Employment dispute over judges' salary claims routed to Tribunal Dolj under Law No. 62/2011.

Decizia nr. 2775/2015

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 ianuarie 2015 pe rolul Tribunalul Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Olt şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunţa aceştia să fie obligaţi la acordarea diferenţei de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 1 ianuarie 2011 până la zi, reactualizat în funcţie de indicele de inflaţie la data plăţii efective, precum şi la plata de daune-interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu data de 1 ianuarie 2011, iar pârâtul Ministerul Finanţelor Publice să fie obligat să asigure sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, art. 1 C. civ., art. 15 alin. (2), art. 20, 41, 44, 124, 125 din Constituţia României, art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Directiva Consiliului nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, Legea nr. 47/1992, Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 1024 din 11 mai 2015, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

S-a reţinut că, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

S-a mai reţinut că, în raport de prevederile art. 127 C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel, învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

În speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., deoarece reclamanţii, având calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Craiova, iar cererea de chemare în judecată fiind de competenţa tribunalului potrivit dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, competenţa revine Tribunalului Dolj, în raza căruia îşi au locul de muncă reclamanţii.

Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 4154 din 17 septembrie 2015, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Argeş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea stabilirii instanţei competente în soluţionarea pricinii.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, referitor la cazul cererii în care judecătorul este parte, reglementat de art. 127 C. proc. civ., că textul în cauză nu are corespondent în codul anterior şi reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător, în calitate de reclamant ori de pârât.

În cazul în care judecătorul are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Dacă judecătorul are calitatea de pârât, reclamantul poate alege să sesizeze fie instanţa competentă, chiar dacă este cea la care judecătorul pârât îşi desfăşoară activitatea, fie una dintre instanţele indicate de textul legal.

Alin. (1) al art. 127 C. proc. civ. foloseşte imperativul „va sesiza”, în timp ce alin. 2 arată că „poate sesiza”.

S-a mai reţinut că declinarea competenţei către instanţa de la domiciliul reclamantului lipseşte de conţinut dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., nu ia în considerare calitatea circumstanţiată a reclamantului, aceea de judecător, căruia legiuitorul a găsit de cuviinţă să-i rezerve dispoziţii procesuale speciale.

Noţiunea de "instanţă la care îşi desfăşoară activitatea" trebuie interpretată în sens larg, întrucât finalitatea acestei dispoziţii este aceea de a evita cazurile de bănuială legitimă care duc la formularea de cereri de strămutare. Raţiunea pentru care legiuitorul a înţeles să reglementeze o astfel de situaţie a fost aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei din pricina calităţii părţilor.

Or, norma cuprinsă în art. 127 C. proc. civ. trebuie interpretată în sensul avut în vedere de legiuitor în momentul edictării sale, acela în care necompetenţa teritorială absolută priveşte toate instanţele aflate în circumscripţia curţii de apel, în care reclamanţii, în calitatea lor de magistraţi sau grefieri, îşi desfăşoară activitatea.

Împrejurarea că reclamanţii nu funcţionează efectiv la instanţa competentă material şi teritorial în judecarea pricinii, respectiv Tribunalul Dolj, nu este în măsură să înlăture aplicabilitatea dispoziţiilor citate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru considerentele ce succed;

Art. 127 C. proc. civ. statuează că: ”dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel, învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea”.

În speţă, reclamanţii sunt judecători în cadrul Judecătoriei Craiova, aspect reţinut ca atare de Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 1024 din 11 mai 2015, împrejurare necontestată.

Sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. „competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea” nu poate fi interpretă în sens larg, de curte de apel în circumscripţia căruia îşi desfăşoară activitatea judecătorul reclamant, ci are înţelesul de instanţa judecătorească la care acesta funcţionează efectiv.

Aşa fiind, competenţa soluţionării pricinii revine Tribunalului Dolj, potrivit dispoziţiilor art. 208 şi art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011 cu modificările ulterioare.

Prin urmare, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 decembrie 2015.