Land restitution revision inadmissible for want of conflicting final judgments in separate cases

Decizia nr. 2769/2015

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, sub nr. x/59/2015 din data de 17 iunie 2015, revizuientul A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 277 din 16 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/30/2014.

Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 2, 5 şi 7 C. proc. civ., revizuientul susţinând că la Curtea de Apel Timişoara a fost exclusă tratarea fondului cauzei şi că soluţia se fundamentează pe o eroare legată de anul începerii litigiului la fond.

S-a mai susţinut că o a doua eroare este legată de faptul că Tribunalului Timiş a soluţionat litigiul prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 193/2007, deşi normele de drept aplicabile sunt cele cuprinse în Legea nr. 212/2008.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cererea nu a fost explicit motivată, în sensul că nu a fost indicat actul nou, iar, în privinţa art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuientul a susţinut că existe dispoziţii potrivnice în Decizia nr. 277/2015 raportat la sentinţele nr. 14375/2010 şi nr. 11385/2013 ale Judecătoriei Timişoara, precum şi Decizia nr. 13/2015.

Prin Decizia nr. 314 din 10 septembrie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de împrejurarea că Decizia a cărei revizuire se solicită este pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.

Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 5 octombrie 2015.

În motivare, revizuientul a arătat, în esenţă, că aplicarea greşită a dispoziţiilor legale a dus la pronunţarea hotărârilor judecătoreşti contrare, şi anume Decizia nr. 277 din 16 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în raport de Decizia nr. 13 din 22 ianuarie 2015, a Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

S-a mai arătat că instanţele de judecată nu au analizat împrejurarea că sentinţa nr. 11385 din 10 septembrie 2013 a Judecătoriei Timişoara este potrivnică în raport de sentinţa nr. 14375 din 21 septembrie 2010 a Judecătoriei Timişoara, ceea ce, de asemenea, a determinat pronunţarea celor două hotărâri pretins contrare, faţă de care revizuientul a formulat prezenta cerere de revizuire.

Cererea de revizuire va fi respinsă:

Prin sentinţa civilă nr. 14375 din 21 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. x/325/2009, Judecătoria Timişoara a admis acţiunea precizată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Timişoara, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Timiş şi B.. A anulat Hotărârea nr. 1 din 107 din 23 iunie 2009 emisă de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Timiş. A obligat Comisia locală de fond funciar Timişoara să procedeze la: punerea în posesie a reclamantului cu suprafața de 683 mp teren arabil situat în localitatea Ghiroda; întocmirea şi înaintarea documentaţiei necesare eliberării titlului de proprietate în favoarea reclamantului asupra terenului de 683 mp teren arabil către Comisia judeţeană de fond funciar Timiş; a obligat Comisia judeţeană de fond funciar Timiş la emiterea titlului de proprietate asupra terenului arabil în suprafaţă de 683 mp situat în localitatea Ghiroda.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Timişoara, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Timiş şi B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia civilă nr. 371/R din 28 aprilie 2011, Tribunalul Timiș a admis recursurile pârâților recurenți, a casat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare Judecătoriei Timișoara.

Împotriva Deciziei Tribunalului Timiș, reclamantul A. a formulat contestație în anulare, respinsă, ca nefondată, prin Decizia nr. 1261/R din 22 noiembrie 2011 a Tribunalului Timiș pronunțată în Dosarul nr. x/30/2011 al Curții de Apel Timișoara.

Reclamantul a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 1261/R din 22 noiembrie 2011 a Tribunalului Timiș, respins, ca inadmisibil, prin Decizia civilă nr. 1613 din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara. pronunțată în Dosarul nr. x/30/2011.

La 07 noiembrie 2012, reclamantul a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 1613 din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, cerere respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 1999 din 11 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în Dosarul nr. x/59/2012.

La 16 octombrie 2012, reclamantul a formulat o nouă contestație în anulare la Curtea de Apel Timișoara, sub nr. x/59/2012, împotriva Decizie civile nr. 371 din 28 aprilie 2011 a Tribunalului Timiș, motiv pentru care cererea a fost declinată de Curtea de Apel spre soluționare Tribunalului.

Tribunalul Timiș, prin Decizia nr. 649/R din 23 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2012, a respins, ca nefondată, contestația în anulare.

În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 11385 din 10 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. x/325/2009, Judecătoria Timişoara a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Comisia locală fond funciar Timişoara, Instituţia prefectului Timiş, Primăria Timişoara, Comisia judeţeană fond funciar Timiş şi B..

Sentinţa civilă nr. 11385 din 10 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Timişoara a rămas definitivă prin Decizia nr. 117 R din 18 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/325/2009, hotărâre prin care a fost respins recursul formulat împotriva ei de reclamantul A.

Împotriva Deciziei civile nr. 117/2014 pronunţată de Tribunalul Timiş a formulat contestaţie în anulare A., respinsă prin Decizia civilă nr. 806/2014 pronunţată de Tribunalul Timiş.

Împotriva Deciziei civile nr. 806/2014, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. x/30/2014 şi împotriva sentinţei civile nr. 11385/2013, pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. x/325/2009, a formulat cerere de revizuire A., respinsă prin Decizia nr. 13 din 22 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, (în Dosarul nr. x/30/2014).

Prin Decizia nr. 277 din 16 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/30/2014, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul A. împotriva Deciziei nr. 13 din 22 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Timiş.

Împotriva Deciziei nr. 277 din 16 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, A. a formulat prezenta cerere de revizuire invocând dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desfiinţării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunţarea acesteia.

Cum retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte asupra stabilităţii raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

În ipoteza de revizuire invocată de revizuient, potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (…) 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat”.

Rezultă că revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ, următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză. De asemenea, hotărârile trebuie să fie pronunţate în dosare diferite, ce privesc două cereri de chemare în judecată distincte.

Potrivit aspectelor mai sus expuse, se constată că, în cauză, nu s-au pronunţat două hotărâri definitive potrivnice în două dosare diferite, ci că acţiunea reclamantului A. a parcurs, în acelaşi dosar, două cicluri procesuale diferite ca urmare a exercitării căilor de atac ordinare şi extraordinare.

Pentru acest motiv, revizuirea pentru contrarietatea hotărârilor pronunţate în cadrul aceluiaşi litigiu nu poate fi cerută, chiar dacă după casarea uneia dintre acestea, rejudecându-se fondul, s-a revenit asupra soluţiei pronunţate iniţial.

În acest caz, revizuirea nu poate fi primită şi pentru că ar fi încălcată premisa ca cererile să se fi judecat separat, cu neobservarea existenţei autorităţii de lucru judecat. Or, în cadrul aceluiaşi litigiu nu se poate pretinde că au fost pronunţate hotărâri potrivnice, deoarece, chiar dacă soluţiile date în etape sau cicluri procesuale distincte pot fi diferite de cele pronunţate anterior, în final, o singură hotărâre pune capăt judecăţii.

Prin urmare, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, aceasta poate fi exercitată numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 277 din 16 iunie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 277 din 16 iunie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2015.