoare”(fila 5 a deciziei).

De asemenea, s-a mai reţinut că împotriva Deciziei nr. 32 din 18 iunie 2015 părţile pot declara recurs întrucât valoarea litigiului depăşeşte 1.000.000 lei: „Decizia este supusă recursului, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, valoarea litigiului depăşind suma de 1 milion de lei”. (fila 12 a deciziei)

Faţă de cele reţinute de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, se constată că obiectul cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost precizat la data de 19 februarie 2014, este constatarea nulităţii parţiale a deciziei de expropriere nr. 1617 din 27 decembrie 2012, respectiv a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 11 din 28 noiembrie 2013 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 Şura Mică.

Temeiul juridic îl reprezintă art. 44 din Constituţia României şi legile speciale de expropriere Legea nr. 198/2004, Legea nr. 33/1994, Legea nr. 255/2010, H.G. nr. 53/2011 şi art. 453 din N.C.P.C.

Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013: „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1, lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere (s.n.), în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului”.

Aşa fiind, rezultă că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi de temeiul juridic invocat, instanţa de apel a apreciat în mod greşit că părţile pot exercita dreptul de recurs, prin raportare la valoarea obiectului cererii, întrucât hotărârile pronunţate în materie de expropriere nu sunt supuse recursului, indiferent de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, decizia atacată nefiind susceptibilă de recurs.

Cum cererea de recurs este îndreptată împotriva unei decizii definitive, care, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. nu este supusă recursului, indiferent de valoarea cererii de chemare în judecată, recursul urmează a fi respins, ca inadmisibil.

În speţă, intimaţii-pârâţi SC C. SRL şi D. au solicitat, cu ocazia punctului de vedere depus la dosar, privitor la raportul întocmit în cauză, respingerea recursului, ca inadmisibil şi acordarea de cheltuieli de judecată în cuantum de 2.200 lei, dovedite cu chitanţa din 14 octombrie 2015 şi factura fiscală aferentă (înscrisuri aflate la filele 28 şi 29 ale dosarului).

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.: „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.

Potrivit dispoziţiilor art. 452: „Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”.

În cauză, recursul fiind respins ca inadmisibil, culpa procesuală aparţine recurentului-pârât Statul Român, prin CN A. SA prin B. Braşov, care, căzând în pretenţii, la cererea intimaţilor-pârâţi SC C. SRL şi D., urmează a fi obligat la cheltuieli de judecată, potrivit dovezilor prezentate şi aflate la dosar.

Faţă de complexitatea cauzei şi ţinând seama de volumul de muncă depus de avocatul intimaţilor-pârâţi SC C. SRL şi D., potrivit dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., cheltuielile de judecată vor fi reduse, urmând ca recurentul-pârât să fie obligat la plata către intimaţii reclamanţi SC C. SRL şi E. (D.) la plata sumei de 1.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât Statul Român, prin CN A. SA prin B. Braşov, împotriva Deciziei civile nr. 32 din 18 iunie 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Obligă pe recurentul-pârât la plata către intimaţii reclamanţi SC C. SRL şi E. (D.) la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Decizia nu este supusă nici unei căi de atac şi se comunică părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 decembrie 2015.